S-au indragostit si-au crezut ca iubirea le va fi rasplatita cu iubire, credinta cu credinta, mingiierea cu mingiiere. Dar miinile care ar fi trebuit sa le ocroteasca au lovit. Si, din sotii, iubite, mame, s-au transformat in victime. Foarte rar strabat pina la noi istoriile crude ale femeilor torturate de sotii lor. Iar atunci cind le auzim, prin glasul care le insoteste abia mai strabate speranta ca zilele ce vor veni le vor aduce timp pentru iubire.
Doar copiii mei imi mai amintesc ca am trait in tot timpul asta
O cladire alba, cu plasa groasa la ferestre, cu usi mari, rezistente. Un adapost pentru femeile care au nevoie de protectie impotriva celor care cindva le-au iubit. Intr-una din camere, Ioana si cei doi copii ai sai. „Nu mai stiu cum era la inceput. Am uitat. Am uitat si cum a trecut viata mea de pina acum. Doar copiii mei imi mai amintesc ca am trait in tot timpul asta.“ L-a iubit. Si crede ca-l mai iubeste si acum. Dar pentru binele copiilor, nu vrea sa se mai intoarca la el. „Cind ma vedea ca pling, cel mare venea la mine in brate, imi stergea lacrimile si-mi spunea sa tac. Iar eu plingeam si mai tare.“
Stateau intr-o singura camera. Certurile izbucneau din nimic si se terminau de cele mai multe ori cu bataie: „Mi-a dat cu pumnii in cap. Nu stiam de ce, n-avea nici un motiv, casa era curata, copiii, curati. Am plecat la mama, dar acolo dormeam pe jos, pe o saltea, cu copiii. M-am intors la el, mama imi spunea ca e bine pentru copii sa ne impacam.“ Dar n-a mai rezistat, si-a luat copiii si-a plecat. Curind, se va muta la o bunica, la tara. „O sa-mi fie greu, stiu, dar o sa ma descurc. Copiii mei au vazut prea multe lacrimi. Le e dor de tatal lor, vreau sa-i las sa-l vada, stiu ca asa e bine pentru ei. Eu o sa-mi vad de rostul meu. Si poate ca mai tirziu…, cine stie, sint convinsa ca nu toti barbatii sint la fel. Dar asta conteaza mai putin: nu am viata decit pentru copiii mei. Pentru ei respir.“
Prima data m-a lovit cind a aflat ca sint insarcinata
Clipele in care a simtit ca este iubita au fost putine. S-au pierdut curind printre strigate de durere, umilinte, renuntari. Maria are 23 de ani, iar cearcane imense ii umbresc privirea. „In primele luni, cind ma vedea ma lua in brate. Ma durea cit de tare stringea. La doar doua saptamini dupa ce m-am mutat la el, ma dureau palmele si pumnii lui. Prima data m-a lovit cind a aflat ca sint insarcinata. Mi-a spus ca nu e al lui, ca m-a vazut el de multe ori intrind la Sorin, vecinul de peste drum. Am plins zile in sir. Si-n somn imi curgeau lacrimile.“
Locuiau in casa mamei lui. Avea 20 de ani cind s-a mutat la el. N-are parinti, doar o sora, plecata in Spania. „Ne mergea bine doar citeva zile, cit avea bani din salariu. Dar se terminau repede, pe bautura, si atunci asteptam cu teama seara, cind stiam ca va incepe scandalul: sa-i dau sorei mele telefon sa-i cer bani, ca, altfel, ma arunca in strada. Doua sarcini am pierdut din cauza bataii. Vroiam copii. Speram ca poate si el va fi altfel. Acum ma bucur ca nu-i am: ar fi vazut de mici batai si-ar fi auzit urletele mele de durere.“ Doi ani a vorbit cu sora ei la telefon ascunsa in baie sau sub patura. Uneori trebuia sa-si inghita lacrimile sau icnetele de durere de la palmele primite cu doar citeva minute inainte de a suna telefonul. Sora nu a stiut nimic, pina de curind, cind a aflat ca e in spital. Ea a convins-o sa-l lase, sa plece din tara.
Ar fi vrut sa se angajeze, dar nu a lasat-o el. „De dimineata si pina seara, nu faceam altceva decit mincare si curat. Ultima oara m-a batut fiindca am rugat-o pe mama lui sa vorbeasca cu el, sa ma ajute. Trei saptamini am stat in spital.“
Va pleca curind, la sora ei. Nu vrea sa depuna plingere: „Ar intra la puscarie, nu vreau sa se intimple asta din cauza mea. L-am iubit, am vrut sa am o familie, chiar si asa saraci cum eram. Dar nu ma mai intorc la el. Am suferit prea mult.Vreau sa muncesc mult, sa cistig multi bani, sa-mi iau o casa. Doar cind sint foarte obosita pot sa adorm fara sa visez urit.“
Daca inima mea rezista la bataie, o sa reziste si la nastere
S-a casatorit cu el fara sa stea prea mult pe ginduri: 17 ani ii traise intre bataile date de mama si scandalurile provocate de tatal alcoolic. Ana e foarte bolnava: are la inima o malformatie congenitala. Cu o operatie, probabil s-ar vindeca. Dar nu are bani: „Cind am ajuns prima oara la spital, dupa ce m-a batut, doctorii mi-au spus ca trebuie sa plec de linga el, altfel voi muri. Nu asta m-a suparat, ci vestea ca nu o sa pot face copii. Ca inima nu mi-ar rezista la nastere. I-am spus doctorului ca daca rezista la bataie, o sa reziste si la nastere.“
Si-a spus, la inceput, ca singura, la casa ei, undeva, pe linga Bucuresti, cu un barbat care s-o apere, va fi mai fericita. N-a fost asa: Ana a devenit curind victima a crizelor de furie ale sotului ei. „Dupa prima bataie, m-am dus acasa la mama. Mi-a spus sa plec mai repede, sa n-o bata si pe ea. Ca eu l-am vrut, iar ea nu mai poate sa mai aiba si grija mea.“ A incercat doua luni sa-si gaseasca ceva de lucru in Bucuresti si s-a mutat cu o prietena care avea o garsoniera inchiriata. „A venit dupa mine. Si-a cerut iertare, mi-a spus ca n-o sa se mai intimple, a plins. Prietena mi-a spus sa nu-l cred, dar m-am intors. Eram bucuroasa, el era bun cu mine, nu ne mai certam.“
Lacrimile tisnesc intr-o fractiune de secunda: „Ii puneam dimineata flori intr-o cana pe masa, linga cafea. Cana aia a luat-o, intr-o seara, si mi-a aruncat-o in cap: venise furios de la serviciu, ca nu-i dadusera salariul, si mi-a spus sa maninc florile, ca altceva n-are ce sa-mi dea. Aveam capul plin de singe, m-a dus un vecin la spital, m-au cusut.“ E foarte cald, dar poarta bluza cu mineci lungi. Le ridica: pielea de pe brate este tumefiata. Doua taieturi ii brazdeaza umarul sting. „ Astea mi le-a facut cind a aflat ca nu pot sa am copii. Statea la masa cu un vecin si ridea de mine, ii spunea ca n-am nici un rost pe linga el, ca sint stearpa. Il intreba pe prietenul lui daca nu vrea sa ma ia si el, fiindca tot nu pot sa fac copii.“
Nu are unde sa se duca. A rugat-o pe mama s-o lase sa-si ridice o camera mica, acolo, in curte cu ea, dar nu i-a dat voie. „As fi facut-o eu, cu miinile mele as fi pus caramizi una peste alta, n-as fi avut nevoie de nici un ajutor. Dar trebuia sa stiu ca nu mi-e mama, ci dusman. M-a urit, cred, de cind m-am nascut. Cind m-am maritat, mi-a spus ca se mira ca cineva ma iubeste, ca eu n-am fire de iubit.“ Intr-un colt al camerei sint doi saci de haine. E tot ce are. Si-o verigheta pe care vrea s-o vinda. Foarte repede, caci trebuie sa-si gaseasca un loc unde sa stea.
Copiii lor sint ca niste umbre, merg lipiti de peretii casei, terifiati de scenele la care asista zilnic
In privinta violentei in familie, legislatia este foarte clara: politia nu poate interveni decit daca este depusa o plingere de catre victima. De foarte putine ori se intimpla asta. Oana Stoian este directoarea Centrului de Asistenta si Protectie a Victimelor Violentei in Familie: „Cind suna la 983, cele mai multe spun ca nu vor sa divorteze, nu vor sa depuna plingere, vor doar sa vina cineva sa-l sperie pe sot, sa-l faca sa nu mai dea. Niciodata nu au venit la noi dupa prima bataie, de obicei dureaza ani intregi pina se hotarasc sa ceara ajutorul. La noi, daca vin, li se acorda consiliere juridica, psihologica, le platim certificatul medico-legal si, in masura in care putem, le oferim adresa unui adapost. Din pacate, sint foarte putine locuri unde pot sta: in Bucuresti sint doar doua, Diaconia si Casa Blue, care au cite 5-6 locuri, unde pot ramine maxim 3 luni. Problema lor nu este locul de munca, ci lipsa unei locuinte. Chiriile sint mari, si putini proprietari te primesc in gazda daca ai copii. De cele mai multe ori trebuie sa le spunem sa-si gaseasca singure un adapost, la rude, la prieteni.
Nici legislatia nu este in masura sa protejeze victima: ea este nevoita sa plece din casa; fiindca in majoritatea cazurilor este dependenta financiar de partener, ea trebuie sa gaseasca o solutie pentru a-si proteja copiii. Daca aduce martori si daca isi scoate certificat de la IML, agresorul poate fi dat afara din casa, dar asta doar daca ii intenteaza proces de divort si doar pina la definitivarea partajului. In Occident functioneaza ordinul de restrictie care protejeaza victima, si tot acolo sint mult mai multe adaposturi. Aici, in România, sint foarte multe femei care nici macar nu stiu ca pot depune plingere impotriva sotului. Traiesc in niste conditii ingrozitoare, o saracie cumplita, iar copiii lor sint ca niste umbre, merg lipiti de peretii casei, terifiati de scenele la care asista zilnic.“ Un procent insemnat de victime sint cele agresate de catre propriii copii: „De obicei, motivul este casa care apartine mamei sau soacrei, iar copiii vor sa o oblige sa plece sau sa le-o vinda. Sint femei cu parul alb, care marturisesc cu multe retineri si cu multa rusine ceea ce li se intimpla.“
Le e rusine sa divorteze, sa plece de acasa, sa povesteasca cuiva ca sint batute
Ana Anton face consiliere psihologica la Centrul de Asistenta si Protectie. „La primele sedinte, in general, victimele vin cu speranta ca-l pot schimba pe el“, imi explica. „Eu nici macar nu apuc sa spun ceva, fiindca au atita nevoie sa spuna prin cite au trecut, sa le asculte cineva, fara sa le blameze.“ Din pacate, in societate functioneaza inca prejudecati care dubleaza povara pe care o duc: le e rusine sa divorteze, sa plece de acasa, sa povesteasca cuiva ca sint batute. De cele mai multe ori, cei care le agreseaza au grija sa le izoleze de familie si de societate.
„O femeie imi povestea ca nu avea voie nici macar sa raspunda la telefon, sau la usa, ca trebuia sa umble pe strada cu capul in pamint. Am avut un caz deosebit de grav, in care barbatul si-a pus in genunchi sotia si i-a spus fetei sa-i aduca cutitul cel mare. Copilul, dindu-si seama ce vrea sa faca tatal ei, i-a adus un cutit mai mic, spunind ca nu-l gaseste pe cel mare. A vazut cum mama este taiata pe fata si cum tatal ii pune sare pe rani. Barbatul si-a amenintat sotia ca, daca pleaca, o va obliga pe fata sa se prostitueze.
In cele mai multe cazuri, exista violenta in familia de origine a victimei. Un copil, chiar daca numai asista la bataile crunte dintre parinti, cu atit mai mult daca el insusi e batut, ori se va identifica cu agresorul ori va accepta cu mai multa toleranta postura de victima. Sint obisnuite sa depinda de cineva, sa asculte fara sa cricneasca, le este teama ca singure nu se vor putea descurca. Cel mai greu le este sa vorbeasca despre violentele sexuale la care sint supuse. Tirziu, foarte tirziu au curajul sa descrie umilintele pe care au fost obligate sa le traiasca, uneori de fata cu copiii lor. Important, insa, este sa inteleaga ca ele trebuie sa fie primele care sa faca pasul spre eliberare.“
Am fost batuta foarte tare si a trebuit sa plec de acolo. A vrut sa ma arunce de la etaj
Nici faima, nici viata traita fara grija zilei de miine nu pot opri furia cu care palma stirneste lacrimi pe obrazul celei iubite cindva. Ziarele au consemnat nenumarate declaratii sau zvonuri despre agresiunile la care au fost si sint supuse vedetele.
„Subsemnata, Razboiu Dana, sustin ca in seara zilei de luni, 25.07.2005, am fost agresata fizic de sotul meu, Brânzan Ovidiu. Mentionez ca acesta m-a lovit de mai multe ori cu pumnii si picioarele“. Acestea sint cuvintele vedetei din plingerea facuta la Sectia 5 de Politie, Bucuresti. La doar citeva zile, si-a retras plingerea, dar a inaintat cererea de divort.
Actrita Anca Sigartau a vorbit si ea despre cosmarul celor zece ani petrecuti alaturi de un barbat extrem de violent: „Clar a fost o trauma. Este o trauma. Oricit incerci sa o ascunzi. Da, probabil ca am plins si, chiar daca n-ar fi fost lacrimi, inlauntrul meu plingeam in hohote. Eram foarte lovita.“
Cintareata Mirabela Dauer a fost nevoita sa-si abandoneze copilul din cauza batailor indurate din partea sotului: „Am lasat tot si am plecat. Am fost batuta foarte tare si a trebuit sa plec de acolo. A vrut sa ma arunce de la etaj. Rau a fost!“
Amindoi tineri, frumosi, fii de celebritati: Cristina Topescu si Stefan Banica Jr. Pareau ca traiesc povestea de dragoste eterna. Dar zvonurile despre comportamentul violent al cintaretului s-au inmultit si, curind, vraja s-a destramat: „Stefan e impulsiv, primitiv in relatia cu o femeie“, a declarat dupa despartire Cristina Topescu. „Ameninta, facea crize de gelozie urite, in care nu-si mai controla limbajul si jignea. (…) A ramas de pomina un episod in care a venit sa ma ia de la televiziune si, ca sa ma convinga sa ma intorc acasa – pentru ca iar plecasem – tinea un cutit mare de bucatarie sub haina si-mi spunea ca ma omoara daca in clipa aia nu merg cu el acasa.“
Recent, toate ziarele londoneze au dezvaluit isprava senzationala a actorului George Mihaita, infaptuita pe tarimuri britanice: nu e vorba de maiestria artistica cu care si-a innobilat vreun rol, ci de violenta cu care si-a lovit sotia, actrita Delia Seceleanu. A lovit-o in cap cu o lampa. Drept pentru care a fost amendat de politia din
Edinburgh cu 650 de lire. Colegii actorilor spun, conform articolului din ziarul Evenimentul Zilei care a povestit incidentul, ca au asistat de nenumarate ori la scene de agresiune fizica petrecute intre cei doi, in special dupa ce au consumat cantitati mari de alcool.
Este o creatoare de moda de succes. Viata Lizei Panait poarta acum culorile stralucitoare ale faimei si ale dragostei implinite. Dar nu intodeauna a fost asa: la 19 ani s-a casatorit, iar zilele i-au devenit cosmar. Sotul ei bea foarte mult si era foarte violent: „Nu trebuie sa stai si sa induri nici macar de dragul copiilor. De fapt, te descurci mai bine cu un copil si fara barbat, decit cu un om care te chinuie, si bea si nu te poti intelege cu el. Singurul regret pe care-l am acum este ca am rabdat prea mult. Si, ori de cite ori pot, le dau femeilor acest sfat, sa nu astepte prea mult, fiindca lucrurile deteriorate nu se mai repara.“
Material publicat in revista Tango/septembrie 2007
Si/apoi ar mai exista inca o categorie de probleme,ca doar nu este ultima si nici prima problema ce se intampla pe Lumea asta,exista de ex. si oameni indiferent ca sant barbati sau femei care sufera de/o suferinta numita boala,si/apoi nu cred ca sunt putini la numar,si/atunci pe cine am mai da vina,de cate se intampla pe lumea asta.Deci fiecare suferim mai mult sau mai putin,si/ntro anumita limita,ori saracie s.a.m.d.,viata mai depinde si de noi cum ne/o facem,o vb. de/a noastra zice :,,cum iti asterni asa dormi!*,ceea ce am inceput sa cred chiar daca se zice ca sunt superstitii,eu nu cred in asa ceva ,dar de multe ori putin adevar sta ascuns in aspectul acestor cuvine. Cu cine sa ne certam sau pe cine sa dam vina daca unii suera ca sunt bolnavi,altii ca sunt saraci,deci fiecare are puterea in sinea lui sa si/o schimbe,noi nu putem ajuta decatcu un sfat, o vb. buna asa ne putem ajuta unul pe celalalt,dar nu ne sta in putere sa luam decizii in locul femeilor sau a barbatilor ce sufera intr/o casnicie,noi insini putem schimba ceva,nu se mai poate nu se mai poate,viata nu se termina aici,merge mai departe egal ce fel de suferinte ne rezerva viitorul,fiecare v/a trebuii sa fie capabil de/a fi in stare sa/i schimbe sensul in unul mai placut,sa se lupte pt. ceea ce Creatorul i/a daruit el este dator sa lupte indiferent de ,,piedicile care ii sunt puse,sau sa fie in stare sa/si ,,care *cucea care ii este data,depinde de situatii. Cer scuzele de vigoare,deoarece nu am scris gramatical corect,m/am grabit a va raspunde ceea ce banuiesc ca si asteptati si/ati observat ca nu am folosit nici cuvinte ,,mari*, ci am scris pe intelesul tuturor si m/am grabit deoarece nici eu nu ma simt bine si doresc de a ma intinde iar in pat, va doresc &nu pot scrie tot binele din lume,deoarece eu cred ca putin sunt cei la numar care cu adevart sa le mearga bine*,dar sanatate va pot ura din tot sufletul si D/zeu sa va intareasca sufletele indiferent prin ceea ce treceti,s/auzim de bine!!
Cine din biblie a citit,are cunostinta de toate cate se mai intampla in ziua de azi,pe mine nu ma mai ,,misca* absolut nimic din cate aud,chiar daca este inspaimantator cele auzite,dar stiu ca nu putem schimba noi oamenii cu nimic aceste situatii grave.Unii oameni au probleme familiare,bun accept,dar nu inteleg daca treburile nu stau bn. nu trebuie sa se astepte timp indelungat,ci de la prima ,,iesire*nervoasa a sotului ar trebuii sa il si paraseasca,nu sa se reintoarca,ca veyi Doamne au copii si din cauza asta vor sa ramana impreuna. Dar cat de naive suntem noi femeile sa putem accepta pana acolo sa ne bata in asa hal sa ajungem la spital nu reneg faptul ca ceva asemanator mi s/a intamplat cu f. mult tp. in urma si mie ,din fericire imi cazuse doar geamul de la usa pe picior,nu vreau a intra in amanunte despre viata mea,deoarece eu sunt acel om care la caz ca s/ar intampla sa ajung la asa o situatie,sa m/a bage in spital, cu toata iubirea ce i/as purtao,pe loc l/as parasii,am citit multe din cele scrise de dumneavoastra,voi toti, daca imi permiteti sa va iau la pertu si nu/mi pot da nici seama de legile Tarii ,adica te omoara/n casa ta si mnimeni sa nu poata interveni cu nimic,pai in ce societati traim si/n ce vremuri,doar nu cele ale lui ,,Papura Voda*,deci dragi femei nu va lasati impresionate,cand vin dupa voi plangand si spunand ca/i pare rau,nu, cel care a fost in stare o singura palma de a da intr/o femeie sa fiti fer convinse ca nu v/a fii ultima,cine e in stare o singura oara v/a fi capabil si/a 2 sau a3,4 pana cand tot voi ve/ti ceda. Pe aceasta cale va doresc sa fiti iubite si respectate de iubitii sau sotii vostri si sa fiti in stare mereu de/a umbla intotdeauna cu capul sus pe strada,numai bine si sa fiti voi sanatoase in rest nu le/acceptati pe toate !!
Cine din biblie a citit,are cunostinta de toate cate se mai intampla in ziua de azi,pe mine nu ma mai ,,misca* absolut nimic din cate aud,chiar daca este inspaimantator cele auzite,dar stiu ca nu putem schimba noi oamenii cu nimic aceste situatii grave.Unii oameni au probleme familiare,bun accept,dar nu inteleg daca treburile nu stau bn. nu trebuie sa se astepte timp indelungat,ci de la prima ,,iesire*nervoasa a sotului ar trebuii sa il si paraseasca,nu sa se reintoarca,ca veyi Doamne au copii si din cauza asta vor sa ramana impreuna. Dar cat de naive suntem noi femeile sa putem accepta pana acolo sa ne bata in asa hal sa ajungem la spital nu reneg faptul ca ceva asemanator mi s/a intamplat cu f. mult tp. in urma si mie ,din fericire imi cazuse doar geamul de la usa pe picior,nu vreau a intra in amanunte despre viata mea,deoarece eu sunt acel om care la caz ca s/ar intampla sa ajung la asa o situatie,sa m/a bage in spital, cu toata iubirea ce i/as purtao,pe loc l/as parasii,am citit multe din cele scrise de dumneavoastra,voi toti, daca imi permiteti sa va iau la pertu si nu/mi pot da nici seama de legile Tarii ,adica te omoara/n casa ta si mnimeni sa nu poata interveni cu nimic,pai in ce societati traim si/n ce vremuri,doar nu cele ale lui ,,Papura Voda*,deci dragi femei nu va lasati impresionate,cand vin dupa voi plangand si spunand ca/i pare rau,nu, cel care a fost in stare o singura palma de a da intr/o femeie sa fiti fer convinse ca nu v/a fii ultima,cine e in stare o singura oara v/a fi capabil si/a 2 sau a3,4 pana cand tot voi ve/ti ceda. Pe aceasta cale va doresc sa fiti iubite si respectate de iubitii sau sotii vostri si sa fiti in stare mereu de/a umbla intotdeauna cu capul sus pe strada,numai bine si sa fiti voi sanatoase in rest nu le/acceptati pe toate !!
FAjuDb qoccuxgjbkhr
Wow, thats a really cevelr way of thinking about it!