Presa, a patra durere in stat

Colectia romantului de dragoste

In revista Elle, „beauty editorul care le stie pe toate (cel putin teoretic)“, asa cum se recomanda din proprie initiativa, emite niste tentative de leacuri pentru tratarea arsurilor solare: „am fost nevoita sa testez ca un cobai, pe propria piele, toate retetele“, ca si cum cobaiul asta ar face, si-ar testa pe propria piele alifii si maclavaisuri. Nu, draga, altcineva testeaza pe pielea lui, fara sa-i ceara consimtamantul, presupun. In aceeasi revista cu insolatii generalizate, gasesc un material cu oarece debilitati prin zgarciul logicii: „Suficient sa-mi vina mie sa ma spanzur cu cordonul ombilical lipsa. Si nu e deloc bine – pentru ca la Judecata de Apoi va trebui sa recunosc ca am avut ganduri impure fata de un fetus“. Un teribilism stilistic sinistru. Cateodata, in nadejdea ca vei oua un curent literar nou, scapi caii si te trezesti abia cand fraza e in ultimul stadiu al bolii si nu se mai poate face nimic.
Entuziasmul ieftin al cronicarilor de la Elle da in clocot: nu stiu ce designeri „s-au gandit sa-ti faca vara mai frumoasa, fara insa sa renunti la piesa ta preferata: haina barbateasca“. Sasafonia nu ma mai sperie de mult, dar ideea ca am trecut la substituiri bizare de sexe si genuri stilistice ma cam alarmeaza – ceva mai mult decat topirea ghetarilor si ceva mai putin decat vaca nebuna. Nu-mi ajunge ceea ce vad deja si perseverez in autodistrugere: „Cu niste taieturi care iti taiau respiratia, (…) hainele au defilat cuminte, serios, apasat“. M-am descurcat cu taieturile care taiau, m-am prefacut ca a fost o figura de stil, chiar la nivel amatoristic, treaca de la noi, dar m-am blocat la parada hainelor cuminti si apasate – banuiesc oarecum ca erau calcate prea zelos si se resimteau.
Tot Elle cronicareste despre o carte si ne spune ce nu este (ce este urmeaza sa intuim noi). „Nu este o colectie de romanturi“. Eu stiu ca e racoros sa inventezi cuvinte, pentru ca e mai simplu decat sa inventezi rationamente, dar deja aluatul asta lexical dauneaza grav sanatatii mintale.
Revista Tabu e intr-o graba sfaraicioasa, i se arde ceva pe foc: „Daca ar fi sa o descriem repede, am spune ca Rebecca Miller e fiica unui dramaturg faimos si sotia a unui actor minunat“. Vedeti? Daca nu o descriati asa repede (ca nu stiu, sincer, cine va alearga pe scari), poate depistati galma cu „sotia a unui“. Tot din graba presupun ca s-a savarsit si pleonasmeala urmatoare: „o tanara frumusica si blonda, obiect fetis al unor faimosi facatori de diverse arte“. Fetisul e oricum un obiect, deci dublarea stofei din spinarea lui e inutila.

Organizatia de protectie a femeilor-tavi

Tot Tabu ridica un soclu si planteaza pe el o statuie fara sa-i stie rostul si forma: „Yves Saint Laurent a fost un inovator fara de care femeia independenta si activa social n-ar fi existat“. Ei, lasa-ma, chiar asa? Noroc ca a venit Yves Saint Laurent, acest Nelson Mandela al pietei de joburi, si-a impus ca femeile sa munceasca tot atat de mult ca barbatii, daca le-a trebuit egalitate.
O fraza de scriitor sadea se topeste chiar in motul editorialului semnat de redactorita deosebit de sefa de la Tabu, Cristina Bazavan. Intelesurile subtile ale acestei chisalite de idei se scurg lesinat in capul editorialistei, la propriu: „Femeia-tava este cea care stie sa ofere mancarea sotului/iubitului ei in cea mai bine lustruita tava, pentru ca in ea sa se reflecte orgoliul, nevoile si tot ceea ce are barbatul mai frumos“. In acest stil oxidabil, dar curatat la timp cu pasta de dinti, editorialista-tava ne ofera stupizenii fara carbohidrati, inclusiv acorduri dupa ureche, gen „cea mai bine lustruita“ – pe vremea mea, se spunea „cel mai bine lustruita“, stiu ca nu suna misto, dar n-am cutezat pana acum sa ma iau la palme cu Academia. Ca sa nu mai vorbim de „nevoile“ frumoase ale barbatului…
„Daca devenim obsedate si facem o criza de nervi si de plans de fiecare data cand la televizor apare un urs panda, e ceva in neregula“, presupune Tabu. Eu sunt o persoana care isi ia medicamentele la timp, dar cu toate astea nu am priceput nici dupa o mie de sfortari neuronice de ce-ar face careva vreo criza de nervi cand vede un ursulet rostogolindu-se-n tubul televizorului. „In tarile musulmane parul de pe corp nu are o reputatie prea buna“. Daaa, spre deosebire de tarile nemulsulmane, care au un cult pentru Tarzan omul-maimuta (care, culmea ironiei, nici n-avea par pe corp). „Va imaginati propria bunica epilandu-se brazilian?“, ne strica Tabu viata intima si relatia cu familia pentru totdeauna. Doamne fereste de ziua in care trebuie sa umpli o revista, nici nu-ti trece prin cap si tasta cu ce si, prin urmare, descui tarcul gandurilor bolnave. In alta parte, un fenomen din staff-ul Tabu a batut campii pana s-au dus aia sa-si scoata certificat medico-legal: „Cand te joci cu notiunea de sex, el inceteaza sa mai existe“. Dupa cum, cand te joci cu notiunea de presa, ea exista in continuare, din pacate. „Iar cand auzi o melodie care-ti place, o fredonezi chiar daca e cantata de o femeie sau un barbat, fara sa conteze daca vocea ta e mai groasa sau mai subtire“. Bineinteles, marimea nu conteaza, nu ne spui nimic nou. Subtirimea si grosimea conteaza, ce-i drept, dar in ansamblu putem ajunge la un armistitiu geometric. Ce ne facem insa cu mataiala asta jurnalistica, mm? Nasol.

To do list: must see Jesus neaparat

Revista Joy vine cu noutati sfasietoare: „La Hollywood, periile de par au devenit accesoriul vedetelor“. Spre deosebire de restul lumii, unde perii de par mai gasesti numai in casele de sarantoci – cam asa s-ar deduce. „Iti faci bagajele pe ultima sunta de metri“, mai renmarnca renvinsta Joy.
Revista Bolero nu se lasa, vrea sa egaleze: „per total ti poate acorda nota zece“. Zici ca-i limba portugheza altoita cu romana vorbita de greci. Mai spune Bolero ceva despre „to do listurile“, alt idiom tampit. Adica, sanchi, „to do list“-ele, ca asa se spunea pe vremea mea, liste, nu listuri, numai ca eu sunt cam batrana si nu mai sunt la curent cu prosteala anglo-afona. „Videoclipurile si outfiturile ei s-au colorat alb-negru“. In primul rand, nu s-au colorat alb-negru, ci s-au decolorat policolor. In al doilea rand, in ritmul in care se redacteaza astazi, in vreo doi ani de-acum incolo, cuvintele romanesti din texte vor parea niste fite exotice.
„Niste cupluri care s-au decis sa faca pasul cel mare care incepe cu «C» inainte de vreme“. Ce incepe cu „ci“, draga? Sa faca pasul cel mare numit colesterol? Cataracta? Celulita? Si de ce incepe cu „c“ inainte de vreme? Cand scrie in program ca trebuie sa inceapa „ci“? „Mariusica are cel mai incredibil zambet“. Mariusica zambea la acel moment deoarece inca nu aflase ca-i spuneti Mariusica. Si nici ca „incredibil“ are grade de comparatie.„Sigur, i-ar placea o sa vesela ca ea“, mai zice Bolero. Dar daca saua are draci, asta e. „Adriana Bahmuteanu modereaza un show in care miza e sa fii o gazda care e buna ascultatoare“. Nu, honey, Adriana Bahmuteanu modereaza un show in care miza e sa faci audienta grasa si sa aduci bani televiziunii, care sa-ti aduca bani tie, gazdei bune ascultatoare, in sensul ca nu iesi din vorba PR-ului. „Asa cum ii sta bine unui latino-lover, Enrique Iglesias poate sa respire usurat“. Sa inteleg ca asta e trasatura lor genetica, respira usurati, naiba stie de ce. Si de ce „latino lover“, fara „o“-ul ala, ca sa zic asa, nu reuseati sa turtiti bine fesul nici in engleza, nici in spaniola?
„Atunci l-am vazut prima oara pe Isus. Pentru mine era un must see“, aiureaza un reporter de la Bolero. Iar Isus probabil i-a spus, cu dojana: „Modelul tau de idiotenie a cam iesit din trend, fiule“.

Care le exploda pana lua foc

„Dorinta sexuala la un barbat este ridicata“, citesc in Cosmo, de puteam sa jur ca e un citat din „Copiii spun lucruri trasnite“. Dar nu era… Fiindca mai sunt si adulti care trasnesc a ignoranta. „In 2008, se poarta reflexele“, mai anunta Cosmo. In sfarsit, asta inseamna ca n-or sa se mai poarte airbag-urile. „Cei care nu merg la facultate au toate sansele
sa-si puna pirostriile in viitorul apropiat“. Vezi? Eu daca n-am avut de lucru si-am facut si masterat, mi-am pus pirostriile intr-un viitor mai indepartat. „Spune-mi ce mananci… ca sa-ti spun cat sex faci“. De ce sa-mi spui cat sex fac, oare chiar nu sunt constienta de asta fara aportul tau? „Un happy-end al tuturor acestor aventuri autodistrugatoare a nabadaioasei Millie“. Cand scoti o coscogeamite propozitia, pierzi sirul acordului si te trezesti cu „a nabadaioasei“, care nu se asorteaza cu nimic, decat cu lacunele.
„Preludiile nu sunt atat de perfecte“, ne loveste Glamour in splina cu un grad de comparatie beat. Cica:
„Orgasmul te face sa traiesti senzatii… wow“ – ia spuneti, asadar, cata minte si talent iti trebuie in ziua de azi ca sa fii redactor? Si-o maimuta stie sa inlocuiasca tot ce nu stie cu „wow“.
„Soarele nu rasare si nu apune in chilotii barbatului“, informeaza revista Avantaje in exclusivitate, iar noi va trebui sa-i platim copyright pe aceasta descoperire stiintifica. Asa ca degeaba ati pazit atata amar de rasarituri si apusuri pe malul budigailor conjugali, fiindca astrul rasare numai din orizonturi tanga.
The One ne alimenteaza nadejdile: „Oricine poate avea ochi alungiti, ca ai divelor de la Hollywood“. Sau ca ai celor un miliard jumate de chinezi. „Cititorii vostrii“, scrie The One, fiindca n-a mancat bataie de la tovarasa, pentru ca mama domnului redactor o mituia cu Rexona si carne de porc.
Dar si Unica haraie frumos: „Consultantul nostru in pshihologie“. Asta o fi altceva decat psihologie sau filologie? „In luna noiembrie al aceluiasi an“, iata alt margaritar made in Unica. Probabil un redactor coleg cu ala cu phshihlologia. „La inauntru nu te astepta sa gasesti mari diferente“, iar mai incolo, tot in Unica, „unele dansuri te fac sa flexibila“ si „incepusei sa iei lecitina“ si „ii face surprize de genul vine neanuntata la el acasa“. Zau, Mbela de la B1TV vorbeste mult mai corect romaneste, ar trebui s-o chem sa va pocneasca peste bot.
Viva cacofoneste duios: „intr-o familie multietnica care“. Dar stati, ca familia multietnicacare „a avut de indurat tot felul de abuzuri si chiar violente li s-a otravit animalele de casa si li s-a dat foc la masini pana explodau“. Va vine sa credeti ca se scrie in asemenea bataie de joc, intr-o revista scumpa? Nici nu mai am chef sa fac misto, m-am enervat de-a dreptul. Stau si ma gandesc ca poate acum e chiar la moda sa scrii ca dracu.