Simona Catrina: Iubito, vom trăi fericiți până la adâncile tale bătrâneți…

După ce mai întâi s-au purtat femeile mult mai grase decât bărbaţii lor, s-au purtat şi femeile mult mai înalte decât bărbaţii lor. Printr-o oarecare logică ieftină, au început să se poarte şi femeile mult mai bătrâne decât bărbaţii lor. Aş fi putut să prezint situaţia mai delicat şi mai puţin zbârcit, adică să spun “mai mari” decât bărbaţii, dar având în vedere etapele citate anterior, am vrut să evit orice ambiguitate atât de convenabilă pentru unele dintre noi. Confortul secular al bărbatului care n-avea nicio grijă, fiindcă ştia că-şi va găsi o puică neațoasă, s-a cam dus dracului, odată cu revoluţia mentalităţii de cuplu. Din ce în ce mai multe femei care izbutesc să arate tinere măcar din spate îşi iau bărbaţi care arată tineri din toate unghiurile.

Sunt tânăr, doamnă, viciul mă ştie pe de rost…

Pe vremea când nu se pomenea aşa ceva, o colegă de cameră din căminul studenţesc ne-a anunţat pe noi, celelalte, împerplexitele: “Azi o să vină la mine-n vizită verişoară-mea cu bărbac-su. Să nu faceţi vreo gafă, că ea e cu unşpe ani mai mare ca el.”

Au venit. El 27 de ani, ea 38. Ca să pară mai bătrân, el îşi lăsase barbă. Ca să pară mai tânăra, ea ajunsese la 48 de kile şi muncea pe brânci să-şi egalizeze greutatea cu vârsta. Am servit-o cu o caramea şi-a ţipat de ziceai că i-am aruncat o râmă-n sân. “Nuuuuu, nu mănânc io aşa ceva!”. Gura îi secreta deja tradiţionalele bale, dar coada ochiului era la el, la bărbatul ei fraged, care-i măsură protuberanţele cu ochi neafectat de vicisitudini – zero dioptrii, la vârsticica lui. Ei îi era poftă de dulce de crăpa; şi-ar fi înţepenit oleacă dinţii într-o bomboană, dar pe urmă şi-a adus aminte: pe vremea când ea începuse ecuaţiile, el încă reuşea să-şi bage piciorul în gură. În traducere, el nu avea o înţelegere prea rezonabilă a fenomenului de metabolism debil. Din unghiul fermecător al tinereţii sale, el prefera o femeie care avea peste 50 de ani, decât o femeie care avea peste 50 de kile.

Lihnita ei dragoste a durat, ce-i drept, vreo zece ani, după care dumnealui şi-a demonstrat consecvenţa: şi-a găsit altă iubita, tot de 38 de ani. Cu plăpândă deosebire că acum avea şi el aproape tot atât, plus că în tot acest timp învăţase pe propria piele ce sunt alea arsuri pe esofag, junghiuri de la curent şi supozitoare laxative. Fiindcă ani de zile, alături de fosta, toate astea i se păruseră a fi defectele ei personale, nişte apucături dizgraţioase de băbăciune, care-l vindecaseră miraculos şi-i redaseră lui vederea, după iubirea oarbă în care băltise atâta amar de timp. Ea a plâns până şi-a pus la loc ridurile de la ochi, pe care şi le botoxise de şase ori – până şi-a adus aminte, într-o zi, că mai există şi pizza pe lume, nu doar bărbaţi idioţi.

                 Ţi-aş putea fi mama. Ce bine că nu-ţi sunt…

Ca şi în cazul blugilor cu găuri în genunchi şi-al chiloţilor tanga care ies din nădragi, a fost nevoie mai întâi ca nişte vedete nebune să lanseze moda. Dacă un păpuș ca Ashton Kutcher a abdicat de la poftele tipic adolescentine şi s-a îndrăgostit de-o femeie cu 15 ani mai pârguită, întreg regnul distinselor doamne – care tânjesc după anii când lumea le striga „duduie“ – au prins a vâna fazani similari. Evident, uităm toate că, în scopul de a aduce cât de cât cu Demi Moore, e obligatoriu mai întâi să cheltuim miliardul (pe care de obicei nu-l avem) pe grapefruit şi operaţii estetice.

Personal, tradiţia de a judeca aspru femeile care se lipesc de bărbaţi mai verzi mi se pare jegos de discriminatorie. Am încercat, iniţial, s-o iau mai degrabă că pe-o convenienţă mai mult religioasă decât mondenă (ca să-i găsesc o scuză supremă), dar pe urmă am mai deschis şi eu câte-o carte bisericească şi n-am găsit nicăieri proorociri exclusive despre bărbaţi hodorogi cuplaţi cu fete cucuiete. Nicio pagină n-o afuriseste, cu slove de aur şi sânge, pe femeia ce-şi pierde minţile şi simţurile după un bărbat căruia i-ar putea fi mamă (dar nu-i este).

Specialiştii în filosofia pubertăţii au stabilit şi presupusele cauze ale acestui dezmăţ social: cică bărbaţii se maturizează mai greu şi, evident, dacă-i mai iei şi mult mai tineri, te alegi cu o maladivă imitaţie a unei relaţii materne deviante. Aşa ne-au închis gura multă vreme şi noi am acceptat, supuse, tovărăşia bărbaţilor de vârsta noastră sau pe-a celor cu buletine şi idealuri libidinoase. Când scotea câte una capul şi agăţa pasional un tip cu zece ani mai mic, noi – cuvioasele cu conduită bună şi viaţă sexuală proastă – ne răsfăţam în dulcea noastră oripilare, întrebându-ne ipocrite, una pe alta, cum poate tanti Pusă să se culce cu băiatul ăla tânăr, frumos, viril şi energic – puah, ce depravată…

Dar, în ultima vreme, părem că am înţeles un adevăr preţios: ticăloşia bărbatului se împuiază pesemne în părul lui de pe piept, aşa că aplecarea noastră către cei fără pilozităţi pervertite la rele ni se pare perfect scuzabilă.

                   Cruzimi şi crudităţi sentimentale

Bun, să reluăm povestea din momentul măreţ când ne-am proclamat dreptul de a umbla cu bărbaţi mult mai tineri – fără ca părinţilor noştri să le fie ruşine cu ginerii lor care poartă şepci cu cozoroacele la spate. Gura lumii e relativ uşor de închis, dacă ai cu ce să obturezi bârfometrul public. În sensul că, dacă ţi-ai recrutat hărăzitul dintre foştii elevi ai prietenelor tale, se presupune că ţi-ai evaluat în prealabil circumferinţa iluziilor şi-a burţii. Ştiu, există sute de cupluri în care ei au o sută de ani şi trei pepeni în pântec, au tarlaua capului defrişată, sunt înalţi ca puiul de brad şi, totuşi, umblă cu frăguţe sexi. Dar asta se întâmplă nu pentru că aşa vor ei, ci pentru că aşa vor ele. Au motivele lor indexabile să-i giugiulească şi-n public, şi-n cabotina lor intimitate.

Pe câtă vreme atracţia bărbaţilor tineri pentru femei rumene depinde de alţi factori decât cei exprimabili în numerale cardinale. Lumea le invidiază hulpav pe femeile căpătuite cu amanţi mai tineri, dar puţini îşi bat capul să priceapă de câte frici şi osteneli şi cheltuieli ai nevoie ca să traversezi asemenea relaţie. Oricâte pupaceli ar depune el pe gâtul tău tencuit cu fond de ten (scump, ca să acopere măcar o parte din blegeala pieilor), nu vei avea niciodată liniştea că nu-şi va întoarce periscopul după un fund mai tânăr. Profilactic şi adesea ridicol, ai să te tunzi electrocutat şi-ai să-ţi mâțâi vocea ca Britney Spears, ai să înveţi toate abrevierile chat-ului online, uitând că eşti profă de română şi n-ai cum să scrii, în vecii vecilor, „vb mâine k să vedem dak e cool LOL, brb“. Ai să te uiţi ruşinată la îmbulzeala de sacouri pepite din dulapul tău, pe care încă le mai purtai – până când ai nimerit cu noul tău iubit de 24 de ani la o nuntă, unde tu ai ţipat de plăcere când ai auzit Roxette, iar el a întrebat ce-i ăla rocset.

Atunci, suficient de trezită din iluzii, dar insuficient trezită din vodcă, ai ştiut că venise momentul: ori îţi schimbi iubitul, ori hainele şi playlist-ul din iPod-ul pe care încă nu-l ai, pentru că (rămâne între noi) ai CD player portabil, ce penibil… Ai ales varianta mai ieftină: să-l păstrezi pe el. În plus – aşa cum ai învăţat de la șablonăria televizată – era „o provocare“. Iar ţie îţi plăceau provocările. Până în ziua în care ai observat că toţi prietenii iubitului tău îţi spun „dumneavoastră“. I-ai rugat să-ţi zică „tu“ şi mai bine tăceai, fiindcă modul în care au refuzat a fost ca şi cum ţi-ar fi numărat cu voce tare vergeturile.
Dar (în ciuda faptului că, după ce intri pe ascuns în menopauză, ai să laşi ani de zile pachete de tampoane prin baie, ca să-ţi conserve imaginea de tânără fertilă), eşti tentată oricând să trăieşti cu ameninţarea complexelor, de dragul unei relaţii incitante.
Amanţii tineri n-au numai farmec erectil salvator, ci şi lipsă de exerciţiu într-ale minţitului şi-ale înnodatului de iţe. În plus, spre deosebire de foştii noştri soţi, care ne-au părăsit pentru coapse mult mai tinere, actualii se uită la noi ca la păunii protejaţi de lege. După ce-am avut bărbaţi cruzi, în sensul de răi, ne căutăm bărbaţi cruzi, în sensul de buni.