”Spiritualitatea fără aplicabilitate este un fel de faliment”. Acesta a fost primul mesaj care mi-a atras atenția la începutul seminarului interactiv susținut online de Neale Donald Walsch, autorul celor patru volume Conversații cu Dumnezeu, în zilele în care în România venea Moș Nicolae.
Articol de Georgiana Spătaru
Evenimentul ”Fii lumină în întuneric”, organizat de către compania Stiu cine sunt, s-a desfășurat pe parcursul a două zile și a fost o ocazie în care românii interesați de dezvoltarea personală au putut avea un dialog, în direct, cu autorul care a schimbat viața a milioane de oameni din întreaga lume, publicând cartea care a amintit omenirii că poate comunica cu Dumnezeu. Și care tocmai a lansat un alt volum-eveniment, o carte care duce mai departe mesajul esențial pentru cei care doresc întâlnirea cu divinitatea din univers și din ei înșiși: The God Solution – Soluția Dumnezeu, volum care s-a lansat deja în întreaga lume și poate fi comandat și în țara noastră.
Prima dată când l-am văzut pe Neale într-un eveniment am fost impresionată de emoția pe care o transmitea într-o sală cu mii de oameni. Această emoție era susținută de vibrația publicului, de muzica perfect aleasă pentru un astfel de eveniment și nici scena impunătoare nu-l încurca în a părea radios, înțelept și inspirat, ca un trimis al Cerului pentru a ne ajuta să înțelegem rostul. De data aceasta, la seminarul susținut pe 5 și 6 decembrie 2020, eram într-o transmisiune în direct, pe zoom, și lipsa fastului de altă dată al evenimentelor îl arăta pe Neale așa cum el se prezintă lumii: un om cu un mesaj. Am înțeles de la bunul început al întâlnirii că suntem în curs pentru a găsi inspirație pentru a trăi mai bine și că singurul scop al vieții este bucuria care vine după depășirea condiționărilor în care trăim.
Neale Donald Walsch: În orice situație în care opui rezistență, manifești persistență. Tot ce negi din viața ta se afirmă și fiecare lucru pe care îl judeci va fi experimentat. Tot ce ai de făcut este să vezi lucrurile așa cum sunt și să contribui la situațiile din viața ta, fără frica de a fi cotropit, rănit sau prejudiciat de această lume
Vezi perfecțiunea! și-a îndemnat Neale publicul, vorbind despre situațiile în care ne simțim îngustați de presiunile vieții. Fii sursa a ceea ce-ți lipsește!, a întărit dialogul cu cei din virtuala sală a programului său. Pentru noi toți, din intimitatea caselor noastre, în primele zile de decembrie, cuvintele sale păreau versuri dintr-o poezie uitată pe care o repeta fiecare celulă din corpul nostru. Cum să fac asta?!, a întrebat cineva, alegând să rupă ritmul magic al vorbelor mesagerului nostru și să ne amintească faptul că decembrie acesta este al unui an cumplit. Cum să fim sursa a ceea ce ne lipsește, când ceea ce ne lipsește este tocmai credința într-o sursă? Cine poate recunoaște perfecțiunea, într-o lume a criticii, judecății și separării?!
Dialogul părea o sală de judecată. Oamenii își luau apărarea și Neale le-o aducea pe a lui Dumnezeu. Noi ne negociam libertatea și el ne aducea garanția ei. Observam cum opunem rezistență atunci când viața vine înspre noi cu soluții și tindem să îi cerem asigurări debile pentru a face față transformării. Pare atât de firesc să ne opunem oportunităților și Neale Donald Walsch, cu pacea omului care cunoaște, nu doar știe, din adevăr și fără a căuta să convingă pe nimeni, ne-a spus: În orice situație în care opui rezistență, manifești persistență. Tot ce negi din viața ta se afirmă și fiecare lucru pe care îl judeci va fi experimentat. Tot ce ai de făcut este să vezi lucrurile așa cum sunt și să contribui la situațiile din viața ta, fără frica de a fi cotropit, rănit sau prejudiciat de această lume.
Neale schimba interlocutorul doar când acesta era împăcat și vedea în sine capacitatea de a fi lumină în întuneric, iar la sfârșitul fiecărei expuneri – ori cuceriri, pentru că a reușit să ne cucerească toate îndoielile și să le transforme în curaj, spunea: Desigur, s-ar putea să mă înșel, dar nu prea cred.
Oamenii zâmbeau pentru că părea imposibil ca Neale Donald Walsch să se fi înșelat vreodată, dar pentru Neale, mesagerul care îl aduce pe Dumnezeu, cuvântul, ideile și principiile sunt doar standarde la care omenirea ajunge și pe care le depășește, folosind alte cuvinte, idei și principii. M-am gândit atunci la o lume cu multiple încercări de a-și realiza pacea și bucuria, la istoria noastră de a-l obține pe Dumnezeu din frică și prin război, de a obține pacea prin forță și iubirea din obligații. Câți ne cuvenim să credem că Dumnezeu ni se cuvine, că e omnipotent și omniprezent și asta, desigur, înseamnă că nu e nimic ce nu e Dumnezeu? Cum ar fi să te uiți în oglindă și să-ți spui: Semăn un pic cu Dumnezeu! Imaginează-ți că ieși din casă, te întâlnești cu cei cu care îți împarți viața pe această planetă și îi privești ca pe tine – ca o extindere a gândului lui Dumnezeu, ca pe un alt fiu, ca pe o altă fiică a Unui Creator Perfect. Cine ar mai putea să te rănească atunci când ai înțeles că trăiești într-o lume pe care o vezi așa cum ești, care te rănește în raport cu rănile pe care ți le faci tu și care te-ar putea sprijini pe cât o susții tu. Cine ar mai fi sărac într-o astfel de lume și câți ar mai fi singuri?!
Te iubești pe tine însuți când ai realizat că nu ai nevoie de nimic de la alții, de nimic din afara ta. Te iubești pe tine când oferi iubire tuturor celor cu care îți intersectezi viața.
Te iubești pe tine când îți exprimi iubirea pentru cei pe care îi întâlnești, din toată inima ta.
Lumea noastră este o lume a ideilor. Niciun mediu științific nu a dovedit eficiența unui gard înalt care să ne păzească de interesele lumii, sau a neiertării celor care credem că ne-au făcut rău. Toate ideile sunt un vid care creează realitatea vieții noastre. Dar această realitate poate fi schimbată, atunci când accezi la idei mai înalte, mai valoroase, dintr-o sursă devotată păcii, nu războiului, iubirii, nu izolării, sănătății depline, nu compromisului. Cu realitatea aceasta vine Neale Donald Walsch să ne amintească ceva ce am uitat, să ne clarifice cine suntem unii pentru alții și cum cei care se lasă inspirați de realitatea înaltă, de ideile aducătoare de pace și bucurie, au obligația și țelul de a-i privi pe cei din jurul lor, cu această idee în inimă și mantră în vocea gândului:
I have come that you may have life and that you may have it more abundently. Your life will be made better, because I have passed this way. I promise you.
Am venit să îți aduc lumină.
Primești iubire și bucurie, din abundență, căci venirea mea
Este o promisiune a îmbunătățirii vieții tale.
Să faci mereu cel mai bun lucru pe care-l poți face, să oferi ce e mai bun, să fii dispus la schimbare de câte ori vine o idee mai bună despre o viață mai bună este un fel de a-l descoperi pe Dumnezeu. Și poate că Neale se înșală, și poate că nu e nimic la capătul acestei călătorii în care am iubit și am trăit viața ca pe un proces al creației, nu ca pe unul al descoperirii de adevăruri, poate că a ierta din toată inima știind că ceilalți fac mereu cel mai bun lucru pe care-l au la îndemână, este greșit. Poate că a ne găsi pacea în noi înșine, fără a ne lăsa mânați de așteptări și având inima condusă de adevăr și mintea de bucurie, ajungem să dăm greș. Dar, la fel ca Neale, eu nu prea cred.
