fbpx

Simona Catrina – O, esti frumos cum numa-n vis un fost iubit se-arata

de

Cand s-a intors din armata, Cornel a vazut ca tot n-ajungea la raftul de sus din bucatarie, decat daca se suia pe taburet. Atunci, a decis sa se faca scriitor. Iar pe masura ce lanul de par din crestet era mancat de lacuste, cumpara din ce in ce mai multe garoafe pentru fete. Un coleg de cenaclu chiar a remarcat, intr-o poezie de-a sa cu crema optzecista, ca rotocolul cheliei lui Cornel era exact cat garoafa.

Distribuie:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Marimea cu rima-mbratisata nu conteaza

Cornel s-a insurat la 26 de ani cu Irene, o colega poetesa, din cenaclul unde initial s-a dus fiindca numai acolo reusea sa uite ca era poreclit Broasca. Nu din cauza ochilor, ci din cauza picioarelor. Irene avea 30 de ani si nu se maritase niciodata, deoarece a tot forfecat timpul cautind un barbat aratos, compatibil cu buza ei de papusa, dar a constatat ca barbatii sexy nu sunt romantici, fiindca nu au nevoie sa fie si de ce naiba ar fi.

Intr-o zi, o secatura de amant superb a parasit-o pentru o bombata pe care n-o inhibau algebra si nici umbra lui Mircea. La Cozia. Si Irene s-a refugiat la sedinta scriitoricimii – auzise ca, in afara de cel prea bun si prea placut, mai exista pe lume si orgasmul intelectual.

Acolo, scriind nuvele din ce in ce mai zvircolite, Cornel astepta de doi ani sa se intimple ceva. Intr-o zi, cind un coleg cenaclist si-a citit cu voce tare creatia – „adapa-ma din tita pulsarului pitit sub limba ta albastra“ – Irene si-a suflat plinsul in batista, iar Cornel a stiut ca se petrecuse ceva dramatic cu dumneaei. A curtat-o, a imbatat-o cu vermut si, la dadaist de scurt timp, i-a demonstrat ca poate fi un amant constiincios.

La nunta lor, prietenele ei presupuneau ca mirele are un penis foarte mare, invers proportional cu leafa, altfel nu-si puteau explica aceasta combinatie bizara: el era uritel, mic, sarac, autodidact, facuse armata lunga la infanterie, i se plimba marul lui Adam ca o geamandura, costumul atirna pe el, miinile-i atirnau din costum. Mireasa cea perfecta a explicat tare, insa, pentru toti ochii gogonati, ca s-a indragostit de Cornel fiindca scrie divin, cum ar mai fi scris si Arthur Rimbaud, daca n-ar fi facut tumoare de tinar. Nasa a aplaudat, apoi l-a intrebat ceva pe nasul la ureche. El n-a fost vazut raspunzind.

S-ar fi putut decupa de-aici concluzia ca barbatii cu ticneli literare cistiga teren intotdeauna. In realitate, nici poezia si nici garoafele lui Cornel nu l-au tirit in patul si-n existenta superbei, ci faptul ca se aflase in locul potrivit, la momentul potrivit. Si cam asta e cheia seductiei masculine, in general. Femeile se agata in primul rind de barbatii care le scot din crizele de introdus lacrimi in fulgii pernei.

Tot ce uiti poate fi folosit impotriva ta

Un barbat cucereste o femeie prin propriile ei complicatii. Daca el se posteaza la indemina unei nefericite cu sufletul spart, va beneficia de un avantaj detasat la linia de pornire. Atunci, in functie de ce defecte avea fostul dobitoc, inlocuitorul ar putea sa-l anihileze ca amintire in citeva ore. Daca si-ar pune si mintea, nu numai fundul.
De obicei, barbatii seduc prin contraste, ei trebuie sa fie opusul a ceea ce-a fost pina atunci in viata femeii. Cu exceptia fizicului, daca s-ar putea. Fiindca e cam greu ca, atunci cind plingi dupa un frumos inalt si bine framintat de soarta, sa te indragostesti de-un indesat cu fata rosie si caciula de nutrie.

Tragedia e ca numai barbatii saraci si barbatii uriti sunt romantici. Restul, asa cum am stabilit deja, n-au nevoie de aceasta scremere, care le-ar minca timpul si nervii, fara vreun beneficiu suplimentar. Pentru barbatii cu fizic caftit de soarta si pentru cei cu portofel scofilcit, singura sansa pe fata pamintului e sa care gladiole, sa scrie poezii – sau macar sa le-nvete pe-ale altora pe dinafara – sa nu le fie jena sa cumpere prezervative si tampoane, sa aiba idei banoase si sa efectueze un sex peste media pe economie.

Nu intimplator majoritatea docentilor arata a orice, numai a amanti nu. Sex-appeal-ul lor trebuie cautat in spatele briului elastic medical cu care-si dreg spinarea, dupa atita citit pe scaun. Barbati in costum si vesta de bumbac sub sacou, cu pantofi cu siret, cu fund inclus in pulpa, resorbit de aceeasi tasare la birou, acestia sunt intelectualii marcanti, in gingasa lor majoritate. Iar cind trec din buchiseala direct in pat, nu le poti pretinde un campionat erotic, fiindca abia daca au stare si glande de-o mansa simpla. Ai in schimb de la ei ceea ce n-aveai de la fostii: o conversatie rasata si siguranta ca n-or sa te faca pe ris prin vizite, trancanind numai despre cum dracu a ajuns CFR Cluj asa de sus in clasament.

Sigur, barbatii cuceresc cu bani, cu mutre spilcuite, cu magulitoarea ipocrizie prin care ne inghesuie complimente-n urechi. Ii credem, oricit de cabotini ar fi, pentru ca spun lucruri pe care mama, colega sau oglinda nu le-au spus niciodata. Si atunci, avem nevoie de minciuna lor terapeutica. O minciuna de la psiholog ne costa 50 de roni ora. In schimb minciuna strategica a barbatilor e gratis. E drept, scopul lor final nu e sa ne simtim noi frumoase, ci sa ne simtim atit de frumoase, incit sa ne dezbracam.

Omul potrivit la plinsul potrivit

Traducerile imperfecte din teren duc la convulsii abia mai tirziu, cind realizam ca barbatii ne curteaza pentru sex, iar noi le cedam pentru dragoste. Aceasta mica eroare lingvistico-erotica se largeste ca o eczema si se face din ce in ce mai urita, pina cind ajunge un factor de inhibitie, normal.

Barbatii ne mai cuceresc si pentru ca asa vrem noi. Ne sculam la 6.00 dimineata, deschidem granitele larg, sa intre aerul, apoi asteptam hoarda. Fara vreun tip care sa se foiasca in jurul nostru, pentru care sa avem o ratiune de a ne epila sau de a ne abtine de la ecler, ziua ar incepe prost si s-ar termina ridicol. Daca nu ne sare inima din stern la gindul vreunui produs testosteronic, nu putem fi asezate pe directie, nu avem suficient combustibil pentru a infrunta norma la lucru, nebuneala din parcari, parul moale, sandwich-ul cu salam, plinsul la filme. Toate se asaza claie peste noi, la final se mai adauga si reprosul din ochii copilului ignorat, cu lectiile gramada, asteptindu-te sa le descurci tu.

Se aduna prea multe si te string toate de gitul pictat cu fond de ten. O poveste de iubire ar mai unge strungurile unei existente ticsite de stres si calorii. Avem nevoie de o fixatie, de un motiv sa zimbim singure, ca proastele, cu ochii pe pereti. De un barbat care sa sune, sa intrebe, sa atinga, sa vrea.

Si atunci, e limpede ca primul care realizeaza ce-i trebuie ca sa ne cucereasca va ataca la punct fix, ca un lunetist care in prealabil si-a carcalit pe harta scorbura victimei. Barbatul simte ca ai nevoie de el, nu pentru ca-l cheama cutare sau are o personalitate de 24 de centimetri, ci pentru ca se afla intr-o romantica proximitate. Este exact acolo unde e nevoie de el. Poate mima intimplarea, soarta, paranormalul.

Nu, Irene nu s-a indragostit de Cornel pentru ca, uitindu-se la el, halucina ca-l pupa pe Rimbaud. Irene s-a indragostit de Cornel fiindca avea nevoie urgenta sa se indragosteasca de cineva – ca sa scape de sughiturile disperarii ei de femeie parasita de un idiot frivol. De cosmarul plasat la limita dintre erotism trist si pesti morti esuati pe poala fustei ei. De amenintarea unei vieti solitare, rasplatite cu respectul parintelui paroh si cu din ce in ce mai multe si mai baltate pisici. Si nu in ultimul rind, de teama ca n-o sa-i treaca niciodata gilma suferintei dupa fostul.

Barbatii care invata degeaba teoria savanta cum ca trebuie sa fie frumosi, destepti, bogati, puternici, virili si tineri – ca sa-si achizitionize o pereche confortabila pentru ei – ajung pina la urma intr-un paradoxal circ. Asa se explica statistica: oamenii cu adevarat atractivi (si nu numai fizic) sunt mai necajiti in dragoste, mai predispusi la divort si mai nauciti de propriul pocinog.

Fara ca ea sa-mi spuna vreo vorba amenajata la modul asta, am inteles din viata prietenei mele Irene ca fricile si punctele noastre slabe devin armele cu care barbatii ne confisca mintile. Ca tot ceea ce pierdem intr-o poveste de iubire devine automat o ranga cu care urmatorul barbat din viata noastra sparge balamaua si intra.

Distribuie:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

 

Categorii:
Dosar

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.