Dincolo de vocea sa dureros de frumoasă și de felul unic de a interpreta muzica lumii, mezzosoprana Liliana Mattei Ciucă e delicată și fină, amabilă și plină de lumină, așa cum doar oamenii de mare valoare știu să fie. A absolvit Academia de Muzică “Gheorghe Dima“ din Cluj-Napoca și, de asemenea, Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică din Luxemburg, apoi a fost angajată a Staatsoper din Viena, dar ultimii ani au purtat-o pe foarte multe dintre scenele mari ale lumii. Iar pe 14 octombrie 2016 a strălucit în pleiada de artiști care au făcut parte din Gala Extraordinară de deschidere a stagiunii la Opera Națională București.
Alice Năstase Buciuta: Cum își revine un artist după atâta emoție și cum se întoarce la viața obișnuită?
LILIANA MATTEI CIUCĂ: Este, într-adevăr, o descărcare emoțională enormă după spectacol. Mulți dintre noi nu dorm în noaptea aceea! Eu abia pe la trei, patru dimineața reușesc să adorm. Revedem tot ce am făcut și parcă retrăim clipă de clipă, derulăm filmul acelei serate încercând să vedem dacă am reușit să ne atingem scopul, dacă am reușit să fim destul de convingători. Însă nu poate fi reprodusă satisfacția pe care o simți când o sală întreagă te aplaudă așa cum l-a aplaudat pe baritonul Ambrogio Maestri sau pe tenorul Vladimir Galouzine, artiști pentru care, la final, și noi, soliștii, din spate, strigam în cor: Bravo! Ajungând acasă, simți un gol, este normal, dar în același timp mentalul păstrează rațiunea, iar decența și bunul simț te ajută să îți amintești că trebuie să primești lucrurile cu modestie, să fii decent, să te gândești că a fost un succes, dar că asta nu este totul, ci mâine pornești din nou la studiu.
Marea Dragoste / revistatango.ro: Studiați în fiecare zi?
LILIANA MATTEI CIUCĂ: Marii artiști așa fac. Nu se termină într-o singură seară această cursă contra-cronometru, ci ea continuă. De exemplu, eu mă întorc la Bucureşti pentru două concerte la Ateneu, împreună cu maestrul Horia Andreescu, Simfonia a IX-a de Beethoven. O să fie un concert cutremurător, cu o solistă, o soprană din Anglia, iar tenor va fi domnul Marius Budoiu, o mare celebritate românească peste hotare şi concitadin de-al meu din Cluj. Fiecare dintre noi reintră în circuit. Puțini dintre noi au timp liber. Și chiar dacă această mare descărcare emoțională care se petrece în timpul spectacolului te lasă păgubit de forțe, acasă te reîncarci alături de familie, de părinți, mulți au copii. Eu nu am, dar am și eu două animăluțe care mă așteaptă (râde).
Marea Dragoste / revistatango.ro: Când trăiți pe scenă la nivelul acesta și aveți asemenea bucurii, mai puteți găsi în viața de zi cu zi satisfacții care să le egaleze?
LILIANA MATTEI CIUCĂ: Noi suntem de fapt niște entități absolut normale. Avem pasiuni, hobbyuri, avem mici emoții generate ca la toți ceilalți de o întâlnire, o mâncare bună, o cină cu amicii sau o ieșire la iarbă la verde. Eu și familia mea avem o căsuță a bunicilor la țară, lângă Cluj, unde mergem și muncim în grădină, strângem iarba. Acolo cățelușii aleargă. Am și două pisicuțe. Mai mare fericire nu poate să existe decât să trăiești în simplitatea vieții de toate zilele, mai ales când știu că peste două zile iarăși voi veni la București, după aceea voi pleca la Galați, apoi la Barcelona, de acolo la Madrid.
Marea Dragoste / revistatango.ro: Sunteți pretutindeni, scenele lumii vă tot cheamă…
LILIANA MATTEI CIUCĂ: Am cântat mult la Barcelona, iar acum, în ianuarie 2017, la Palau de la Musica Catalana, voi face parte din nou dintr-o nouă producție pe care o să o împart cu Sergi Gimenez Carreras, nepotul domnului José Carreras. Este un tenor cu o voce spectaculoasă. Însă, înainte de aceasta, voi cânta „Aida” la Galați împreună cu o soprană japoneză, Miki Mori, pe care ne dorim foarte mult să o aducem și aici, la București, iar apoi avem în plan niște turnee la Tokyo, organizate de Miki Mori, în 2017.
Marea Dragoste / revistatango.ro: Spuneți că învățați încontinuu. De unde învățați?
LILIANA MATTEI CIUCĂ: Am profesorul meu la Cluj, un bariton de excepție. Sunt mândră de tot ceea ce am învățat de la domnia sa. Maestrul Ionel Pantea mi-a trasat primele noțiuni fundamentale de canto. A fost plecat din țară, apoi a revenit și a trăit pentru o perioadă la București, acum doi, trei ani, acum se află la Luxembourg…
Carisma este scânteia care deosebește o persoană obișnuită de un mare artist. Toți avem o scânteie divină, dar numai unii știu să facă apel la ea și să o pună în valoare.
Marea Dragoste / revistatango.ro: Ce face diferența dintre un artist care-și caută, încă, drumul și un mare artist?
LILIANA MATTEI CIUCĂ: Carisma este scânteia care deosebește o persoană obișnuită de un mare artist. Toți avem o scânteie divină, dar unii știu să facă apel la ea și să o pună în valoare, alții poate că mai puțin. Dar atunci când ești pe scenă și te transpui în personajul respectiv, când ai capacitatea să oferi acelor persoane fiorii aceia care te tresaltă, asta creează un curent, un flux de energie. Emoția publicului este atunci foarte evidentă și se transmite prin reverberații energetice. Simt cum mă admiră, mă plac, mă fac să mă emoționez la rândul meu. De fapt, pentru emoția publicului trăim. Dacă ar fi să cântăm singuri, fără martori, poate că nu am crea ceea ce creăm în momentul în care suntem pe scenă, dar energia artistului împreună cu energia celor care vin să îl admire, să îl recunoască, se multiplică astfel…
Marea Dragoste / revistatango.ro: Și vă face să cântați mai bine?
LILIANA MATTEI CIUCĂ: Da! Gândiți-vă la frisoanele pe care le dă aria Dalilei cântată de Ildikó Komlósi sau cele pe care le-a creat acest tenor, Vladimir Galouzine, care a cântat Nessun Dorma. Pare paranormală vocea. Este un tenor cu un timbru extrem de grav și de baritonal. Toți am plâns ascultându-l, inclusiv regizorul, maestrul Renato Zanella. Iar publicul românesc are într-adevăr o căldură și o emoționalitate duse la extrem, ne aplaudă și alte teatre, dar aici se simte transferul energetic mai puternic ca oriunde altundeva!
Interviu realizat pe 14 octombrie 2016, imediat după Gala Extraordinară de deschidere a stagiunii la Opera Națională București.
