Echipa curatorială a FNT 2023 (Mihaela Michailov, Oana Cristea Grigorescu și Călin Ciobotari), în urma vizionării a peste 150 de spectacole cu premieră în anul teatral 2022-2023, în teatre de stat și teatre independente, a optat pentru o serie de producții pe care le-a considerat relevante pentru tema din acest an: FNT, laboratoarele sensibilului.
Principiile generale care ne-au ghidat alegerile sunt:
- calitatea de cercetare artistică a spectacolului, manifestă cel puțin la unul dintre nivelurile următoare: temă/ dramaturgie; construcție regizoral-scenografică a unor realități scenice provocatoare și a unor limbaje artistice neconvenționale; explorare în interiorul rolului. Am căutat în artiști și artiste reflexe ale unor „cercetători” dispuși să accepte că arta nu e un dat, ci o constantă devenire, nu o certitudine, ci o continuă probare.
- atmosfera de laborator teatral recognoscibilă, într-o formă sau alta, în produsul scenic finit, cu tot ceea ce această atmosferă presupune: experiment, risc, ipoteză, îndoială, voință de inovare etc.
- potențialul de creștere a unor echipe teatrale. Am căutat să încurajăm tendințele ascendente ale unor trupe și să subliniem etapele de certă evoluție pe care le traversează.
- reprezentativitatea. Deși nu întotdeauna criteriile valorice se suprapun peste cele de reprezentare geografică, un Festival Național solicită și o atenție specială asupra unor dinamici teatrale diferite la nivel regional. Mai mult sau mai puțin explicit, opțiunile noastre au ținut cont și de acest aspect.
- componenta etică. Am fost sensibili la creațiile în care esteticul a avut parte de un fundal etic, la fel cum am evitat zonele de ambiguitate morală din jurul unor proiecte sau al unor creatori.
- interesele publicului. Nu în ultimul rând, am considerat necesar să urmărim și interesele spectatorilor, atât din perspectiva relevanței anumitor teme, cât și din punctul de vedere al construcțiilor spectaculare propriu-zise.
În cele ce urmează, oferim o argumentare individuală, succintă și, sperăm, la obiect, pentru fiecare dintre titlurile pe care le propunem.
De asemenea, prezentăm structura componentelor care întregesc viziunea curatorială.
SELECȚIA FNT 33
ACROBAȚII – 7 zile din viața unor profesori de țară
Scenariu și regie: David Schwartz
Scenografie: Irina Gâdiuță
Muzică și versuri: Paul-Ovidiu Cosovanu
Mișcare scenică: Paul Dunca / Paula Dunker
Asistență regie și producție: Eva Todică
Producție: Asociația O2G
Agnes, aleasa lui Dumnezeu
Text: John Pielmeier
Traducere: Bogdan Budeș
Regie: Sânziana Stoican
Scenografie: Valentin Vârlan
Producție: Teatrul Nottara, București
Apocalipsa gospodinelor
Un spectacol de Nicoleta Esinencu, Doriana Talmazan, Paul-Ovidiu Cosovanu, Daniel Chirilă, Corina Grigoraș, Lucreția Mandric, Ruxandra Maniu, Iulia-Paula Niculescu și Daria Tămăslăcaru
Sound design: Paul-Ovidiu Cosovanu
Lighting design: Cristian Niculescu
Producție: Teatrul Tineretului Piatra-Neamț
Băgău
După: Ioana Bradea
Regie: Cristina Giurgea
Scenografie: Ioana Ungureanu
Producător: Teatrul Național „Marin Sorescu”, Craiova
Băieții de zinc
Dramatizare: Yuri Kordonsky, după romanul Soldații de zinc de Svetlana Aleksievici
Regie: Yuri Kordonsky
Scenografie: Nina Brumușilă
Producție: Teatrul Bulandra, București
Cameristele
Text: Jean Genet
Regie: Hunor Horváth
Decor: Előd Golicza
Costume: Zsófia Gábor
Dramaturgie și texte: Paula Breuer
Muzică: Magor Bocsárdi & „RakLap“
Producție: Teatrul Național „Radu Stanca”, Sibiu, Secția germană
Când ploaia se va opri
Text: Andrew Bovell
Traducere: Radu Iacoban
Regie: Radu Iacoban
Scenografie: Tudor Prodan
Muzică originală: Aida Šošić
Mișcare scenică: Ștefan Lupu
Producție: Teatrul Mic, București
Delfini
O rescriere de Adina Lazăr, după Singurătatea Pietrelor de Flavius Lucăcel
Regie: Adina Lazăr
Scenografie: Mihai Vălu
Sound design: Adrian Piciorea
Producție: Teatrul Municipal Baia-Mare
E adevărat! E adevărat! E adevărat!
Autor: Breach Theatre
Traducere: Alexandru Mâzgăreanu, revizuită de Adrian Nicolae
Regie: Alexandru Mâzgăreanu
Scenografie: Alexandra Boerescu
Producție: Teatrul ACT, București
EXIL
Text și Regia: Alexandra Badea
Scenografie: Cosmin Florea
Muzică originală: Călin Țopa
Producție: Teatrul Național „I.L.Caragiale”, București
EXOD
Text: Marius Ivaškevičiusš
Traducere: Raluca Rădulescu
Regie: Oskaras Koršunovas
Decoruri: Gintaras Makarevičius
Costume: Corina Grămoșteanu
Coregrafie: Vesta Rasa Grabstaite
Producție: Teatrul Național „Mihai Eminescu”, Timișoara
Hedwig and the Angry Inch
Text: John Cameron Mitchell
Traducerea textului: Carmen Stanciu
Traducerea versurilor: Alex Ștefănescu
Muzică și versuri: Stephen Task
Regie, costume și coregafie: Răzvan Mazilu
Decor: Adriana Grand
Producție: Teatrul „Stela Popescu”, București
Ierbar
Scenariu: Radu Afrim după Cartea plantelor și animalelor, de Simona Popescu
Scenografie: Irina Moscu
Ilustrație muzicală: Radu Afrim
Video: Trucza Samu
Producție: Teatrul Național Târgu Mureș, Compania „Liviu Rebreanu”
La Academie
Text: Alexandra Felseghi
Regie: Andrei Măjeri
Scenografie: Adrian Balcau; coregrafia: Victoria Bucun; sound-design: Adrian Piciorea
Producție: Teatrul „Mihai Eminescu”, Botoșani
La Ronde
Text: Yann Verburgh, după Hora iubirilor de Arhur Schnitzler
Regie: Eugen Jebeleanu
Scenografie: Cosmin Florea
Sound design: Eugen Jebeleanu & Rémi Billardon
Producție audio: Marius Popa
Producție: Teatrul „Andrei Mureşanu”, Sfântu Gheorghe
Livada
după A.P.Cehov
Regie: Slava Sambriș
Decor: Răzvan Bordoș
Costume: Diana Nistor
Univers sonor: Dumitru Seretinean
Producție: Teatrul „Matei Vișniec”, Suceava
Lysistrata, dragostea mea
Text: Matei Vișniec
Regie: Zalán Zakariás
Scenografie: Andra Bădulescu Vișniec
Muzică: Hunor-Lehel Boca
Coregrafie: Alice Veliche
Pregătire muzicală: Diana Roman
Video: Andrei Cozlac
Filmări: Andrei Botnaru
Producție: Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași
Magyarosaurus Dacus
Text și regie: Gianina Cărbunariu
Traducere și dramaturgie de scenă: Boros Kinga
Scenografie: Irina Moscu; muzica: Trabalka Cecília
Producție: Teatrul „Szigligeti”, Oradea
Mansdorf
Text și regie: Mihai Lukács
Scenografie: Oana Micu; univers sonor: Andrei Dinescu; Coregrafia: Michaela Zibileanu; Mișcare scenică: Cabiria Morgenstern; conducerea muzicală și orchestrația: Bogdan Lifșin.
Coproducție: Centrul Dialectic și Teatrul Evreiesc de Stat, București
Mass
Text: Fran Kranz
Regie: Andrei și Andreea Grosu
Scenografie: Vladimir Turturica
O coproducție Teatrul Național „Radu Stanca”, Sibiu și unteatru, București
Neliniște
Text: Ivan Vîrîpaev
Regie: Bobi Pricop
Scenografie: Oana Micu
Producție: Teatrul Odeon, București
Nuntă în Oaș
Text: Anca Munteanu
Regie: Cristian Ban
Decor și costume: Tudor Prodan
Costume oșenești: Cristina Milea
Muzică: Vlad Giurge
Producție: Teatrul de Nord Satu Mare, Compania „Mihai Raicu”
Oglinda neagră
După nuvelele Roaba și Suflul de Luigi Pirandello
Traducere: Maria Rotar
Regie: Roberto Bacci
Concept spațial: Ionuț Caras
Producție: Teatrul Național „Lucian Blaga” Cluj-Napoca
Oxigén
Text: Ivan Vîrîpaev
Dramaturgie: Deák Katalin
Regie: Pálffy Tibor
Leader muzical: Kónya-Ȕtő Bence
Efecte vizuale: Rancz András
Producție: Teatrul „Támasi Áron” Sfântu Gheorghe
Scorpia neîmblânzită
după William Shakespeare
Text de spectacol: Leta Popescu, după o adaptare de Maria Manolescu
Traducerea textelor shakespeariene: Violeta Popa
Regie: Leta Popescu
Scenografie: Bogdan Spătaru
Muzică: Radu Dogaru
Coregrafie: Andrea Gavriliu
Producție: Teatrul Național „Lucian Blaga” Cluj-Napoca
Seaside Stories
Texte: Marius Chivu, Lavinica Mitu, Dan Alexe, Simona Goșu, Tudor Ganea, Nicoleta Dabija
Regie, scenari, univers sonor: Radu Afrim
Scenografie: Theodor Cristian Niculae
Producție: Teatrul de Stat Constanța
Tinerii barbari
Text: după Miklós Vecsei H.
Regie: Attila Vidnyánszky Jr.
Decor: Csaba Csíki
Costume: Zsuzsanna Cs. Kiss
Muzicp: Dávid Mester;
Coregrafie: István Berecz
Producție: Teatrul Maghiar de Stat, Cluj
TSCHICK. De ce am furat mașina
Text: Wolfgang Herrndorf
Adaptare scenică: Robert Koall
Regie: Irisz Kovacs
Decor și costume: Clara Ștefana
Dramaturgie: Rudolf Herbert
Muzică și sound design: Adrian Piciorea
Producție: Teatrul German de Stat Timișoara
Visul
Text: Alexa Băcanu
Regie: Dragoș Alexandru Mușoiu
Scenografie: Mihai Păcurar; coregrafia: Sergiu Diță
Producție: Reactor de creație și experiment, Cluj
Acrobații
În viziunea regizorului David Schwartz, interesat constant de cercetarea mizelor politice ale teatrului documentar, educația devine o temă de reflecție sistemică stratificată, abordată din perspectiva unor profesori și profesoare din mediul rural. Educația ca un ghem de fire fragile, ca o frânghie subțire pe care cadrele didactice își țin constant echilibrul între precaritate și supraviețuire, între blazare și iluzionare, este explorată teatral cu inventivitate ludică și acuitate analitică. Acrobații este cronica unui prezent educațional sfâșiat de nesfârșite paradoxuri.
Agnes, aleasa lui Dumnezeu
Jucat în două distribuții foarte valoroase, spectacolul prezintă într-un fals policier pierderea inocenței și confruntarea cu tragedia realităților vieții. Forța interpretării actoricești opune argumentelor științei salvarea prin iubirea creștină. Tragedia personajului principal rezonează cu amenințarea habotniciei obtuze, temă atât de actuală și în lumea (românească) de azi, trecută prin negarea pandemiei, prin curentele de idei contestatare ale teoriilor fundamentate științific.
Apocalipsa gospodinelor
În viziunea colectivă a echipei de creație, Apocalipsa gospodinelor este un concert live eliberator, care condensează povești ale multiplelor forme de violență sistemică împotriva femeilor. Manifest performativ de o radicalitate explicită a mesajului, Apocalipsa Gospodinelor, inspirat din poveștile personale ale actrițelor, are ceva din coralitatea unui statement combativ, care îmbină stări emoționale acute și o revoltă asumată împotrivă perpetuării abuzurilor. Abuzuri care au redus generații întregi de femei la o istovitoare tăcere, la o zidire în mituri coercitive.
Băgău
Regizoarea Cristina Giurgea aduce în prim-plan, într-o formulă teatrală care îmbină realismul frust și stilizarea expresivă, lumea unui roman cult al anilor 2000 – Băgău, scris de Ioana Bradea. Construit printr-o alternanță de scene scurte și monoloage concentrate, Băgău este asemenea unui clip al începutului de mileniu, cu tot ce avea mai contradictoriu în dinamicile perioadei: dependența de linii erotice, familii în căutarea unui echilibru incert, precaritate, iluzia unor povești de iubire salvatoare, în lipsa unui orizont care să ofere o minimă siguranță. Băgău devine o radiografie teatrală a unei perioade care și-a pus amprenta pe transformările post douămiiste.
Băieții de zinc
Băieții de zinc e un spectacol-proces în care publicul se află în postura juraților. Șapte actrițe așezate la masă, pe toată durata „procesului”, mărturisesc public tragedia pierderii fiului/soțului în războiul din Afganistan (1979-1989). Pe măsura expunerii poveștilor de viață, intensitatea monoloagelor se constituie într-un simbolic proces politic intentat de partea civilă regimului sovietic. Auster prin simplitatea soluției regizorale, spectacolul chestionează prin cele șapte excepționale actrițe natura agresoare a statului și tratamentul inuman al cetățenilor săi. Consonantă cu agresiunea de azi a Rusiei în Ucraina, tema spectacolului se relevă de o actualitate dureroasă și afirmă explicit rezistența anti-război a regizorului rus Yuri Kordonsky.
Cameristele
Hunor Horváth propune o lectură regizorală inedită, extrem de curajoasă și radicală a textului lui Jean Genet. Cu o muzică live care ritmează incendiar confruntările dintre realitate, aparență și proiectarea într-un imaginar salvator, Cameristele devine un spectacol despre exploatarea și supunerea celor vulnerabili, despre constrângere și revoltă transformatoare, despre fluiditatea identităților care se topesc și renasc din propria lor combustie, despre posibilitatea de a destabiliza roluri sociale prestabilite.
Când ploaia se va opri
Pe fundalul unei lumi erodate de dezastrele încălzirii climatice, spectacolul suprapune, într-o țesătură narativă densă prin poeticitatea explozivă, povești transgeneraționale în care cei dispăruți și cei care rămân să le ducă mai departe amintirile, își răspund într-o ordine care sfidează limitele temporale. Când ploaia se va opri este spectacolul fiilor care aștepată să-și regăsească undeva, cândva, tații, și al mamelor care se desprind tranșant de suferințe copleșitoare. Regizorul Radu Iacoban reușește să pună în valoare intersecțiile de planuri, într-o atmosferă care lasă stările emoționale să se acumuleze gradat și să răbufnească fără plasă de siguranță.
Delfini
Delfini sondează într-un limbaj teatral empatic, fără să fie nicio secundă patetic, o poveste de familie marcată de existența la marginea acceptabilului social, la marginea tolerabilului. Adina Lazăr găsește echilibrul perfect între filtrarea emoțiilor intense și detașarea lucidă de o dramă existențială care ne face martorii sensibili ai vieții unui copil în căutarea cuvintelor atât de greu de rostit. În Delfini intrăm ca într-un acvariu al neurodivergenței și navigăm prin stări emoționale puternice.
E adevărat, e adevărat, e adevărat!
Spectacolul e un reenactment al unui proces real, restituit prin documentele salvate peste secole. Biografia pictoriței Artemisa Gentileschi servește în spectacol ca manifest feminist împotriva violurilor și abuzurilor justificate, de secole, de patriarhat. Regia se concentrează pe acumularea tensiunii odată cu expunerea argumentelor, iar distribuția exclusiv feminină susține punctul de vedere contemporan asupra poveștii. Distanța mică față de public permite jocul mimicii și al expresivității faciale ca pentru camera de filmat, ceea ce amplifică efectul implicării directe a publicului în procesul la care asistă.
Exil
În Exil, Alexandra Badea trasează urmele unor evenimente politice bulversante în prezentul celor care își caută o cale de împăcare emoțională cu trecutul. Sondând tema extrem de sensibilă a apartenenței, construind teatral planuri temporale care se întrepătrund, Exil este un spectacol-interogație asupra confruntărilor dintre macro-istorie și istorii personale fragilizate de tăceri moștenite, de rupturi cu răni la vedere, de îndepărtări și reveniri în locuri care încă dor, de amintirile unor femei care duc cu ele traume în căutare de cuvinte vindecătoare.
Exod
Relativitățile debordante ale lui acasă, tema migrației, traumele naționale și individuale generate de actul și sentimentul plecării, auto-colonizarea, problematica străinului, singurătatea, disperarea și supraviețuirea într-o altă cultură – sunt tot atâtea linii de studiu socio-teatral pe care regizorul lituanian Oskaras Koršunovas și dramaturgul Marius Ivaškevičius le deschid la Teatrul Național „Mihai Eminescu” Timișoara, în cadrul unui proiect amplu, copleșitor prin realism violent-poetic, prin multitudinea straturilor de sens și prin ambiția de a reconstitui teribilul disconfort al unei stări de spirit. Foarte intens susținut actoricește și muzical, discursul lui Koršunovas păstrează deschis un subiect tulburător: exodul ca despărțire nu doar de o geografie, ci și de sine…
Hedwig and the Angry Inch
Continuându-și cercetările constante în zona musical-ului, Răzvan Mazilu creează o lume la limita dintre sordid și kitsch asumat, în care marginalii, cei aflați la periferia istoriei, își construiesc spații de expresivitate artistică, imposibil de încadrat în limite fixe. Hedwig and the Angry Inch are vibrația poetică și politică a unei transfiguratoare căutări de sine, în numele libertății de a spulbera orice bariere, orice pare imposibil de înfruntat și confruntat. Spectacolul este povestea glam & queer a transformării unui adolescent de 16 ani din Berlinul de Est în star. Un star pentru care existența are un singur sens: călătoria fără oprire în așteptarea iubirii.
Ierbar
(Mai) poate limbajul să nască lumi? (Mai) poate cuvântul să genereze realități? (Mai) poate poezia să salveze ceva sau pe cineva? Sunt câteva din întrebările pe care ni le ridică acest foarte fertil parteneriat scenic între regizorul Radu Afrim și poeta Simona Popescu. Regia devine ea însăși poezie, la fel cum poezia, prin forța ei de a organiza nevăzutul, este invitată, simbolic, să preia funcții ale Regiai. Dincolo de explorările lingvistice, Ierbarul afrimian abordează o temă neliniștitoare, de o urgență tot mai evidentă: înstrăinarea omului de natură și ireversibilitatea acestui proces. Puternic sonor, complex vizual, Ierbarul ni se adresează frontal, vorbindu-ne în diferite moduri despre ceea ce am fost și ceea ce am devenit.
La Academie
Spectacolul lui Andrei Măjeri de la Teatrul botoșănean, construit pe dramaturgia Alexandrei Felseghi, explorează sensibil, ironic și empatic ruralul românesc, aspirând explicit spre un tip de „teatru popular” (în fapt, asemănător acelui „teatru brut” teoretizat de Peter Brook). Proiectul urmărește aproape metodologic, sprijinindu-se pe formula caragialescă „râsu’-plânsu’”, mutațiile structurale suferite de una dintre cele mai ambigue categorii sociale: țăranul. Cercetarea se face nu doar în raport cu prezentul, ci și cu eternitatea, regizorul dezvoltând imprevizibile registre ironic-metafizice. Un argument suplimentar în favoarea spectacolului ține de evoluția evidentă a unei echipe artistice și de necesara ei revenire în prim plan teatral național.
La Ronde
La Ronde e un laborator al afectelor în continuă devenire, un cabaret al pulsiunilor erotice și emoțiilor de multe ori incontrolabile, în care relațiile devin o constelație de așteptări, fantezii, frustrări, neîmpliniri, eșecuri, regăsiri, posibilități de evadare din constrângeri normative. Textul lui Yann Verburgh, o rescriere inventivă a piesei „Hora iubirilor” de Arthur Schnitzler, îi oferă regizorului Eugen Jebeleanu spațiu de imaginare a raporturilor dintre intim, social și politic. La Ronde adâncește deopotrivă nevoia de a aparține cuiva și visul eliberator de a sfida orice apartenență unică, de a iubi dincolo de limite impuse și acceptate.
Livada
Livada regizorului Slava Sambriș se impune prin rafinamentul construcției, prin eleganța unor soluții, prin calitatea și consistența lucrului cu actorul, prin surprinzătoare și provocatoare redimensionări ale unor personaje. Textul cehovian ia forma unui laborator în interiorul căruia regizorul și colaboratorii săi îl studiază nu doar pe Cehov, ci și omul contemporan, nu acea livadă, ci o multitudine de alte livezi pe punctul de a fi pierdute pentru totdeauna. Ranevskaia, Lopahin, Trofimov și toți ceilalți devin astfel delicate și problematice oglindiri ale omenescului de secol XXI. Nu în ultimul rând, Livada suceveană se recomandă și prin memorabilul Firs propus de actorul Emil Coșeru.
Lysistrata, dragostea mea
În Lysistrata, dragostea mea, Matei Vișniec inițiază un schimb de idei, nu lipsit de tonalități polemice, cu Aristofan. Dramaturgul preia personajul central și tema acestuia (pledoaria împotriva războiului și „greva sexuală” a femeii) investigând consecințele unui scenariu utopic, dar tentant. Comicul de bună calitate se întrepătrunde cu reflecții grave asupra unor întrebări precum: Ce sens are războiul? Este pacea o garanție a fericirii sau doar etapă de tranzit către un alt conflict? Există o evoluție reală față de oamenii de acum 2500 de ani sau, în esența ei, omenirea a rămas la fel?
Magyarosaurus Dacus
Continuând cercetarea îndelungată în direcția teatralizării unor evenimente istorice semnificative, Gianina Cărbunariu îl aduce în prim-plan, în Magyarosaurus Dacus, pe baronul Nopcsa Ferenc, și construiește un spectacol în care identitatea acestuia devine un aliaj de perspective contradictorii, de paradoxuri și întrebări. Pe urmele unei personalități controversate, regizoarea corelează interpretări ale trecutului cu descifrări ale prezentului imediat, structurând multiple derivări ale unuia și aceluiași destin.
Mansdorf
Mansdorf este un spectacol-cercetare recuperatorie asupra istoriei teatrului evreiesc după un moment cheie – 1945 –, cu accent pe destinul unei trupe care își propunea să producă spectacole în idiș – IKUF. Spectacolul devine un cadru de dezbatere asupra temelor și formelor de expresie abordate în perioada respectivă în teatrul de limbă idiș, în relație directă cu o istorie traumatică, conectând, în același timp, trecutul – discuțiile despre problemele financiare, subiectele expuse în spectacole, raportul cu publicul – la un prezent în care recunoaștem multe urme ale anilor invocați.
Mass
În Mass, Andrei și Andreea Grosu aduc în atenție, plecând de la textul atât de disconfortant al lui Fran Kranz, o foarte subtilă analiză teatrală asupra vinovăției. Alături de patru importanți actori și actrițe ai/ale teatrului românesc (Ofelia Popi, Marius Turdeanu, Mihaela Trofimov și Richard Bovnoczki), regizoarea și regizorul deschid un teritoriu problematic în care, ca într-un caleidoscop, argumentele și contra-argumentele, strategiile și auto-iluzionările, acuzele și pozițiile, victimele și călăii își modifică mereu polaritățile. O întrebare aparent simplă, „Cine e vinovat?”, își relevă, prin intermediul teatrului, sensurile profund metafizice, sociale, psihologice, culturale, existențiale.
Neliniște
Spectacolul se articulează în jurul personajului scriitoarei interpretate cu multiple nuanțe de Dorina Lazăr. Regizorul Bobi Pricop lasă spațiu răsturnărilor dialectice ale credibilității creației în fața faptelor vieții, din care se naște neliniștea ce tulbură conștiința personajelor. Aparența desfășurării relativ statice a spectacolului creează fundalul confruntării conștiințelor în acest veritabil teatru de idei. Neliniște e spectacolul fuziunii dintre ficțiuni și realități contradictorii, dintre ceea ce nu poate fi spus până la capăt și ceea ce e inventat ca să poată fi suportat până la capăt.
Nuntă în Oaș
Nuntă în Oaș propune un studiu antropologic al transformării lumii rurale din Oașul considerat ca păstrător al tradițiilor nealterate. Regizorul Cristian Ban semnează o comedie cu accente satirice ce pune în pagină o distribuție care excelează în roluri feminine de virtuozitate actoricească – Roxana Fânață și Ioana Chereji sunt savuroase în rolul sătencelor emancipate -, prin care lumea rurală e surprinsă în transformarea ei ireversibilă în fața valorilor mercantile.
Oglinda neagră
Aflat într-o etapă de înaltă rafinare profesională, actorul Ionuț Caras ne lasă, în Oglinda neagră, să întrezărim delicatele și profundele mecanisme de construcție a rolului, acolo unde, în penumbre de laborator, omul și personajul își negociază teritoriile, își împrumută contururile și își pun la îndoială, unul altuia, nivelurile de realitate. Imersiunea în Pirandello pe care o exersează Caras este nu doar un exercițiu teatral, ci și existențial, menit a furniza noi orizonturi de reflecție asupra complicatelor relații dintre individ și societate. În personaj, actorul se privește pe sine, jucându-și la dublu destinul scenic și ridicând la o nouă miză actul interpretativ.
Oxigén
În lectura lui Pálffy Tibor, textul lui Ivan Vîrîpaev încetează să fie doar un simplu text pentru scenă, transformându-se într-un partener de dialog ce intră în relație cu personajele din distribuție. Aparent paradoxală, situația aceasta este relevantă pentru chiar mizele montării de la Teatrul „Támasi Áron”, aceea de a urma metafora trepleviană a căutării de forme noi, adecvate timpului prezent. Rezultă o elaborată compoziție sonor-vizuală, cu încântătoare fluidități de formă, cu reliefuri surprinzătoare, provocând pulsații onirice, dar și meditații fruste, frontale asupra realului. Atipic, straniu și dificil de definit, Oxigén ar putea fi un ecou venit din viitorul artei spectacolului.
Scorpia neîmblânzită
Scorpia neîmblânzită, în rescrierea Mariei Manolescu Borșa și a regizoarei Leta Popescu, de la Teatrul Național Cluj, reinterpretează polemic textul shakespearian din perspectivă feministă. Spectacolul deconstruiește raportul dintre personaje, pendulând între afirmare și negare a cutumei patriarhale a raportului de putere feminin-masculin în societate și în cuplu. Consecventă proiectului său regizoral din ultimii ani, Leta Popescu asociază laboratorului de recuperare contemporană a formelor teatrului popular, producția unor texte dramatice alimentate din temele prezentului.
Seaside Stories
Radu Afrim întreprinde o vastă investigație afectiv-teatrală asupra unor reliefuri fragile ale omenescului, cu marea, litoralul, vacanța asumate drept puncte de reper pentru o peisagistică intimă a rătăcirii/ regăsirii de sine. La nivel dramaturgic, propunerea regizorală a unui colaj de structuri poetic-narative, cu implicarea unor cunoscuți scriitori români, deschide pluri-perspectival tema, localizând-o în același timp într-un spațiu mental autohton, familiar și generator de nostalgie. Seaside Stories are și meritul de a ne revela o trupă diversă și puternică, cu sensibilități creatoare veritabile, o echipă căreia colaborarea cu Radu Afrim promite să îi asigure o relansare pe termen lung.
Tinerii barbari
Tinerii barbari de la Teatrul Maghiar de Stat Cluj, în Regie tânărului regizor maghiar Attila Vindyánszky Jr., propune un răspuns intens și tranșant la naționalism ca ideologie de stat. Spectacolul e o răfuială polemică cu ideologizarea culturii maghiare în regimuri autoritare. Biografia fragmentar restituită a prieteniei Bartók Béla – Kodály Zoltán din cursul campaniilor de culegere a folclorului dezmembrează conceptul identității culturale naționale. Caracterul iconoclast al personajului Bartók Béla, alianță între debilitate fizică și efervescență vecină cu sacrificiul de sine, relevă falia dintre confiscarea naționalistă găunoasă a muzicii/ culturii și puritatea ei vitală.
TSCHICK. De ce am furat mașina
Spectacolul are prospețimea adolescenței și savoarea descoperirii lumii. Tânăra regizoare Irisz Kovacs ne invită să privim prin ochii celor două personaje aventura lor inițiatică în lumea adulților. Inspirate din estetica benzilor desenate, familiară tinerilor, Scenografie se rezumă la sugestie iar jocul actoricesc lasă spațiu imaginației spectatorului pe care îl iau partener în călătoria spre o Valahie imaginară, niciodată atinsă. Tschick… e un spectacol despre prietenie și maturizare, dar mai ales despre valoarea și limitele libertății.
Visul
Imaginat sub forma unui musical, Visul devine un fel de laborator de disecție a relațiilor dintre profesori/profesoare și studenți/studente, expunând critic, cu ironie și pregnanță în analiză, situații dramatice. Pe muchia fină dintre internalizarea, normalizarea și identificarea precisă a abuzului, Visul adâncește raporturile de putere din mediul universitar și devine astfel un spectacol-reflecție asupra felului în care spațiile de învățare pot produce traume.
Dacă echipele de creație își doresc, spectacolele vor fi urmate de discuții cu publicul.
SPECTACOLE INVITATE DIN STRĂINĂTATE
CATARINA AND THE BEAUTY OF KILLING FASCISTS
Text și regie: Tiago Rodrigues, cu colaborarea artistică a Magdei Bizarro
Scenografie: F. Ribeiro, Lumini: Nuno Meira; Costume: José António Tenente; Sound design, muzică originală: Pedro Costa; Maestru de cor, aranjamente vocale: João Henriques, Coregrafia: Sofia Dias, Vítor Roriz
Producție: Teatrul Național D. Maria II (Lisbona), Portugalia
Co-producători: Wiener Festwochen, Emilia Romagna Teatro Fondazione (Modena), Théâtre de la Cité – CDN Toulouse Occitanie & Théâtre Garonne Scène européenne Toulouse, Festival d’Automne à Paris & Théâtre des Bouffes du Nord, Teatro di Roma – Teatro Nazionale, Comédie de Caen, Théâtre de Liège, Maison de la Culture d’Amiens, BIT Teatergarasjen (Bergen), Le Trident – Scène nationale de Cherbourg-en-Cotentin, Teatre Lliure (Barcelona), Centro Cultural Vila Flor (Guimarães), O Espaço do Tempo (Montemor-o-Novo).
OH, MY SWEET LAND, SYRIA
Text: Amir Nizar Zuabi și Corinne Jaber
Regie: Amir Nizar Zuabi
Concept: Corinne Jaber
Producție: Young Vic Theatre, Théâtre de Vidy
PIECES OF A WOMAN
Textul și dramaturgia: Kata Wéber,
Regie: Kornél Mundruczó, cu colaborarea artistică a Somăi Boronkay
Decor și costume: Monika Pormale
Muzică: Asher Goldschmidt
Lumini: Paulina Góral
Producție: TR Warszawa, Polonia
TRUTH’S A DOG MUST TO KENNEL
Text, Regia, interpretare: Tim Crouch, cu colaborarea artistică a lui Brian Ferguson și a Adurei Onashile
Muzică: Pippa Murphy
Lumini: Laura Hawkins
Producție: The Royal Lyceum Theatre, Edinburgh, Marea Britanie
FNT EDUCAȚIONAL
Inițiat în 2022, modulul FNT EDUCAȚIONAL continuă și anul acesta. Va fi axat pe două componente: ateliere de teatru dedicate școlilor și liceelor bucureștene în care învață copii și adolescenți cu diferite tipuri de deficiențe (Liceul Tehnologic Special „Regina Elisabeta” din București – instituție de educație pentru elevii cu deficiența de vedere; Școala Profesională Specială pentru Deficienți de Auz „Sfânta Maria”) și spectacole de teatru. Spectacolele se vor juca în școli și licee din București și se adresează copiilor și adolescenților/adolescentelor cu vârste între 6 și 18 ani.
Mâine nu ne mai sperie (așa tare), + 15 ani
De & cu: Ada Ciocârlan, Dări Tămăslăcaru, Denisa Moisă, Elena Bogdan, Eli Deliu, Iulian Stoian, Paul Timofte
Spectacol realizat printr-o serie de rezidențe în cadrul programului cultural „CEVA peren. Intervenție culturală continuă în mic urban”.
Regia: Petro Ionescu
Dramaturgie: Ștefan Mako
Scenografie: Flavia Stroe
Coregrafia: Filip Stoica
Muzică: Oana Maria Zaharia & Ștefan Botezatu (formația POETRIP)
Consultant artistic: Irina Slate
Producție: Platforma culturală Frilensăr
Organizator: Centrul educațional de arte performative CEVA, Târgu Neamț
Muzicanții din Bremen, după Frații Grimm, + 6 ani
Regia și adaptarea: Adam Boboc.
Scenografie și sculptura: Ana Catrințașu
Muzica: Adam Boboc, Florin Andrea.
Producție: Teatrul „Prichindel” Alba Iulia
N-am văzut nimic, de Andreea Tănase, + 15 ani
Regia Mara Oprea.
Scenografie: Gabi Albu
Producție: Teatrul Arte dell‘Anima, București
O lume de la zero, un spectacol de Beatrice Iordan, + 6 ani
Regia și decorul: Beatrice Iordan.
Costumele: Viaceslav Vutcariov
Compoziția muzicală: Florin Iordan.
Producție: „Teatrul Ion Creangă”, București
Poveștile României – Constantin Brâncuși, + 12 ani
Text: Ema Stere
Regia: Attila Vizauer
Producție: Teatrul Țăndărică, București
Profil: +/- om mare (Cea mai frumoasă parte a vieții tale, gen’), de Ioana Toloargă, + 15 ani
Regia: Luana Hagiu
Spectacol realizat de în cadrul proiectului #oradedirigentie
Producție: Teatrul Excelsior, București
Punctul Nemo, + 15 ani
Dramaturgie: Selma Dragoș
Concept și direcție de scenă: Catinca Drăgănescu
Spațiu și video: Mihai Păcurar
Muzică și sound design: Oana Hodade
Produție: Reactor de creație și experiment, Cluj
Stai jos sau cazi, de Bogdan Munteanu, + 12 ani
Regia: Cristi Avram
Producție: Teatrul pentru copii și tineret „Luceafărul”, Iași
Vulnerabil, de Alice Monica Marinescu și Vera Ion, + 15 ani
Scenografie: Irina Gâdiuță
Sunet: Teodora Retegan
Producție: Asociația OV05, București
Spectacole-lectură pe texte din dramaturgia europeană și locală
Spectacolele-lectură prilejuiesc întâlnirea cu piese de teatru care vor fi citite pentru prima oară în România și care abordează teme și subiecte centrate pe realități acute.
Dacă anul trecut spectacolele-lectură au fost regizate de Bobi Pricop, anul acesta textele alese vor fi regizate de regizori și regizoare la început de drum: Anda Drăgan, Tania Drăghici, Mihai Gligan, Luiza Mihailescu, Larisa Popa, Monica Stoica.
Fiecare spectacol-lectură va fi urmat de întâlniri cu publicul, la care participă echipa de creație și un expert în tema pe care spectacolul o abordează.
În cadrul acestui modul, este organizat un concurs dedicat promovării piesei românești. Cei care vor fi selectați (deadline texte: 10 august) vor avea posibilitatea să lucreze, timp de o lună, cu dramaturgi consacrați – Bogdan Georgescu, Petro Ionescu, Elise Wilk – pentru a-și putea dezvolta textele. Astfel, FNT devine o platformă de vizibilitate pentru textul nou de teatru.
Modulul de spectacole-lectură în FNT este coordonat de regizorul Bobi Pricop.
Capsule-laborator în Facultățile de Teatru din România
Spații prin excelență ale laboratorului și cercetării, ale testării unor formule de lucru puțin explorate, ale dezvoltării unei sensibilități specifice experimentului, Facultățile de Teatru din țară vor prilejui întâlnirea dintre artiști consacrați, absolvenți și studenți. Timp de două zile, o autoritate în domeniul artelor spectacolului din România și un absolvent din facultatea respectivă vor conduce un laborator de lucru aplicat, cu o metodologie proprie, dedicat studenților. Capsulele-laborator devin astfel mini-centre de cercetare și explorare, oferind studenților și studentelor posibilitatea de a aborda noi modele de pedagogie performativă.
Dezbaterile FNT
Ca în fiecare an, Festivalul Național de Teatru găzduiește o serie de dezbateri pe teme de maxim interes în domeniul artelor performative din România. Dezbaterile propun un cadru de analiză și reflecție asupra unor subiecte importante pentru specialiști în domeniu și pentru publicul interesat de teatru. Printre temele de dezbatere care vor fi abordate menționăm: etica muncii în instituțiile de spectacol; redefiniri ale dramaturgiei și reconfigurări ale poziției dramaturgului/dramaturgei în teatrul prezentului; ce și cum documentăm în teatru.
Focus CNDB
Încă de la apariția sa, Centrul Național al Dansului a reprezentat o insituție care a urmărit să-și dezvolte sistematic programe de cercetare și educație performativă, elaborând o strategie artistică axată nu doar pe producție, ci și pe fragilitatea laboratorului și experimentului. În cadrul FNT vor fi prezentate diverse proiecte de cercetare structurate de CNDB.
Focus Spații ale cercetării și laboratorului performativ: Teatrelli, Areal spațiu pentru dezvoltare coregrafică, Linotip – Centru Independent Coregrafic, SAC (Malmaison), ArtHub.
Dezvoltarea viziunii unor spații dedicate laboratorului și cercetării artistice, spații care testează formule noi de creație și de producție, impulsionează mediul artistic și diversifică formele de expresie. FNT 2023 propune o discuție cu cei și cele care curatoriază aceste spații, axată pe întrebarea: care sunt mizele cercetării și laboratorului artistic într-un context dominat de imperativele producției?
Maratonul cărții de teatru
La ediția din 2022, echipa curatorială FNT a propus un format nou pentru lansările cărților de teatru, format care va fi continuat și în 2023. Timp de mai multe zile, volumele vor fi lansate la Librăriile Cărturești, fiecare lansare beneficiind de un interval de 30 de minute.
Expoziții
FNT 2023 va găzdui o serie de expoziții dedicate unor personalități și momente care au marcat și marchează artele performative din România.
FITS la FNT
Festivalul Național de Teatru propune un focus asupra Festivalului Internațional de Teatru Sibiu, ajuns anul acesta la ediția cu numărul 30. În acest sens, prezența în FNT a spectacolului Jocuri, vorbe, greieri…, în regia lui Silviu Purcărete, produs de Teatrul Național „Radu Stanca” Sibiu, va puncta simbolic recunoașterea rolului major pe care FITS l-a avut și îl are în cultura română. Sperăm ca astfel de formule de comunicare inter-festivalieră să devină, treptat, o tradiție în FNT
