Simona Catrina: Acum sunt intr-un stadiu foarte sceptic, nu stiu de ce, am senzatia ca nu voi avea niciodata ceea ce-mi doresc. Suna foarte banal si imi cer scuze pentru asta, insa probabil ca-mi doresc langa mine un om din categoria celor care vor gasi intotdeauna o femeie mai interesanta ca mine – iar aici includ totul: fizic, intelect, fisa personala, resurse materiale, farmec personal etc. In fine, hai sa vorbim la modul ideal: imi doresc un barbat pe care sa-l admir pentru ceva. Sa ma domine intelectual, dar fara aroganta. Sa fie mai puternic decat mine, mai descurcaret, mai inventiv. Asta in ceea ce-l priveste strict pe el. Iar ca relatie in sine, evident, imi doresc in primul rand o dragoste impartasita. Doar ca la mine, de cele mai multe ori, dragostea pleaca de la admiratie (mai mult sau mai putin indreptatita, ma rog. In acest punct al vietii mele, tanjesc dupa un barbat care sa nu aiba fobia angajamentelor pe termen lung. Din pacate, majoritatea vor sa ma convinga ca un concubinaj, o casatorie si mai ales un copil nu fac decat sa distruga o mare iubire! Mi se pare un sablon ieftin si las. Adica nu, imi cer scuze, poate e un cuvant prea dur, dar in orice caz, mi se pare o superficialitate tipic masculina, o comoditate egoista.
Marea Dragoste / Tango: Si, in aceste conditii, cat de profunda a ramas increderea ta in dragoste? Cat de acuta?
Simona Catrina: Iubirile frumoase chiar exista, nu sunt utopii. Uite, iubirea ta actuala mi-a confirmat asta si sunt fericita ca asa stau lucrurile. Eu cred in iubirea totala, singurul meu scepticism e legat strict de sansele mele personale pe drumul asta. Fiindca am senzatia ca principalele greseli imi apartin, imi doresc lucruri greu realizabile, visez cai verzi pe pereti. Cred mai mult in iubire la modul general decat in iubirile mele personale, dar sper sa depasesc faza asta, fiindca nu-mi prea face bine.
Marea Dragoste / Tango: Deci nu esti indragostita? Sau esti? Sau esti in asteptarea dragostei?
Simona Catrina: Nu sunt indragostita. Astept o dragoste uriasa, definitiva, doar ca de la o vreme n-o mai astept stand in picioare, cu neastampar, cu frenezie, cu incredere. O astept stand jos, odihnindu-ma, oftand.
Marea Dragoste / Tango: Cum rezista pofta ta de calatorie, dezvaluita in Andiamo?
Simona Catrina: As calatori tot timpul, insa nu-mi permit. Sunt angajata unei firme, cu carte de munca, iar patronatul ma vrea la serviciu. Am un concediu limitat si in timp, si material. In ultima vreme, n-am mai calatorit decat la invitatia unor firme, asa cum se face cu jurnalistii. Doua zile colo, doua zile dincolo… A fost interesant, dar n-am fost libera, am avut multe incordari. Cand stateam in Canada, mergeam destul de des in America si mi se parea extraordinar. Daca ar fi dupa mine, as trai numai in hoteluri, mi-as cara viata in valize. N-as obosi niciodata. Dar nu stiu daca am sa-mi permit vreodata asa ceva, ma indoiesc.
Marea Dragoste / Tango: Ce nevoie acopera, de fapt, in tine, in oameni, calatoriile?
Simona Catrina: Speranta. Da, de fiecare data cand plec undeva, sper sa mi se schimbe viata in bine definitiv. Dar cred ca am vazut prea multe filme. Dincolo de asta, marturisesc, de multe ori simt doar ca evadez, caut sa scap de ceva, de un stres, de un gand. Si nu in ultimul rand, sunt o fiinta foarte, foarte curioasa, as scotoci tot globul, caut mereu cate-un prilej ca sa raman cu gura cascata. In calatorii, cel putin pana acum, desi imi iau laptopul cu mine, nu-l deschid aproape niciodata si nu ma conectez la internet, chiar daca hotelurile colcaie de wireless. Ma relaxeaza asta, ma simt la adapost.
Marea Dragoste / Tango: Unde ai vrea sa ajungi- si in ce context? Visezi vreo calatorie anume?
Simona Catrina: Da, visez de cand ma stiu o croaziera in tinuturile reci. Desi sunt groaznic de friguroasa, ma atrag atat de tare oceanele inghetate si ghetarii si toata arhitectura lor alba, frisonanta, tacuta, incat m-as aventura. Dar e un vis foarte scump, am auzit ca o croaziera pana aproape de poli costa vreo 20.000 de euro. Asa ca, revenind la realitate, m-as multumi cu orice croaziera, mi-ar placea sa merg cu un vapor gigant, “oras plutitor”, cum i se spune. Nu ca asta mi-as permite acum, dar e cat de cat mai realizabil.
Marea Dragoste / Tango: Cand ai ras ultima oara?
Simona Catrina: Aseara, am ras singura in casa, ca o disperata, urmarind serialul britanic Vexed. Din pacate, am numai trei episoade, vad ca n-au mai aparut altele. Mi-ar fi placut sa-ti spun ca ultima data am ras alaturi de un prieten drag si plin de umor, doar ca oamenii cu adevarat amuzanti sunt din ce in ce mai rari – sau nu se intalnesc cu mine, ma rog.
Marea Dragoste / Tango: Iar de plans? Cand ai plans ultima oara?
Simona Catrina: Tot la un film, fiindca in perioada asta, nu stiu de ce, existenta mea se lafaie in virtual, se deruleaza in special la redactie sau acasa, in fata laptopului pe care il folosesc mai mult ca sa vad filme, din pacate (in loc sa scriu, stiu…). Am plans tot la un episod de serial, mai exact la finalul episodului 13, din sezonul 1 al serialului The Big C.
Marea Dragoste / Tango: Cand te-ai indragostit ultima oara cu adevarat?
Simona Catrina: Cu adevarat? Acum opt ani. A durat vreo sapte ani, cum am mai spus. M-am mai indragostit o data de-atunci, acum doi ani, insa pasiunea aia a avut combustibil fin, care s-a consumat imediat. Stiu, e o inadvertenta, iti explic de ce: m-am indragostit acum doi ani, pe cand nu eram inca vindecata de cealalta iubire, a fost un intermezzo. Relatia mea stabila se ruina sub ochii mei si asa am crezut ca pot rezista mai usor, am crezut ca o noua pasiune imi va rezolva toate problemele. Pe urma, am vazut ca ma cam aruncasem in cap, insa nu-mi pare rau, m-am ales cu o prietenie frumoasa de pe urma acelei tentative.
Marea Dragoste / Tango: Crezi ca exista marea dragoste sau crezi ca avem mai multe mari iubiri intr-o viata?
Simona Catrina: Eu am avut mai multe iubiri, deci nu mai pot spera in dragostea unica decat daca va exista o pasiune mai mare decat cele de pana acum, ceva plasat net deasupra oricarui vis. Dar, iarasi, suna putin probabil. Eu am traversat destul de multe indragosteli, unele foarte intense si prelungi, dar iubiri impartasite si profunde am trait vreo trei, atat. Desigur, toate aveau si efecte secundare, n-a fost niciuna perfecta, toate au fost zvarcolite, fiecare in felul ei. Asa ca o concluzie de bun simt – si care m-ar ajuta sa nu innebunesc – ar fi ca eu port o mare parte din vina.
ACEST MATERIAL ESTE PROPRIETATEA EXCLUSIVA A SITE-ULUI MAREA DRAGOSTE / www.revistatango.ro SI, CONFORM LEGII DREPTURILOR DE AUTOR, NU POATE FI PRELUAT, INTEGRAL SAU FRAGMENTAR, FARA ACORDUL SCRIS AL DETINATORILOR ACESTUI SITE.
contact mareadragoste@revistatango.ro, alice@revistatango.ro
Pagini: 1 2
Te tin de mana,Alice si ridicam ochii la cer impreuna!
Pingback: Simona Catrina: Am fost și sunt o intelectuală nesimțită – Revista Tango
Iti multumesc, Tango, pentru acest interviu. O admir pe Simona de mult timp, nu pierd nici un articol sau postare pe blog si isi are particica ei de "vina" pentru hotararea de a pleca in Canada 😉 Poate ca veti organiza, candva, si acolo intalniri "la cafea"… eu una sigur voi participa!
Foarte frumos interviul! Sunteti minunate amandoua, va apreciez si va iubesc mai mult decat as fi in stare sa rezum in cuvinte…si va multumesc pt toate scrierile voastre!
Eu va admir amandurora puterea de a impartasi atator cititori ascunzisurile inimilor voastre. Eu nu as putea face acest lucru niciodata si nicicand atat de frumos asternut in cuvinte. Tu Simona nu ai gasit marea iubire dar ai marea prietenie, la mine e invers.
am citit interviul, ca si cand as fi fost de fata…am simtit tristetea si golurile dintre randuri,si as fi vrut mult sa fi fost cu adevarat acolo , sa ma asez pe iarba alaturi de voi si sa iti spun ca nu se poate sa nu fie un suflet care sa simta si sa iubeasca asa un OM cum esti tu,ca doar timpul sta acum intre voi,ca indiferent unde iti vei alege casa,locul tau este mereu alaturi de noi,toti cei care te alegem drept prietena noastra si care asteptam de la tine sa spui cu glas tare tot ce simtim dar nu putem articula,ca imi doresc si astept sincer scrieri ale tale precum cele ale Aliciei,de dragoste implinita, ca nimic din ce postezi pe blog nu e pierdut si neobservat,si ca cei care te apreciaza au drag si de pozele si de bucuriile si de tristetile tale,pentru ca au drag de tine,si as fi vrut sa te imbratisez si sa te felicit, sa va felicit pentru marea prietenie si dragoste care va calauzesc in ceea ce faceti.
Am citit cu emotie interviul pe care, in sufletul meu il asteptam. Caut mereu dialogul dintre voi, chiar si in varianta aceasta, oarecum oficiala. Mi-e drag sa va citesc, mi-e drag sa va stiu impreuna. Simona, iti inteleg temerile dar am incredere in steaua ta norocoasa care sa-l aduca pe cel ce va sti sa-ti aduca adevarata implinire, fie aici, in Romania, fie in Canada. Stiu doar ca aici, va fi mereu Alice care sa te astepte cu iubire si dor. 🙂
Mirusia Louwerse are glas divin, Andre Rieu are vioara magica, voi doua aveti penite vrajite de ..marea dragoste.
http://www.youtube.com/watch?v=TkY9HtwXNU8&feature=related
I-am trimis un fragment din acest interviu unui tip(ca sa zic asa) care mi-a spus aproximativ aceleasi lucruri(referitoare strict la fragmentul respectiv) ca si d-na Simona numai ca a folosit alte cuvinte.
Oricum si pozele de mai sus si interviul este reusit, iar eu îi doresc Simonei , ca si Ramona de altfel sa nu mai aiba mult de asteptat odihnindu-se, oftînd.!!!
un interviu minunat! draga Simona, cat esti de deschisa si ce suflet cald ai. ce putere minunata zace in tine sa iti poti pune sufletul in palma asa?
iti doresc din tot sufletul sa ti se implineasca visele, sa vina peste tine o iubire desavarsita! o meriti din plin.