fbpx

Mirela Retegan: Eu cred in destin

de

Mirela Retegan este astazi cel mai cunoscut si mai iubit animator pentru copii, iar gasca ei, Zurli, inveseleste cele mai frumoase petreceri de copii din Bucuresti. Spectacolele lor merg in turnee prin intreaga tara si ridica salile in picioare, iar emisiunea Mirelei de la National FM, Partea buna, starneste mereu discutii si emotii. Dincolo de izbanzile profesionale, Mirela Retegan este un om pozitiv, vesel si optimist, care dezarmeaza orice rautate prin simpla ei prezenta senina, autentica, ce exclude orice recurs la minciuna. Iar in prezenta Mayei, fetita ei, Mirela este cea mai fericita, cea mai impacata, cea mai implinita mamica din lume. Iar asta se vede si in fotografiile pe care le-am facut intr-o dupa-amiaza senina, intr-un parc plin de zambete si culori…

Marea Dragoste / Tango: Cum ai ajuns, din Nordul tarii aici, in miez de Bucuresti? Cum ai fugit de acasa?
MIRELA RETEGAN: Culmea este ca eu, la inceput, cand eram foarte tanara, chiar am fugit de acasa. La 19 ani m-am indragostit de primul barbat din viata mea care era cu zece ani mai mare, care era intr-un proces de divort, care avea si un copil… Iar mama mea a stiut sa rezolve problema foarte transant. A spus „pana ma intorc acasa, ori el, ori noi”. Iar eu am ales si am plecat cu el la 19 ani, am fugit de la ai mei, la Satu Mare, asa am ajuns eu acolo.

Am fugit de acasa cu el, convinsa fiind ca o sa traim intr-o scorbura

Marea Dragoste / Tango: Si unde anume te duceai la el daca el avea o situatie asa de complicata?
MIRELA RETEGAN: El se transferase la Satu Mare si trebuia ori sa plec cu el, ori sa nu plec cu el, aflasera ai mei de relatie, iti dai seama, era dezastrul de pe lume. Eu ma pregateam sa merg la facultate la istorie, pentru ca visul maxim in perioada aceea era sa devin o profesoara de istorie maritata cu un popa. Era idealul. El nu era popa, era inginer. Obisnuita fiind de acasa cu treaba, la Satu Mare aveam frontiera care mi-a deschis foarte multe oportunitati. Asa am descoperit eu cum se fac banii la unguri, mergeam si faceam micul trafic la unguri si am cumparat mohair, care era foarte ieftin la unguri si faceam caciulite. Aveam niste modele de caciulite, incat dintr-un ghem de mohair faceam trei caciuli pe care le vindeam, fiecare caciula cu cat costa tot ghemul de mohair. Ajunsesem sa am angajate de la mine de pe scara, femei care nu aveau serviciu si care ma ajutau cu lucrul de mana. Iar apoi mi-am cumparat o masina manuala, micuta, cu care am pornit o mica industrie. Eram secretara la CFR, aveam timp liber suficient.
Marea Dragoste / Tango: Iar iubirea cum a mers?
MIRELA RETEGAN: Iubirea a mers teribil. Eu am fugit de acasa cu el, convinsa fiind ca o sa traim intr-o scorbura, pentru ca el era fascinat de Gellu Naum si de Zenobia, si ma convinsese si pe mine sa traim romantic, intr-o scorbura. A durat vreo doi ani pana cand mi-am dat seama ca eu nu o sa traiesc intr-o scorbura niciodata si ne-am despartit, pur si simplu. Dupa 20 de ani ma suna si imi spune „stii, esti cel mai frumos lucru care mi s-a intamplat. As vrea sa vin la tine” iar eu ii spun „esti cea mai frumoasa amintire pe care o am. Ramai acolo!”
Marea Dragoste / Tango: Nu te-a tentat niciodata sa reiei relatia? Mai ales ca tu esti singura acum.
MIRELA RETEGAN: Nu, nu! Nu m-a tentat, pentru ca era clar ca eram mult prea diferiti. Eu eram foarte tanara atunci, in momentul in care m-am indragostit de el. Aveam 19 ani, era primul barbat din viata mea, eram convinsa ca lumea incepe si se termina cu el.
Marea Dragoste / Tango: Si cand ai realizat ca acest lucru este fals? De ce lumea nu incepe si nu se termina cu primul barbat din viata noastra?
MIRELA RETEGAN: Nu este vorba de primul barbat din viata noastra. E vorba despre el, pur si simplu. Pentru ca mi-am dat seama ca eu vreau un lucru si el vrea altul, ca el ma iubeste, dar prin iubire nu intelege sa aiba si grija de mine. La un moment dat ne dam seama ce asteptari avem, ce ne lipseste si ce ne dorim de la barbatul de langa noi. Dar cat timp esti foarte indragostit, nu iti dai seama. Atunci totul este perfect.
Marea Dragoste / Tango: Nu crezi ca ti-a marcat viata amoroasa un inceput atat de tumultuos?
MIRELA RETEGAN: Nu mi-a marcat viata, mi-a schimbat-o. Total. Pentru ca mi-a deschis alte orizonturi. Ti-am mai spus si alta data, eu cred in destin. Eu cred ca am fugit cu el de la Dej la Satu Mare, acolo unde l-am intalnit pe tatal Mayei, unde am facut-o pe Maya, pentru ca asta trebuia sa se intample… Drumul acela a facut parte din destinul meu. Acolo s-au produs marile schimbari, acolo am descoperit si dragostea si jurnalismul. Pana sa-l cunosc pe acel barbat, eu voiam sa ma fac profesoara de istorie, iar la insistentele bunicii mele sa ma marit cu un absolvent de teologie, sa ma fac preoteasa… Ma gandeam ce bine o sa-mi fie cand or sa lucreze femeile din Parohie pentru mine. Acesta era visul bunicii mele. Or, eu, fugind cu el de acasa, de fapt am descoperit ca pot mult mai mult de atat. Am invatat sa ma descurc singura si am descoperit o chestie foarte dura, dar foarte adevarata: eu cand m-am casatorit cu el deja stiam ca nu o sa ramanem impreuna.
Marea Dragoste / Tango: Ah, v-ati si casatorit, cu acte?
MIRELA RETEGAN: Da, ne-am casatorit. Ma chema Aioanei. Am fost maritata doar civil. Dar deja stiam ca nu o sa putem trai impreuna, dar asta se intampla in anii 90 si aveam de ales intre a ma intoarce acasa, sedusa si abandonata in urma unui esec, sau a ma marita si a ramane cu el, stiind ca o sa divortez, dar ca toata lumea va spune „saraca, nu a avut noroc, a incercat”. Stiam ca imi va fi foarte greu sa am o relatie comuna, normala, ca ma cunosc si sunt un om extrem de activ si imi este extrem de greu sa ma incadrez in tiparele unei relatii de familie. Presupun ca imi va fi foarte greu sa imi gasesc un barbat care sa accepte stilul meu de viata si felul meu de a fi. Atunci undeva in mintea mea, la 21 de ani, m-am gandit ca la 30 si nu o sa mai zica nimeni „tu de ce nu te mariti”? Ca stii ca asta se intampla, daca nu esti maritata pana la 30 si ceva de ani te omoara toata lumea cu intrebarea. Pe mine nu m-a intrebat nimeni niciodata. Toata lumea a zis „saraca, ea a incercat, dar nu a avut noroc”. Nu stiu de unde am inteles asta atat de devreme, dar am inteles-o si mi-a fost foarte bine.
Marea Dragoste / Tango: Si mai departe ce s-a intamplat? Spuneai ca acolo l-ai cunoscut pe tatal Mayei..

MIRELA RETEGAN: Eram cu primul meu sot, cu Motu, iar el a vazut un anunt in ziarul local din Satu Mare ca Teatrul de Nord din Satu Mare organizeza un casting, o preselectie si angajeaza tineri pasionati de teatru. Nu cereau studii superioare si el m-a trimis acolo. A inteles ca pot mai mult decat ceea ce faceam in momentul respectiv, cand eram secretara la CFR si eram sotia lui care il astepta in fiecare seara acasa… Puneam zeci de borcane de zacusca, eram o mega gospodina, stiam toate retetele din lume, nu m-ai fi recunoscut daca m-ai fi vazut. Facusem niste eforturi foarte mari sa ma transform in aceasta neavasta. Tatal meu era distrus, visul lui de a ma vedea pe mine implinita, fericita, era terminat, nu intelegea ce mi s-a intamplat. Dar in acelasi timp a fost singurul din familie care mi-a spus „eu sunt aici, pentru orice ai nevoie, poti sa contezi pe mine”. Mama mea nu a a vorbit cu mine trei luni, a fost atat de suparata ca am fugit de acasa, ca am facut de ras familia, ca toti vecinii, toata lumea vorbea… Dar, revenind, asa am ajuns la concurs la teatru. Si am luat concursul, m-au angajat la teatru si din momentul acela viata mea s-a schimbat complet. Iar in 94, in mai, am pierdut tot: casa, servici, barbat, eram singura intr-un oras strain mie, nu mai aveam nimic.

Numele meu e Mirela Retegan si sunt de 10 ori mai buna decat toti oamenii pe care ii aveti dumneavoastra aici

Marea Dragoste / Tango: Cum? De ce toate odata?
MIRELA RETEGAN: In urma divortului am renuntat la tot, mi-am luat geanta si am plecat si i-am spus „nu vreau nimic, vreau sa se incheie toata povestea aici si fiecare sa-si vada de viata lui”. Si, printr-o coincidenta, tot in acea perioada a incetat si contractul cu teatrul, tot in luna aia. Asa m-am trezit in mai 94 suspendata din toate punctele de vedere. Ai mei nici nu trebuiau sa stie, pentru ca nu aveau cu ce sa ma ajute si as fi putut doar sa-i amarasc, ar fi fost tot ce as fi putut sa fac. M-au ajutat prietenii, am locuit in garsoniera unei prietene, abia si-o cumparase si pana sa si-o renoveze a zis sa stau acolo cat am nevoie. O alta prietena care acum e in Sibiu fura de la maica-sa zacusca si imi aducea, dar a fost o perioada foarte frumoasa, d-asta in care n-ai nevoie de mare lucru ca sa fii fericit. Am luat niste bani imprumut si am plecat cu o gasca la mare. Asa, saraca lipita, singura, distrusa, am stat 8 zile la mare. Iar dupa 8 zile am spus „gata, mie mi-a ajuns”. Ceilalti au stat o luna, eram blatisti, dormeam 10 in doua paturi, a fost o perioada frumoasa. M-am intors la Satu Mare, m-am dus la directorul televiziunii locale, Ion Vadan il cheama, are Editura Dacia, un tip foarte interesant. Si m-am dus la el, i-am intins mana si am zis „Buna ziua, numele meu e Mirela Retegan, si sunt de 10 ori mai buna decat toti oamenii pe care ii aveti dumneavoastra aici. Puteti sa imi dati si mie o sansa?” si el s-a uitat la mine si a zis: “Eu plec in Franta, ma intorc peste o luna, stai si tu pe aici”. Am stat pe acolo, iar cand a revenit el, aveam deja emisiunea mea la televiziune. Prima emisiune se numea Tineri pentru tineri iar asistentii mei erau Emanuel si Razvan Crivaci, care erau elevi in clasa a noua sau a zecea. Ei au fost primii mei asistenti la emisiunea mea tv. Mult mai tarziu, Emanuel a facut parte din Stigma, alaturi de tatal copilului meu… De atunci am inceput sa lucrez in televiziune, incet, incet am descoperit radioul, am incercat si presa scrisa unde n-am functionat deloc, absolut deloc. Am stat o luna si n-am reusit sa fac nicio branza, imi spunea directorul ziarului Informatia Zilei „pe tine si daca te violeaza unul nu esti in stare sa scrii o stire despre asta, du-te la copii, e clar ca nu ai nicio treaba cu domeniul acesta”.
Marea Dragoste / Tango: La copii? Prima ta emisiune avea legatura cu copiii?
MIRELA RETEGAN: Era despre tineri, adolescenti, elevi… Dupa care imediat am inceput sa fac TipTop Prichindel, care a fost o emisiune pentru copii. Emisiune TV. Dupa care am facut Microfonul Copiilor, emisiune de radio pentru copii. De aici am crescut pana am ajuns director de statie PRO TV, dar in doarte scurt timp, in trei ani mi s-au intamplat toate. Si am fost si corespondent BBC pe zona de nord-vest.
Marea Dragoste / Tango: Ai facut si facultate intre timp?
MIRELA RETEGAN: Am facut Drept timp de 3 ani la Cluj, dar mi-am dat seama ca nu am nicio sansa sa practic vreodata meseria aceasta si am renuntat. Apoi am facut jurnalismul dupa ce deja eu eram corespondent BBC si lucram in presa de foarte mult timp. Asa, ca sa termin si eu o facultate.

Pe tatal Mayei l-am cunoscut cand inca eram maritata, l-am remarcat intr-un bar: avea parul lung pana la fund…

Marea Dragoste / Tango: Spune-mi si pe plan personal cum au mers lucrurile? Cum te-ai descurcat, ti-ai luat alta casa, cum s-au aranjat lucrurile? Cum l-ai intalnit pe Cornel Sorian?
MIRELA RETEGAN: Dupa ce am inceput sa lucrez in media, in televiune a fost o perioada in care munceam enorm, 18 ore pe zi, era perioada anilor 90 in care eram toti sugative, incercam sa luam cat mai multe din punct de vedere profesional. Cred ca si tu ai trecut prin asta, stateai la job cat mai mult, acolo era viata. Am plecat dupa vreo doi ani de televiziune ca director la Radio Transilvania si au inceput schimbarile financiare din viata mea. Cat am facut televiune, am dus-o destul de greu cu banii, erau salarii foarte mici, dar stiam ca este o perioada-scoala pentru mine. Am considerat ca este un castig mult mai mare pentru mine sa invat si stiam ca nu o sa fac bani din asta, nu atunci. La radio am inceput sa si castig bani si mi-am cumparat o garsoniera foarte repede. Era 15.000 de marci, eu avem 4000, i-am dat avans si am anuntat-o pe maica-mea ca in doua saptamani trebuie sa dau diferenta. M-a intrebat de unde si i-am zis „nu stiu, o sa se gaseasca o solutie”. Am facut cinci credite, eu si prietenii mei si mai lipseau vreo 4000 de marci cu trei zile inainte. Si m-a sunat un domn din Carei care avea o firma, cred ca prima firma de termopane din Romania, care m-a rugat sa ii fac un serviciu, sa-i fac intrare la cineva, ne-am intalnit, ne stiam deja, eu prezentam evenimente, zilele orasului, emisiuni pentru copii, eram deja foarte cunoscuta in zona asta. M-a intrebat ce mai fac, i-am zis ca mi-am cumparat o garsoniera si i-am povestit cum, cati bani am, ca mai trebuie sa fac rost de 4000 de marci pana luni, el a intrebat de unde, eu i-am zis ca nu stiu si mi-a zis sa merg luni la el ca-mi da banii. Si m-am dus luni la Carei si am luat o punga cu bani. I-am zis sa mergem la notar, sa facem o hartie, sa-mi spuna cand trebui sa-i dau inapoi si el a zis „nu-i vreau inapoi, tu meriti mult mai multi”. Sotia lui mi-a dat punga cu banii, mie nu-mi venea sa cred si am zis ca trebuie sa fac ceva pentru banii acestia iar el mi-a zis „stai linistita, faci deja”. Mi s-au intamplat foarte multe lucruri de genul acesta in viata, cand aveam mai mare nevoie.

Marea Dragoste / Tango: Inclusiv iubirea a aparut cand aveai nevoie?

MIRELA RETEGAN: Greu de spus… Pe tatal Mayei l-am cunoscut cand inca eram maritata, l-am remarcat intr-un bar: avea parul lung pana la fund si era atat de plictisit si atat de nemultumit de tot ce se intampla in jurul lui, era genul acela de „n-avea aer in atmosfera”. De aceea l-am si remarcat, nu aveai cum sa nu-l remarci. Era in gasca cu Emanuel, cu Razvan Crivaci, cu tobosarul lui Brenciu, erau artisti. Erau artisti, aveau o trupa care se numea The Gesture, castigau toate festivalurile de rock din tara si ma incurcau pe mine la toate evenimentele pe care le prezentam pentru ca veneau si nu se mai dadeau jos de pe scena si nu mai stiam cum sa scap de ei. Atunci l-am vazut pentru prima data si l-am reintalnit in radio, fiindca el era producator de spoturi audio, facea reclamele din radio. Dar ma enerva ingrozitor. Era din categoria aia de gandea ca toate femeile sunt gaini, au doua sertare in fiecare poseta, intr-unul tin graunte si in cealalta adeverinta ca nu sunt gaini. Era misogin, era enervant, era un super artist… Iar intr-o seara eu faceam emisiune radio, el facea butoanele, iar eu m-am dus in emisie cu un volum Ana Blandiana si am citit poezii. Si atunci s-a intamplat ceva… Culmea e ca faceam o emisiune de matrimoniale, incercam sa cuplez tot felul de persoane, ma gandeam ca voi gasi pe cineva si pentru mine astfel, iar cel care era pentru mine era acolo, sub nasul meu, in fata mea… Mult mai tarziu am aflat ca el avea o sensibilitate la Ana Blandiana si ca el de fapt era un sensibil, tot ceea ce prezenta fiind de fapt o masca. De acolo a inceput o poveste grea
Marea Dragoste / Tango: Iti amintesti cum te-a invitat in oras prima data?
MIRELA RETEGAN: Nu-mi amintesc. Nu mai tin minte pentru ca noi lucram impreuna si pentru ca a fost asa un amalgam, a fost o lupta din-asta in care niciunul nu se lasa prins, de fapt nu ne doream o relatie unul cu celalalt. Era o atractie foarte mare si in plan emotional, si fizic, dar de fapt noi nu voiam sa ne legam la cap si fiecare eram convinsi ca nu suntem potriviti unul pentru celalalt. Eu eram director de radio, el era un rocker cu parul pana sa genunchi si care isi tara chitara dupa el prin oras. Dupa ce ne-am cuplat, lumea spunea „normal ca s-a cuplat cu ea, e directoare, o duce bine, are bani, are tot ce-i trebuie”. Dupa ce el a devenit „ala de la Stigma” toata lumea se intreba ce cautam noi impreuna, ca el e ala de la Stigma, totusi ea nu e decat o directoare de radio din Satu Mare. Iar cand am ramas gravida nu a mai inteles nimeni nimic.
Marea Dragoste / Tango: Cum s-a intamplat? A fost ceva planificat sau asa a fost sa fie?
MIRELA RETEGAN: Urma sa ne despartim, pentru ca niciunul dintre noi nu ceda. Niciunul dintre noi nu se lasa, de fapt, cu totul in relatie. Am avut o discutie, am stat o zi intreaga in casa si am citit Osho – Spiritualitatea tantrica si am plans impreuna si, la sfarsitul zilei, am inteles si am acceptat ca degeaba vrem sa ne despartim, ca de fapt noi vrem sa fim impreuna si ca avem foarte multe lucruri unul pentru celalalt… Iar in doua, trei zile de la constatarea asta am ramas gravida. Astea sunt semne. Lucrurile se intampla cand suntem pregatiti sa ni se intample.
Marea Dragoste / Tango: Cati ani aveai?
MIRELA RETEGAN: Eu aveam 30, iar el avea 26.
Marea Dragoste / Tango: Cum a reactionat el?
MIRELA RETEGAN: Eu imi doream foarte mult un copil, pentru ca mie imi plac copiii foarte mult si dintotdeauna mi-am dorit sa am copii. El deja era pe locul intai la Europa FM cu melodia Fraier, adica, cu siguranta, un copil nu era tocmai ce lipsea din viata lui in momentul acela. Stigma era in topuri, acasa venau scrisori de la fane din toata tara, era o isterie in randul adolescentelor. Iar cand mi-am dat seama ca sunt insarcinata imi doream foarte tare sa reactioneze bine. Pentru ca imi doream foarte mult copilul si as fi vrut sa si-l doreasca si el… Sau as fi vrut sa nu spuna nu… I-am spus seara acasa ca sunt insarcinata si el a spus exact asa: „Asta inseamna ca o sa faci mult mai multe fite in urmatoarele noua luni?”. A fost tot ce a putut el sa spuna. A avut de-a lungul sarcinii trei reactii total atipice. Aceasta a fost prima, pe urma nu s-a vazut sexul copilului si sapte luni eram convinsi ca e baiat, ii gasisem si nume si dupa forma burtii, dupa astea babesti toti ziceau ca e baiat… Iar la sapte luni, cand la ecograf ne-a spus doctorul ca e fetita, reactia lui a fost asa: „Si nu se mai poate face nimic?!”. Pentru ca eram atat de pregatiti sa fie baiat… Iar a treia, dupa ce Maia s-a nascut, stii cum ii da cu pudra pe bebelusi… Iar cand a vazut-o prima data, reactia lui a fost asta: „Cine mi-a zugravit printesa?!!”. Deci in toate cele trei situatii a avut replici absolut atipice. Dar a fost foarte fericit. Si e un tata foarte bun.

Mirela nu are nici 90-60-90, nici inalta, blonda si cu ochi albastri, dar are ce barbat vrea ea, nu a avut bani si o pozitie importanta din familie, dar a reusit sa faca meseria pe care si-a dorit-o…

Marea Dragoste / Tango: In timpul sarcinii cum a fost?
MIRELA RETEGAN: Eu eram atat de mandra, incat toata lumea se bucura pentru mine. Eu in Satu Mare sunt foarte iubita in continuare, pentru ca eram un model pentru toate femeile care nu erau nici manechine, nici super destepte, nici bogate, iar eu eram modelul lor de „uite ca se poate”. Adica Mirela nu are nici 90-60-90, nici inalta, blonda si cu ochi albastri, dar are ce barbat vrea ea, nu a avut bani si o pozitie importanta din familie, dar a reusit sa faca meseria pe care si-a dorit-o si chiar a ajuns director de radio si de statie PRO TV. Deci se poate. Eram tonica, eram plina de viata si lumea ma iubea foarte tare, pentru ca eram idolul copiilor lor. Ori tu stii, daca copilul tau iubeste pe cineva, n-ai cum sa nu-l iubesti si tu, pentru ca-l iubesti macar de dragul copilului tau. Astfel, toata lumea s-a bucurat pentru mine, era o chestie de energie pozitiva, tot orasul stia ca sunt gravida. Bine, eu si vorbeam, le spuneam tuturor, era subiectul numarul unu la radio, aveam un matinal pe vremea aia.
Marea Dragoste / Tango: Nu s-a pus de exemplu problema sa va casatoriti? Nu te-ai gandit la asta, nu te-a batut mama ta la cap?
MIRELA RETEGAN: Mama mea nu m-a mai batut la cap niciodata cu nimic. Tatal meu ma ruga, atunci cand eu ii spuneam ca o sa fac un copil, ca eu imi doresc un copil, „te rog fa-l cu cineva”, adica cu cineva care sa existe fizic. Si daca pleaca din tara, dar pe copilul ala o sa-l intrebe cineva la scoala cine e tatal tau si daca e un bautor dintr-un sant, dar sa stie ca ala e tatal sau. Ii spuneam ca nu conteaza cu cine il fac „ba sa conteze te rog frumos, pentru copil, nu pentru tine”. Si nu m-au mai batut la cap pentru ca la 30 de ani eu demonstrasem ca stiu ce fac si ca am facut alegerile corecte pentru mine chiar daca nu erau alegerile corecte pentru societate.
Marea Dragoste / Tango: Dar spune-mi cinstit. Tu nu te-ai gandit nicio clipa ca ar fi fost poate e mai bine sa va casatoriti?
MIRELA RETEGAN: Nu. Traisem experienta casatoriei. Am vazut ce mi-a oferit. Copilul era pe numele lui, era mai tata decat este, n-ar fi fost daca eram casatoriti, in plus el era in momentul acela foarte implicat in trupa. Nu aveam nevoie de un act de casatorie. Relatiile dintre noi au fost foarte clare, nu aveam o problema din punct de vedere al bunurilor, stiam experienta, ce are fiecare, nu s-a pus problema ca ne casatorim ca sa nu ramanem pe drumuri, ne casatorim daca se intampla ceva sa nu ma lase fara nimic. N-am avut niciun motiv foarte serios sa facem asta. Si nici nu ne-a venit.
Marea Dragoste / Tango: Dupa ce s-a nascut Maya cum s-a schimbat relatia voastra?
MIRELA RETEGAN: Nu s-a schimbat, pentru ca eu am fost activa pana in ultima zi. Eu in ziua in care am nascut m-am dus la coafor, am nascut cu cezariana, doctorul Ardelean din Satu Mare m-a intrebat „iti convine ziua de 24 mai?” si eu am zis: „Pentru ce?”. „Pai, sa nasti”, „Ah, da, ok”. In ziua de 24 mai, dimineata, m-am dus la coafor si i-am spus coafezei mele, Eva, ca o rog sa ma faca frumoasa pentru ca ma duc sa nasc. Eva m-a coafat, am plecat de acolo la biserica, am aprins o lumanare si m-am dus acasa, l-am trezit pe tatal copilului si i-am zis: „Hai sa mergem sa nastem”. Ne-am dus, am nascut, iar a doua zi eu am facut sedinta de redactie in spital. Pentru ca nu avea cine sa ma inlocuiasca la radio.
Marea Dragoste / Tango: Cine te-a ajutat cu copilul?
MIRELA RETEGAN: Mama a venit si a stat la mine prima perioada iar apoi am avut o bona care ne-a ajutat si ne-am descurcat. Am mai stat acolo pana a facut Maia doi ani si jumatate si ne-am mutat in Bucuresti.

Nu m-au iubit deloc politicienii locali si am simtit ca daca nu plec imi va fi foarte greu pentru ca deja erau presiunile foarte mari.

Marea Dragoste / Tango: De ce v-ati mutat in Bucuresti?
MIRELA RETEGAN: Pentru ca eu eram director de radio si era o perioada asemanatoare cu cea pe care o traim acum, doar ca era PSD-ul la putere si erau niste presiuni politice foarte mari. Primarul din Satu Mare cu care eu eram in relatii foarte bune, cu care facusem evenimente foarte multe, fusese arestat, era o nebunie de nedescris. La mine in radio erau cand politia economica, cand finantele, cand garda, care spuneau „astia vor neaparat sa va faca rau dar noi va iubim si am venit sa verificam sa vedem daca au de ce sa se lege” si plecau politistii fericiti ca n-au de ce sa se lege. Aveam o popularitate foarte mare si eram si iubita de oameni, iar cumva ar fi trebuit sa loveasca. Eu am o casa la Satu Mare, e un apartament intr-o casa cu trei nivele. Au pozat toata cladirea, au pus-o in ziar si au spus ca aceea este vila mea, cu 8 camere. Eu ma duceam la evenimentele lor si la radio le spuneam oamenilor ce mananca si ce bine o duc si cum nu-i intereseaza de viata altora. Eram un fel de Mircea Badea local. Mergeam la evenimente si dimineata la radio ii param. Nu m-au iubit deloc politicienii locali si am simtit ca daca nu plec imi va fi foarte greu pentru ca deja erau presiunile foarte mari. Eu am trait aceasta experienta si este unul dintre motivele pentru care nu voi vota PSD-ul niciodata. Mai bine nu ma duc deloc la vot. Motivul pentru care am votat Basescu prima oara, pentru ca eu stiu de ce sunt in stare si ceilalti. Cu cei de acum n-am apucat aceleasi experiente pentru ca am iesit din zona asta definitiv. Aceea a fost experienta care m-a determinat sa nu mai fac presa, sa nu ma mai intereseze, eram un jurnalist implicat, eram un om care facea presa in adevaratul sens al cuvantului. Eram corespondent BBC, ori pentru BBC nu te jucai, pe vrema aia BBC-ul chiar conta. Acesta a fost motivul pentru care m-am mutat. L-am intrebat pe Cornel daca ne mutam in Bucuresti si el mi-a zis ca pleaca cu mine si in Australia.
Marea Dragoste / Tango: Iar in Bucuresti ati luat-o de la capat cu tot.
MIRELA RETEGAN: Cu tot, da. Am stat la niste prieteni care locuiau in Bucuresti eu personal la Alina Rontescu si la Radu Banzaru, Maia a ramas la mama mea, Cornel a ramas la Satu Mare unde el avea studioul si avea de terminat un album. Am venit doar eu, m-am angajat la National, direct in trust, atunci se deschidea National TV si National FM, am fost chiar in prima garda si m-am dus acolo pentru ca stiam ca vor fi foarte multi ardeleni si o sa imi fie usor sa ma adaptez. Imi era frica de mutat in Bucuresti. Venisem de cateva ori in vizita, nu stiam ce inseamna si aveam o singura grija: sa gasesc o casa intr-un loc in care lumea sa ma gaseasca usor, pentru ca eu, avand o viata sociala atat de activa, nu-mi doream sa ma izolez intr-un cartier indepartat, unde lumea sa nu stie sa vina. Ma speria dimensiunea Bucurestiului, sunt cartiere in care nu am fost niciodata, inca. M-am mutat relativ central, am gasit o casa, a fost o intamplare foarte frumoasa. Lucram la National si cautam case. Am facut vizionari peste vizionari iar intr-o zi, m-am trezit, m-am imbracat in alb, mi-am pus o basca portocalie si eram foarte luminoasa. M-am intalnit cu Mihai Lovici, cu astrologul de la National pe coridoare care mi-a zis „Mirela esti radioasa! Ce faci?” si i-am zis „fii atent, m-am imbracat asa si am zis, Doamne, ma vezi? Ca astazi am nevoie de tine”. Am luat un ziar, am citit primul anunt, m-am dus am vazut casa, erau proprietarii acolo, cereau 1000 de dolari chirie, era parterul unei vile, le-am spus ca eu nu-mi permit acesti bani ca eu tocmai m-am mutat in Bucuresti, ca nu stiu cat o sa castig, ca nu stiu cum o sa ma descurc si nu vreau sa ii incurc. Aveam sa le dau pe primele doua, trei luni dar pe urma ce faceam? Iar doamna m-a intrebat cati bani am, i-am zis ca 250 de dolari si ea mi-a zis ca si ea e ardeleanca si ea s-a mutat greu in Bucuresti, ca stie ce inseamna, ca i-am placut foarte tare si imi spune „e casa ta”. Nu numai ca mi-a dat-o cu 250 de dolari. M-a ajutat la inceput, imi platea ea intretinerea, curentul, gazele. Din pacate, dupa doi ani ea a murit de cancer, eu m-am intalnit cu sotul ei si l-am rugat sa renegociem, el mi-a spus ca unul dintre lucrurile la care a insistat sotia sa inainte de a muri a fost sa aiba grija de mine, ca urmare nu a vrut sa renegocieze si si in ziua de astazi eu am firma acolo si platesc 250 de euro pe luna. Iar eu cand aprind lumanare, aprind si pentru tatal meu si pentru Ana Maria. A fost cumva ingerul meu pazitor din Bucuresti. Am venit singura la inceput, a venit si Cornel dupa o luna, el s-a adaptat foarte greu „nu e casa mea, nu e tigaia mea de oua, nu e studioul meu, nu vad oameni, vad numai fete, ce e nebunia asta, ce e aglomeratia asta” si din pacate am intrat intr-un blocaj amandoi. N-am reusit sa ne descurcam. Ne certam foarte mult si aveam discutii, ne-a afectat foarte tare. Eu eram disperata ca nu aveam activitate, aveam doua ore de emisie, nu aveam altceva de lucru, toti prietenii care ma cunosteau si ma stiau muti oameni cu care eu am lucrat de la Satu Mare, de la artisti pana la tot felul de oameni de afaceri, le spuneam „dati-mi ceva de lucru” iar ei imi spuneau ca nu-si puteau permite sa ma plateasca. Le spuneam ca fac orice, ca ma plictisesc si eram speriata de supradimensionare, de cum se prezentau oamenii. Nu ti-am povestit ca aveam intalnire cu cineva care mi-a zis ca nu se poate intalni cu mine ca e intr-un meeting si eu m-am uitat la televizor si am vazut ca nu sunt mitinguri si am crezut ca ala isi bate joc de mine. Toate expresiile astea, meeting, deadline, speachuri, target, pentru mine erau prea mult. Ma simteam o provinciala mica, care se gandea cat de destepti sunt astia, cate scoli au astia. Pana mi-am dat seama ca foarte multa lume de fapt vorbeste si foarte putini fac. A fost bancul televiziunii cand m-a intrebat directorul de la National daca am Outlook si i-am zis ca eu am Fiat. Si acum ma mai intreaba daca mai am Fiatul si ii spun ca nu, dar am Outlook. Pur si simplu nu stiam, tehnologia nu ajunsese la Satu Mare decat intr-o masura foarte mica si nu era prioritatea mea. Toni Tesiu, care e coordonator de programe la Zu nu intelegea cum am fost eu director de radio fara sa stiu sa fac butoane, fara sa stiu engleza, fara sa stiu computer si i-am spus „Toni, eram director, aveam oameni care stiau toate lucrurile acestea”. Incet, incet mi-am amintit toate lucrurile pe care stiu sa le fac si fac absolut aceleasi lucruri pe care le faceam la Satu Mare. Dar mi-a luat doi ani sa ma deblochez. Intre timp, relatia mea cu Cornel s-a deteriorat foarte tare.

M-a salvat simtul umorului in tot timpul acesta

Marea Dragoste / Tango: Cum e sa fii iubita de vedeta. Nu te-ai temut ca te insala, nu te-ai temut ca are admiratoare ?
MIRELA RETEGAN: Pe mine m-a salvat simtul umorului in tot timpul acesta. Pentru ca veneau fetiscane la mine sa-mi spuna de Cornel, de Emanuel, pentru ca eram si impresarul lor, nestiind ca eu sunt mama copilului lui Cornel. Era destul de multa lume care nu stia aspectul acesta si la mine lucrurile s-au petrecut putin altfel. Pentru ca eu fiind managerul trupei, impresarul, eu am investit foarte mult, si financiar si emotional in trupa, astfel, ma bucura succesul, nu mai aveam timp sa ma gandesc si la partea cealalta. Era o batalie unde castiga intotdeauna omul de afaceri. Nu mai stateam sa ma gandesc si la aspectul acesta.
Marea Dragoste / Tango: Dar de exemplu, cand plecat la Bucuresti si il lasai singur cu lunile, chiar nu ai avut niciodata un gand, un fior, o teama?
MIRELA RETEGAN: Ba da, dar nu m-a impiedicat sa-mi vad de viata mai departe. Sigur ca in permanenta sunt discutii, toti cei care sunt in relatii cu oameni expusi si care trezesc sentimente si emotii in alte persoane, probabil ca au totusi un gol in stomac. Dar nu asta a fost problema.
Marea Dragoste / Tango: Dar care a fost problema, pana la urma?
MIRELA RETEGAN: Faptul ca nu am reusit sa gestionam lucrurile in Bucuresti. Ca nu ne-am mai redescoperit, ca era totul foarte greu, veneam de la Satu Mare unde din doua telefoane rezolvam orice problema. Aici n-aveam medicul, n-aveam coafeza, n-aveam mecanicul de la masina, chestiile astea marunte care pot sa iti strice ziua. Masina se opreste si nu stii ce sa faci cu ea, la Satu Mare dadeam doua telefoane, venea mecanicul, o tracta si mi-o aducea inapoi. Acum trebuia eu sa umblu disperata sa gasesc un service, sa-mi rezolv problema. Cornel a refuzat sa se implice, n-a stiu cum sa se descurce cu toate acestea, Stigma o luase la vale, plecase Emanuel, am incercat tentativa cu Mirica, a fost un esec total, a fost o decizie foarte proasta pe care mi-o asum.
Marea Dragoste / Tango: De ce?
MIRELA RETEGAN: Pentru ca eu l-am vrut, nu Cornel si am insistat foarte tare sa mearga mai departe. N-am inteles ca Stigma inseamna Cornel si Emanuel. Am crezut ca Stigma este doar o formatie si poate sa fie oricine in formatia aia. Nu exista asa ceva. Tango insemni tu, iar daca nu e amprenta ta acolo nu mai e acelasi lucru. Zurli sunt eu. O sa poata oricine sa faca ce face Zurli, dar nu o sa mai fie niciodata Zurli. Vama Veche a fost Vama Veche in formula aia, e o anumita energie care, in momentul in care se sparg lucrurile, nu mai reusesti sa atingi performanta pe care ai atins-o in combinatia respectiva. Ori acesta este un lucru pe care eu nu l-am inteles atunci. Si imi doream cu disperare sa nu se opreasca, in primul rand pentru el. Dar s-a oprit ca nu ai cum sa le cari in spate la infinit.

I-am spus „daca pleci acum, nu te mai intorci”

Marea Dragoste / Tango: Si voi cand v-ati despartit si cum? Cand ai adus fetita in Bucuresti?
MIRELA RETEGAN: Fetita am adus-o foarte repede iar noi ne-am despartit in 2004.
Marea Dragoste / Tango: Cati ani avea Maya?
MIRELA RETEGAN: In 2004, Maya aveam 4 ani. A plecat el de acasa, printr-o cearta absolut stupida in care eu i-am spus „daca pleci acum, nu te mai intorci”. A plecat si asa a fost.
Marea Dragoste / Tango: El nu a mai vrut sa se intoarca dupa aceea?
MIRELA RETEGAN: Pe urma nu s-a mai pus problema sa se intoarca. Era un lucru evident care trebuia sa se intample de ceva vreme, deja lucrurile nu mai functionau ok intre noi. Stii cum e cand stai langa cineva si simti cum ti se aduna coloana fara sa iti faca nimic rau, pur si simplu nu te mai simti bine in spatiul respectiv, in prezenta acelei persoane pentru ca e ceva care bocneste.
Marea Dragoste / Tango: N-ai spus vreau sa salvez relatia mea, sa nu o iau de la capat, sa nu impart copilul. N-ai trecut prin nebunia aia?
MIRELA RETEGAN: Nu voiam sa salvez relatia aia pentru ca deja se deteriorase si mi-am dat seama ca nu o sa mai fie niciodata ce a fost pentru ca deja era trecut si m-am gandit ca sunt in fata altei situatii care trebuie gestionata altfel. Noi suntem in acest moment intr-o relatie foarte buna si foarte frumoasain care exista emotii, sentimente, eu sunt pentru el cel mai bun prieten si el este pentru mine cel mai bun priete. E o iubire verticala care nu mai implica nimic sexual si care nu mai implica nicio asteptare, nici din partea mea nici din partea lui. Ne bucuram pur si simplu de ceea ce primim. Daca e atent cu mine, daca isi face timp pentru mine, daca imi comunica si impartaseste cu mine ceva sunt fericita. Daca nu, nu-i reprosez ca nu a facut-o. Daca mie mi se intapla ceva senzational, este primul om care afla, e o alta dimensiune. Mi-am dat seama ca pot sa castig mult mai mult ajungand in punctul acesta al relatiei decat incercand sa salvez ceva ce nu mai era, nu mai exista, murise, se terminase.
Marea Dragoste / Tango: N-ai trecut prin faza prin care trec toate relatiile cand se deterioreaza, sa-ti gasesti pe altcineva? Sau sa stii ca el si-a gasit pe altcineva in faza aia tampita, de la sfarsit, cand de fapt se complica toate asa de tare.
MIRELA RETEGAN: Nu, noi aveam o problema intre noi doi. Durerea a fost foarte mare. In noaptea in care ne-am despartit, eu negociam cu Dumnezeu si spuneam „te rog nu-mi lua mintile”. Mi-a fost foarte greu sa trec peste, dar nu aveam de ales. Pentru ca o aveam pe Maya, tata era cu mine, erau ca floarea soarelui dupa mine. O prietena mi-a spus asta si mi-a ramas in minte, asteptau sa intru eu in casa ca sa vada cum se intorc si atunci eu plangeam in masina, intre drumuri, eram la Itzi Bitzi, cu cinci minute inainte de a intra in emisie eu urlam de durere, dupa care trageam aer in piept si ii spuneam baiatului de la sunet ca daca ma scapa din maini trei secunde m-a pierdut definitiv. Nimeni n-a stiut de fapt prin ce treceam eu, dar nu faceam eforturi. Pur si simplu reuseam sa ma decuplez. Si stiam: „acum imi permit sa sufar” si urlam si plangeam si ma dadeam de ceasul mortii si ma vedeam ca fiind cea mai nefericita femeie din lume, dupa care spuneam „stop, acum am o intalnire”, deja incepusem Zurli, aveam de discutat afaceri, imi stergeam lacrimile, eram umflata de plans, nu stiu ce-or fi crezut oamenii aceia cu care ma intalneam. Dar mereu am reusit sa ma decuplez, sa am o discutie de afaceri dupa care plecam de acolo iar in masina iar incepeam sa urlu pana ajungeam acasa, unde trebuia din nou fresh ca ma asteptau Maya si tata. Veneam acasa, o culcam pe Maya si plecam in oras. Eram mai multi prieteni care treceam prin aceeasi situatie, le ziceam „grupa avariatilor”, si ieseam in cluburi. Iar tata ma astepta pana veneam acasa, la doua, la trei dimineata si il intrebam de ce nu doarme. El imi zicea „de ce pleci dupa ce o culci pe Maya?”, ii spuneam ca nu pot sa dorm, pentru ca nu vreau sa ma antorc de pe o parte pe alta si ca am nevoie sa vad oameni iar el imi zicea ca el nu doarme pentru ca ii era frica sa nu ma apuc de baut pentru ca in situatii din astea exista riscuri foarte mari. I-am spus sa stea linistit ca stiu ce am de facut, ca o sa trec peste. Asta era principala lui problema, vazuse filme multe si stia ce se poate intampla.

El acum ma iubeste asa cum sunt, pur si simplu

Marea Dragoste / Tango: Nu te incurca faptul ca ai ajuns acum la o relatie atat de frumoasa cum este cea dintre tine si Cornel, nu te incurca sa-ti faci o alta viata, sa gasesti pe altcineva?
MIRELA RETEGAN: Ba da, dar ce pot sa fac? Nu pot sa neg ce simt. Ma incurca, normal ca ma incurca, pentru ca mi-e foarte greu sa gasesc pe cineva care sa ma iubeasca asa cum sunt. Pentru ca el acum ma iubeste asa cum sunt, pur si simplu. Nu mai trebuie sa ma straduiesc absolut deloc, nu mai fac niciun efort sa par in vreun fel. Dar nu am cum sa neg ce simt, las lucrurile sa se intample, nu caut, nu sunt disperata sa intalnesc pe cineva, ma bucur de fiecare om pe care il cunosc, oricine poate fi un potential viitor partener sau nu.
Marea Dragoste / Tango: Dar ai avut vreo tentativa, ai mai cunoscut pe cineva?
MIRELA RETEGAN: Normal ca am cunoscut niste barbati in perioada asta, dar nu l-am prezentat pe niciunul Maiei. Pe ea am tinut-o departe de povestea asta, mai ales daca nu a fost niciunul important. Maya a avut niste banuieli si am discutat cu ea despre persoanele respective si ma intreba. Acum de exemplu, exista un tip pe care il cunoastem amandoua si care ei ii place foarte tare. Si spunea „mama, totusi nu se leaga, nu iese”, si ii spuneam „bine lasa, poate o sa se lege intr-o zi”.
Marea Dragoste / Tango: Deci si ea si-ar dori sa-ti gasesti pe cineva?
MIRELA RETEGAN: Da, si-ar dori, atat pentru mine cat si pentru ea. E important sa ai in casa un barbat. Am avut noroc cand era tatal meu. Cat a trait el, a suplinit el prezenta unui barbat in casa noastra.
Marea Dragoste / Tango: Parintii tai au avut o casnicie frumoasa? Ai avut un model in ei?
MIRELA RETEGAN: Da, o casnicie model. Mama era tricoteza si tata era mecanic de locomotiva. Am avut p viata absolut normala, cu femeia care lua deciziile in casa si de multe ori am grija, pentru ca am tendinta de a ma transforma in maica-mea, de face tot pentru toata lumea si in locul tuturor si cu tata care era cumva artistul familiei, era foarte inclinat spre zona spirituala, el impartea pacea in lume, genul de om care nu a deranjat pe nimeni iciodata, daca a putut sa ajute pe cineva a ajutat. Taica-miu fiind atat de generos, trebuia cineva sa tina si casa si asta a fost mama…

Am spus „domnule doctor, astia-s banii, vreau sa faceti ceva”

Marea Dragoste / Tango: Te rog spune-mi si ceva legat de alta zona a vietii. Ce eforturi ai facut de-a lungul vietii pentru infatisarea ta?
MIRELA RETEGAN: Tot felul de eforturi… De exemplu, inainte de a implini 30 de ani aveam nenumarate kilograme, nu neaparat kilogramele, dar relatia dintre mine si Cornel nu era ceea ce trebuia sa fie, nu aveam inca un copil, desi imi doream foarte mult. Eram nemultumita de foarte multe lucruri si simteam nevoia sa fac ceva surprinzator, dar la modul astazi, nu aveam timp sa incep o dieta. Asa ca am luat toti banii pe care ii aveam in casa si am plecat cu o prietena la Cluj, abia aparusera clinicile de infrumusetare, am mers la doctor si am spus „domnule doctor, astia-s banii, vreau sa faceti ceva”. Iar el m-a intrebat ce ma deranjeaza, i-am spus ca burta ma deranjeaza cel mai mult si el a zis „doamna, domnisoara, burta asta e compusa din trei parti. Dumneavoastra va ajung banii de una singura”. I-am zis ok, sa o ia pe aia de deasupra stomacului ca sa-mi iasa sanii in evidenta. Am intrat in operatia de liposuctie si a doua zi dimineata am plecat acasa. Cu bandajul si normal ca agresand zona aia s-a umflat mai tare decat era inainte, dar eu psihic eram atat de fericita ca-mi facusem operatie estetica si nu intelegeam de ce nimeni nu observa. Iar intr-un tarziu l-am intrebat pe Cornel daca nu vede si el a intrebat ce sa vada, i-am zis ca mi-am facut operatie si si-a cerut scuze ca nu a observat. „Cat a costat?” – „Nu mai avem niciun ban” – „Ah, acum sigur observ ca ti-ai facut operatie”. Sigur ca dupa doua saptamani cand s-a retras zona umflata arata foarte bine si nici nu am mai depus in zona aia niciodata. Dar eforturi fac in permanenta. Acum trei ani am slabit 20 de kg cu un antrenor de fitness care mi-a facut si o dieta. Iar acum merg la Irina Reisler, si-a deschis un salon. Irina Reisler a avut 100 de kg, asa micuta cum o vezi, si a devenit foarte procupata de zona asta, iar toate emisiunile ei medicale din ultima perioada le-a facut despre cum sa traim sanatos si cum sa aratam bine. Acum are propriul ei salon pe Splaiul Independentei si de cateva saptamani ma duc la ea, de trei ori pe saptamana si muncim impreuna sa scapam de celulita si sa reducem in centimetri.
Marea Dragoste / Tango: Si dieta tii?
MIRELA RETEGAN: Nu tin diete dure. Imi fac propriul meu regim alimentar, stiu la ce trebuie sa renunt, eu nu ma ingras pentru ca sunt pofticioasa, eu ma ingras pentru ca sunt nesimtita. Pentru ca dupa ce mi-am satisfacut pofta, mananc in continuare, ca nu stiu sa ma opresc. Am constatat ca exista perioade in viata mea cand mi-e mult mai usor sa ma mobilizez, in care nu simt o frustrare sa nu mananc ciocolata, sa nu mananc prostii si atunci accelerez. Cand simt ca sunt pe orbita, atunci accelerez si incerc sa fac toate eforturile: si sala si dieta si salon si o sa ma vezi in martie, cand o sa fiu o minunata. Mi-am propus ca luna asta proiectul meu sa se numeasca Mirela Retegan. Si atunci muncesc la acest proiect.

 

Categorii:
Interviuri

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.