Ziceam ca o femeie nefericita in dragoste nu e in stare sa se imprieteneasca sincer cu un barbat. Mai devreme sau mai tarziu (de obicei, mai devreme), femeia cu penele jumulite de foste iubiri fatale cauta un culcus nou, o dragoste noua, o idee care sa carpeasca gaura din suflet. Si cum isi petrece ziua bocind dupa personaje care nu merita niciun flintic de starmoceala, ea n-are timp, chef si mutra sa-si gaseasca pe cineva nou. Barbatul prieten (a carui principala calitate, la momentul dat, e proximitatea) va deveni, cu sau fara voia lui, amant cu rol psihoterapeutic. El va sacrifica prietenia initial de placere, ulterior de nevoie.
Ce sa faca, e de datoria lui sa intervina si sa se dovedeasca un prieten bun, atunci cand femeia (cu care pana adineauri vorbea doar despre bani, despre boli si despre alte femei) se dezbraca hodoronc-tronc si se lipeste de el. Creierii lui inca mai mormaie in favoarea prieteniei, dar cum sangele i-a fugit deja din cap, fiindca momentan are treburi mai urgente, pana la urma erectia ii trage un pumn constiintei si ea cade lata.
|ncepand de a doua zi, ea crede ca a castigat un iubit, el stie ca a pierdut o prietena. Ea a gasit o beldie pe care se infasoara ca un vrej, el e intepenit intre onoarea de prieten si beleaua de amant. Evident, combinatia se termina prost. Cand el vrea sa sisteze prosteala sexuala si sa revina la epoca barfei, ea ajunge la cutia cu lame inaintea lui si incepe circul: el a profitat de ea, fiindca era vulnerabila, parasita si deosebit de sexi. El, in schimb, la adapostul cutiei craniene, isi zburataceste cele mai odioase ganduri: de ce n-a intuit ca ea nu e capabila de prietenii fara reactii adverse? Si, mai ales, cum iese el din acest balamuc maniaco-depresiv?
E foarte simplu sa-ti transformi cel mai bun prieten in amant. Doar ca, odata procesat chimic, el nu mai poate fi reintrodus in borcanul original: va ramane amant. Sau, si mai rau, fost amant.
Sexul in sine nu va fi memorabil – sau poate va fi, dar in sensul groaznic al termenului. Pentru ca, la jumatatea actului, vei realiza ca ti-e un fel de frate de lapte sau de cruce. Si inhibitia te va taia ca un carcel.
De exemplu, alataieri el ti-a povestit ca s-a nascut cu criptorchidism si tu ai intrebat ce-i aia, iar el ti-a zis ca adica avea un testicul necoborat. Si ca l-a dus mamica lui la operatie, fiindca altfel ar fi avut urmari mai tarziu, cand i-ar fi afectat fertilitatea, vocea si pilozitatea. Tu te-ai minunat atunci si l-ai mangaiat duios pe cap, fiindca habar n-aveai ca doua zile mai tarziu o sa-l mangai pe fund si, brusc, ai sa-ti amintesti de testicul si-o sa tragi ca arsa mana la loc in teaca.
Toate confesiunile care in stadiul de prietenie casta sunt placut zguduitoare devin, in stadiul de amantlac, hidos zguduitoare. O mica diferenta de perceptie, in fond.
Dar nu numai sexul ar fi afectat de saltul de la amic prozaic la ibovnic poetic. |nsasi relatia voastra de barbat satisfacut si femeie exaltata ar da erori, ca Vista cand vede fisierele preferate ale lui XP. Dintr-o data, ochiul obiectiv se baga-n globul lui secret si iese la lumina ochiul de bufnita, ochiul banuitor, iscoditor, poruncitor. Era un barbat minunat, iar acum e o canalie de duzina, deci cam care ar fi gheseftul recrutarii iubitilor din randul colegilor de banca?
Teoretic, n-avem nevoie de amanti obtinuti prin aschierea prietenilor. E plina balta de broscoi cu gusa vesela. Targul viermuieste de barbati dispusi oricand sa devina unealta razbunarii noastre pe destin si sa se culce cu noi ca sa ne ajute sa-i facem pe altii gelosi. Dar, desi ne-am electrocutat cu visuri neizolate corespunzator si-am cazut de-atatea ori in cap dupa ce ni s-a rupt craca increderii de sub fund, noi tot iubiri adevarate asteptam. Tot catre juraminte pe viata tragem oistea. Nu ne-a ajuns, mai vrem boceala si antren, inima creata de teama, de gelozie, de ura. Daca ne-am folosi de cel mai bun prieten numai pentru a obtine un orgasm cinstit, lucrurile tot ar mai fi sub control. Numai ca, de obicei, mintea mesteca hulpav povestea si face din ea un bol delirant. Initial, ti se pare o gaselnita geniala sa se refugiezi in patul vreunui amic, dupa puhoaiele de lacrimi din viata ta. E aparent convenabil, comod si interesant. Aceste caracteristici vor oxida foarte curand insa si, instantaneu, noua legatura va parea bolnava, ineficienta, imposibila. Si revenim la hohotul initial, cand macar aveam un motiv mai demn de plans si, cat de cat, se inscria in cazuistica obisnuita.
Exceptia care imbarbateaza regula ar fi ca, acum 14 ani, am devenit iubita unui om dupa ce, timp de vreo cateva luni, imi fusese confident de taina. Mi-era si sef, de altfel, si deja era un conflict de interese morale pe undeva, dar, ca sa complicam lucrurile si mai tare, ne-am trezit indragostiti. Am fost vreo patru ani impreuna, peste capul tuturor, dincolo de norme si buna cuviinta, de remuscari si de vinovatie. Era o relatie complicata, dar frumoasa.
Evident, din clipa in care mi-a spus « te iubesc » si i-am raspuns in acelasi ritm anapest, a incetat sa-mi fie cel mai bun prieten. Dar nu mi-a parut rau niciodata, fiindca in calitate de prieten ma certa, spunea ca, pe cat sunt de desteapta, pe atat sunt de proasta, fiindca plang dupa toti cretinii. |n calitate de iubit, ma adora si ma credea geniala. |n mod reflex si logic, l-am preferat ca subiect al dragostei decat ca obiect al pierderii de vreme.
Pe de alta parte, daca nu mi-ar fi fost mai intai prieten de suflet, ca sa-l aud ce margaritare scoate din gura si ce frumos pune el problema, ma indoiesc ca personalitatea lui mi s-ar mai fi parut afrodiziaca. Asa ca am fost fericita, statutul de confident l-a iscat pe cel de amant.
Reactiile adverse au aparut abia peste vreun an, cand, motivat de un vin rosu, mi-a reprosat vremurile in care eram indragostita de un dobitoc. Gelozii retroactive au copt si-au pocnit, rand pe rand, insa le-am facut fata destul de pasional, mi-aduc aminte. |mpacarile noastre cu parfum erotic strident au intrat in antologia personala a ambilor. Sunt sigura ca-si aminteste si azi cum se ducea pana-n prag, dand sa plece de la mine, urandu-ma, si se intorcea plangand complementar cu mine, iar tavalugul urii si-al patimii se oprea abia dupa ce asternutul fierbinte mai monitoriza o pagina de amor capiat.
Dupa ce au mai trecut cativa ani in care am priceput ca dragostea noastra nu avea ceea ce in limbaj corporatist se cheama “viitor”, iarasi mi-a parut o vreme rau ca am stricat bunatate de prietenie din cauza unei naluci sentimentale.
Dar au mai trecut alti ciorchini de ani si, observand eu ca marile iubiri germineaza din ce in ce mai rar (pe scurt, n-am mai trait niciodata asa ceva dupa aceea), am ajuns iarasi sa ma bucur ca el nu mi-a ramas amic de pahar si mi-a devenit miez pereche.
Nu m-am decis daca e bine sa-ti sacrifici cel mai bun prieten de dragul de a-ti lungi lista de amanti sau chiar iubiti. Dar stiu sigur ca o prietenie naturala intre un barbat si o femeie – in conditiile in care niciunul nu e gay – e practic imposibila, e debila din fabricatie. Cateva circumvolutiuni de la etaj ar fi de acord cu prietenia, dar marea masa votanta a neuronilor fierbinti boicoteaza ratiunea. Prefer sa umflu pipota misoginilor care racnesc teatral ca femeile nu sunt capabile de prietenie. Renunt la amicitia filosofica. Pentru ca sunt prea multe locuri unde m-as putea spovedi si prea putini barbati buni de iubit pe lume.
