Oreste si Liliana Teodorescu: Ne leagă atât de multe sufletește unul de altul, încât nu putem lăsa nici măcar moartea să ne despartă

ORESTE: Înainte de a fi corpuri, suntem suflete. Cauza e acolo. Orice boală, orice dezechilibru are o cauză lăuntrică. Un suflet nefericit generează un corp bolnav. Dar un suflet liniștit, fericit și relaxat locuiește într-un corp multă vreme și destul de bine chiar dacă abuzează de ceva care în mod normal ar trebui să îi mai scurteze din ani. Dacă trăirea interioară este în bucurie, nici cancerul nu apare.

Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Cum ați evoluat din acest punct de vedere? Vă îngrijiți, mâncați cu grijă, faceți sport, sunteți disciplinați?

LILIANA: Eu sunt vraiște, o să îți răspundă el. Admir foarte mult persoanele care reușesc să țină un program, dar am rămas doar cu admirația (râde).

ORESTE: Nu are nicio importanță. Noi suntem mult mai predispuși să investim enorm de multă energie și disciplină în cultivarea unei frumuseți care trece repede. Odată cu trecerea timpului se face și pielea de portocală, indiferent cât ai fi tu de disciplinat sau nedisciplinat, într-o dietă sau alta. Este surprinzător faptul că și femeile, de exemplu, pot mânca doi ani de zile cafea cu pâine pentru a își păstra o siluetă impecabilă și ajung poate și la șaptezeci de ani să arate ca Tina Turner, dar e tot trecătoare această frumusețe. Pe noi ne interesează alt tip de frumusețe. Cunosc oameni bătrâni care și-au mutat tinerețea în ochi. Privirea lor a rămas de copil. Aceea este o frumusețe pe care o dobândești tot printr-un fel de antrenament, dar nu e numai a mușchilor și a pielii, nu mai ține de colagen, ține de alt tip de experiență sufletească. Pe noi cred că ne-a fascinat mai mult acest tip de frumusețe, care să reziste în timp, decât cum arătăm. Noi trebuie să trăim firesc, trebuie să avem conștiința dimensiunii stomacului, care e cât un pumn. Faptul că noi trăim foarte extravagant din punct de vedere culinar ne modifică mai repede parametrii. Dar dacă am trăi ca niște țărani care nu au încotro și mănâncă atât cât au nevoie, ne-am păstra aceeași siluetă și aceeași energie de la treizeci de ani și la șaptezeci de ani.

Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Totuși, atunci când l-ai cunoscut pe Oreste, era frumos?

LILIANA: Pentru mine, da.

ORESTE: (glumind) Soția mea are un astigmatism.

LILIANA: Era foarte inocent. Făcea totul cu foarte mare bucurie, iar asta îmi plăcea foarte tare.

Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Lili era frumoasă, tu cum ți-o amintești?

ORESTE: E foarte interesant că, deși suntem de aproape douăzeci și patru de ani împreună, eu nu pot să conștientizez că soția mea s-a schimbat din punct de vedere fizic. Eu o privesc pe soția mea acum și o văd exact cum am văzut-o tot timpul. Avem o fotografie pe care i-am făcut-o eu în primele zile în care ne-am cunoscut, într-un părculeț… Mă uit la nevasta mea acum și are doar o nuanță de înțelepciune în plus, în ochi, în rest nu percep mari diferențe. Eu m-am schimbat foarte mult fizic, soția mea mai puțin…

Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Cum vă vedeți peste ani?

LILIANA: Și eu sunt curioasă (râde).

ORESTE: Cu siguranță nu o să treacă mult timp după ce moare unul, când o să plece și celălalt. Cred că ne leagă atât de multe sufletește unul de altul, încât nu putem lăsa nici măcar moartea să ne despartă foarte multă vreme.

Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Am gândit-o mai devreme, dar nu am avut curaj să formulez întrebarea asta, dacă s-ar întâmpla ceva și unul dintre voi ar muri, cum ați merge mai departe…

LILIANA: Eu nu aș putea.

ORESTE: Dacă mi-e dat să mor înaintea soției mele, e foarte bine, sunt egoist. Dar dacă se întâmplă să fie invers, l-aș ruga pe Dumnezeu să nu mă mai țină mult pe-aici. Eu am mai mulți ani din viața mea pe care i-am trăit cu Lili decât separat…