Mai erau doar cateva lucruri de luat din camera care devenise, intr-o saptamana, viitorul loc unde Adela va creste frumos si sanatos. Andreea zambea si privea catre camera fetitei care urma sa vina pe lume in trei saptamani si pe care o astepta cu sufletul la gura si tematoare.
Papusile erau la locul lor, la fel si casutele pentru ele si restul jucariilor. Cand avea sa creasca, urma sa isi aleaga papusa preferata. Si, din fericire, avea de unde alege.
In mana dreapta, Andreea tinea o hartie A4. Se uita la ea si zambea, nevenindu-i sa creada ca, in urma cu trei ani, tinea un jurnal si, mai presus de orice, ca isi exprimase nemultumirea legata de achizitionarea unei papusi pentru fetita unei bune prietene: <<Cum se schimba lucrurile…>>, radea Andreea. Si citea, printre papusile fetitei ei:
“Nu e nimic mai infricosator decat sa mergi la ziua de nastere a unei fetite de trei ani, unde stii sigur ca se vor afla acolo toate prietenele care candva dormeau cu tine intr-un cort in Vama Veche, dar care acum se dau peste cap sa faca rost de cele mai interesante papusi si casute pentru papusi. Nu ma intelege gresit, mi se pare minunat faptul ca ofera totul pentru copiii lor. Dar in timp ce ele si-au facut o viata la care nici nu se gandeau atunci cand beam o bere pe plaja, eu stau si ma gandesc din ce in ce mai des ca ar trebui sa imi cumpar pisici. Multe pisici. Pana la urma, cu ele o sa raman.
Ei, dar in loc de asta trebuie sa gasesc o papusa azi. Incredibil cate modele sunt in ziua de astazi! Stiu, am inceput deja sa vorbesc precum o batrana, nu inteleg de ce nu ma opresc sa imi cumpar si trei pisici dupa ce termin cu tortura legata de papusi. De cand a devenit rozul culoarea preferata a tipelor care se imbracau doar in negru? Se schimba lumea prea mult dupa ce apare in viata lor un copil. Perfect normal, dar pe mine nu m-a luat valul asta de schimbari radicale. Inca ma gandesc la pizza din frigider de acum doua zile si abia astept sa ajung acasa si sa o mananc. Papusa, Andreea! Concentreaza-te, lasa mancarea. Papusi multe, alegeri la fel de multe. Parca mi-as cumpara una si pentru mine. Asta e prea mult, sa ma abtin, ca doar am avut casute pentru papusi si papusi Barbie o gramada, dar ce, m-au interesat?
Nu, eu voiam minge de fotbal, nu papusa. Saracii parinti, si cat s-au chinuit sa imi fac rost de cele mai noi papusi. Au irosit timp, energie si bani pe o fata care nu vedea sensul papusilor. Si iata-ma acum, intr-un magazine plin de papusi: “Mami, vreau toate papusile Barbi de aici. Barbi, Barbi!”, tipa o fetita in magazine. Impropriu spus ca tipa, mai degraba urla ca din gura de sarpe, dar ea vrea “Barbi”.
Ma gandesc ca fetita Alexandrei are deja zeci de papusi, de ce ii mai trebuie inca una? Si daca ii cumpar ceva ce are deja? Asta e, intentia conteaza. Oricum nu o sa se mai joace cu papusa respective dupa doua zile. Alta la rand. Hm, unde o fi magazinul cu animalute simpatice? Se anunta o zi interesanta, cu multe zambete false si discutii despre cum eu nu am aia, nici aia, de ce, cum, cand o sa am. Sa ies cat mai repede din magazinul asta cu papusi”.
Andreea a impaturit hartia si a privit spre papusile din camera fetitei ei. Lucrurile se schimba rapid in viata. Pisici nu si-a luat. Papusi, in schimb, din plin. Ba chiar a renuntat la culoare negru si a inceput sa poarte haine colorate. E amuzant cum nimic nu sta in picioare atunci cand simti bebelusul lovind usor si facandu-si simtita prezenta. Si un alt lucru mai era sigur: era mai bine sa nu mai fie atat de categorica cu lucrurile pe care nu le cunoaste.
