fbpx

Rusanda Cojocaru: Inima mea nu a dat greș niciodată

de

Are doar 28 de ani și s-a făcut cunoscută și iubită în mediile culturale românești, prin campaniile sale dedicate lecturii. Este inventatoarea splendidei Bookletta, geanta iubitorilor de lectură – pe care eu am numit-o, în glumă și de drag, Vuittonul intelectualelor. Rusanda Cojocaru este o basarabeancă frumoasă și plină de suflet, care se ia la întrecere cu primăvara și zboară prin viață mânată de credința că binele și frumosul vor învinge mereu.

Fotografii de Paul Buciuta

Alice Năstase Buciuta: Când a început povestea bookletelor și cum ți-a venit ideea asta?

Rusanda Cojocaru: Povestea booklettelor a început cu patru ani în urmă, pe 28 aprilie. Ideea este de mai demult, dar atunci s-a lansat oficial. Eu aveam deja campania „Citesc, deci sunt sexy!” de ceva timp, care este una dintre cele mai mari campanii de promovare a lecturii online din România. Mă tot gândeam cum pot să exprim ideea „Citesc, deci sunt sexy!” într-un produs. Mi-au venit multe idei, dar aceasta mi-a plăcut cel mai mult. Nu știam exact cum arată, dar știam că este o geantă care are o parte transparentă. Am căutat niște designeri, pentru că eu nu sunt designer, sunt PR de meserie. Am lucrat șase ani în PR înainte să încep Bookletta. Le-am zis că nu știu ce e și cum arată, dar vreau să aibă o parte transparentă prin care se vede cartea. Atunci ei au venit cu câteva propuneri. Am ales un designer, Cristiana Pițu. Ea mi-a desenat primele genți. Mi-a plăcut foarte mult viziunea ei pentru că se potrivea cu ce aveam eu în cap. Voiam ceva timeless, voiam o geantă care nu se demodează. Am început să facem primele modele. Ea m-a învățat la început un pic de marochinărie, ce trebuia să înțeleg eu ca să fac genți, că nu aveam nicio legătură cu această lume. Am găsit un atelier. Persoana de la primul atelier cu care am lucrat mi-a spus: „Ce e prostia asta, nimeni nu o să-ți coasă așa ceva niciodată”. Prima Bookletta arăta ca o trusă de machiaj, era plată și moale. Mi-a aruncat-o în brațe. M-am enervat foarte tare atunci și le-am zis că mă duc în altă parte să mi-o facă altcineva mai bine decât ei. Am gândit atunci că dacă o să îmi meargă, o să îmi amintesc într-o zi momentul acela, cum mi-au aruncat-o în brațe și mi-au spus că nu o să îmi facă nimeni prostia asta, niciodată… Apoi am găsit atelierul cu care lucrez și acum, care lucrează foarte bine.

Moldovencele sunt renumite pentru felul în care arată și se îngrijesc. Din păcate, o mare parte nu își îngrijesc suficient interiorul. Atunci eu și prietena mea, Ionela Costachi, am zis că nu se mai poate așa și am pornit campania „Citesc, deci sunt sexy!”

Marea Dragoste/ revistatango.ro: În București?

RUSANDA COJOCARU: În București. Între timp am învățat și eu un pic de design și marochinărie, deja desenez eu gențile care sunt acum. Așa a început (râde).

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Aveai deja campania „Citesc, deci sunt sexy!”. Cum ai ajuns la această campanie legată de citit? Ce te-a atras în zona aceasta? De ce ai simțit nevoia să o promovezi și să o ajuți să crească?

RUSANDA COJOCARU: Am trăit într-o familie în care se citește foarte mult. De mică mi s-a spus că, dacă vreau să ajung undeva în viață, trebuie să citesc, că numai cei care citesc reușesc ceva în viața aceasta.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Ce profesii au părinții?

RUSANDA COJOCARU: Tatăl meu este doctor în istorie și politologie, iar mama este jurnalistă de profesie, acum lucrează pentru Unicef.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Unde lucrau când erai tu mică?

RUSANDA COJOCARU: Tatăl meu era tot în Institutul de Istorie în cadrul Academiei de Științe a Moldovei, acum este directorul Institutului de Istorie. Mama era jurnalistă, acum este comunicator pentru Unicef. Sunt dintr-o familie în care se citește foarte mult și am crescut înconjurată de mii de cărți, le-am numărat cândva. La început eram reticentă. La adolescență am început să citesc relativ mult față de restul copiilor.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Ce liceu făceai?

RUSANDA COJOCARU: Liceul experimental de creativitate şi inventică Prometeu. Era unul dintre primele licee private din Republica Moldova, cu profesori și manuale din România. Am avut o altă deschidere. Am avut materii experimentale. Ne-au învățat să gândim „out of the box”. Părinții mei m-au încurajat foarte mult să citesc și mi-au dăruit tot timpul cărți. La un moment dat mă supăram pe tatăl meu că îmi dăruia cărți la toate zilele de naștere și la toate sărbătorile. Abia acum, la maturitate, am învățat să apreciez ce gest frumos făcea el într-o lume în care toți copiii voiau haine și jucării. Tot timpul îmi dăruia un atlas de geografie sau o carte de nu știu ce și îmi scria autografe pe ele. Și acum am toate autografele de la toate zilele de naștere și toate sărbătorile. Pe parcursul timpului mi-am dat seama că în Moldova nu se citea pe cât mi-aș fi dorit eu de mult și exista, cel puțin atunci, o preocupare foarte mare a femeilor pentru exterior. Moldovencele sunt renumite pentru felul în care arată și se îngrijesc. Din păcate, din punctul meu de vedere, o mare parte nu își îngrijesc suficient interiorul. Atunci eu și prietena mea, Ionela Costachi, am zis că nu se mai poate așa și am pornit campania „Citesc, deci sunt sexy!”, care a fost un scandal când s-a lansat în Republica Moldova, pentru că am fost acuzate că sexualizăm lectura, când noi de fapt voiam să creăm acest scurtcircuit pentru a face lucrurile să meargă în altă direcție, nu eram mulțumite de direcția în care mergeau tinerele femei din Moldova.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Asta se întâmpla în timp ce erai studentă?

RUSANDA COJOCARU: Da, în timp ce eram la București, la facultate. Am revenit apoi la Chișinău pe o perioadă scurtă.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Ce facultate ai făcut?

RUSANDA COJOCARU: Eram la Comunicare la Universitatea din București. Nu îmi amintesc în ce an a fost. A fost cu câțiva ani înainte de Bookletta. Am pornit cu o campanie foarte intensă de promovare a lecturii. Prima noastră acțiune a fost să îți pui o poză de profil cu tine citind o carte. Am pornit un val. Foarte mulți au început să își pună poză de profil cu o carte doar pentru că era cool, trendy, nu pentru că neapărat citeau, dar și asta înseamnă o abordare pozitivă a cărții și a lecturii, cel puțin se deschid spre asta. Ne-au sărit niște preoți din Moldova în cap. A fost o telenovelă întreagă.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Cuvântul „sexy” deranja, nu?

RUSANDA COJOCARU: Cuvântul sexy deranja, era șocant, dar de fapt asta înseamnă să faci PR bun, să reușești să creezi un mic șoc ca să schimbi o atitudine. Am reușit. Acum suntem unsprezece, doisprezece mii de oameni pe grupul online „Citesc, deci sunt sexy!” și mai avem și pagina de like-uri. Oamenii postează continuu. În fiecare zi vezi recenzii de cărți, recomandări de cărți, poze cu cărți. Începe să fie la modă să vorbești despre ceea ce citești, să recomanzi cărți. Noi asta am vrut să facem și am reușit. După câțiva ani mi-a venit ideea cu Bookletta și am zis că poate nu am studiile unui antreprenor și nu știu exact ce o să presupună drumul meu mai departe, dar dacă nu o să investesc tot timpul și toată energia în asta s-ar putea să regret toată viața. Așa am pornit. Se spune că poți să pornești în două feluri în antreprenoriat. Poți să pornești din mers sau după ureche, fără să știi exact ceea ce faci, mai mult intuind pe unde trebuie să o iei. Sau poți să studiezi foarte mult și să aștepți mai mult până când pornești, să ai o pornire mai planificată, dar riști să pierzi momentul așteptând foarte mult. Am ales să învăț din mers. Nu știu dacă a fost bine sau nu, dar acesta a fost drumul pe care mi l-am asumat.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Câți ani ai?

RUSANDA COJOCARU: 28 de ani.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Poți să evaluezi cum stai până acum? Până acum ești mulțumită de ce se întâmplă? În ce direcție mergi?

RUSANDA COJOCARU: Simt că am mers pas cu pas până acum. O dată la câteva luni făceam un pas mic. Simt că am crescut cam cât de mult aș fi putut să cresc până acum. Dar acum urmează un pas mult mai mare, un salt mai mare, respectiv o asumare de riscuri mai mare. În ultimele șase luni mai ales, am înțeles că ideea mea merită să îmi asum aceste riscuri și să merg mai departe, la producție în masă, la vânzări mai mari și așa mai departe. Deci acum sunt exact în momentul acela, între trei și patru ani, când trebuie să fac un salt cât mai mare. De asemenea, sunt în momentul în care îmi caut partener de echipă și oameni cu care să lucrez, pentru că un bun antreprenor realizează că nu poate să le facă pe toate și trebuie să știe până unde poate să facă el și de unde are nevoie și trebuie să ceară ajutor. Următorul pas este geanta pentru copilul care citește.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Care va fi ce, vreun fel de ghiozdănel?

RUSANDA COJOCARU: Da, un rucsăcel pentru cartea cu povești și va fi în formă de animăluț. Eu nu am copii din păcate, îmi doresc să am cât de curând posibil, dar am înțeles că ei au nevoie de cartea cu povești cu ei și de multe ori îi roagă pe părinți să o ducă. Eu le fac un rucsăcel în care să o poată duce ei și să fie și sănătos, încât să le tragă ambii umeri în spate. Vor fi de piele eco.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Viața ta personală cum a evoluat în paralel?

RUSANDA COJOCARU: Viața mea personală este o furtună de vară, cu suspans, cu tunete și fulgere, cu intensitatea unei concert de Vivaldi, dar am parte și de curcubee sfioase care se ivesc după ploaie, în liniște și pace absolută. Am parte de toată paleta de emoții și trăiri.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Ce ai trăit până acum? Cum ai cunoscut dragostea și cum ți-a schimbat viața? Când ai întâlnit prima iubire care să conteze?

RUSANDA COJOCARU: Prima iubire, la 18 ani. A doua iubire, la 22 de ani. Și a treia iubire, la 28 de ani. Cred că anii în care ești îndrăgostit cuprind momentele cele mai frumoase din viață. Toți anii dintre iubiri trec foarte repede și foarte neimportant. Cel mai important pentru mine este că atunci când iubesc reușesc să scriu. Îmi place să scriu. Pentru actuala iubire cred că am o carte sau două de poezii scrise doar din inspirația pe care mi-a dat-o el, iar, într-o zi, știu că povestea noastră de dragoste va fi cel mai frumos film, sau cea mai frumoasă carte, din care se vor inspira generații. Asta simt. Asta va rămâne.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Ce rămâne de pe urma unei iubiri? Ce îți lasă ca experiență, ca înțelepciune, ca lecție de viață, o iubire pe care nu ai reușit să o păstrezi?

Pagini:  1 2

 

Categorii:
Interviuri

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.