Yom HaShoah 5782, evenimentul de onorare a amintirii celor șase milioane de evrei care au pierit în Holocaust, desfășurat pe 27 aprilie în anul evreiesc 5782 (un an special, considerat an sabatic, care a început pe 7 septembrie 2021) a fost celebrat la sinagoga liberală The Ark din Londra, prin contribuția a două artiste din țara noastră: pictorița Maria Tudosa (1929 – 2019), ale cărei tablouri au fost expuse, și soprana Nelly Miricioiu, care a cântat acompaniată la pian de muziciana britanică Hanna-Liisa Kirchin.
Fotografii de Paul Buciuta
Maria Tudosa s-a născut în 1929 la Adjud, un oraș cu o comunitate evreiască bine închegată și plină de viață, unde a adunat amintiri de neșters trăindu-și copilăria și tinerețea alături de o mulțime de prieteni evrei, colegi de școală și vecini, care au devenit parte integrantă a universului său sufletesc și artistic. „Încă din copilărie, am admirat permanent bogăția, diversitatea și vitalitatea vieții evreiești din jurul meu și, mai târziu, religia și contribuția sa extraordinară la civilizație și impactul său unic asupra culturii, evoluției umane, dar mai ales asupra spiritualității, eticii și moralității lumii” a declarat cândva Maria Tudosa.
Însă viața idilică a comunității evreiești din Adjud a luat sfârșit în cel mai dramatic mod cu putință, odată cu izbucnirea celui de-al doilea Război Mondial când, mai întâi, antisemitismul latent al localnicilor a început să se facă simțit, iar apoi prigonirea evreilor a lua proporții dezastruoase o dată cu staționarea în Moldova a unităților germane Wermacht. În acei ani Maria Tudosa a fost martoră neputincioasă și îngrozită în fața umilințelor, persecuțiilor și deportărilor vecinilor, colegilor sau prietenilor ei. În scurta pauză dintre război și dictatura comunistă care avea să se instaureze peste România, Maria Tudosa și-a început ca autodidactă căutările artistice, cochetând cu poezia, baletul, teatrul, muzica clasică sau pictura. Deși uimitor de dotată în toate domeniile, se pare că pictura s-a dovedit a fi instrumentul capabil să scoată la iveală expresia autentică a sufletului său și Maria Tudosa a continuat să picteze până în ultimii ani ai vieții sale, pe care i-a trăit în Marea Britanie, alături de fiica sa, soprana de renume internațional Nelly Miricioiu, și familia acesteia.
Maria Tudosa a avut mai multe expoziții atât în România, cât și în străinătate, maniera sa artistică continuând să se rafineze pe măsură ce pictorița s-a apropiat tot mai mult de iconografie, de spiritualitate și de suprarealism.
Lucrările expuse la sinagoga liberală The Ark din Londra, tablouri care au și fost donate lăcașului de cult din Nord-Vestul Londrei, au teme legate de prigonirea evreilor, distrugerea cartierului evreiesc și de persecuția nazistă, denumirile tablourilor fiind scrise în limba română.
Discursul fiicei Mariei Tudosa, muziciana Nelly Miricioiu, cunoscută, premiată și celebrată în întreaga lume pentru talentul său, a oferit audienței câteva istorisiri emoționante legate de apropierea sa și a familiei sale de comunitatea evreiască, căreia îi poartă enormă recunoștință, fiind comunitatea care le-a oferit sprijin de-a lungul întregii vieți. Aceste confesiuni au prefațat un splendid recital muzical în care Nelly Miricioiu, acompaniată la pian de prietena sa, mezzo-soprana Hanna-Liisa Kirchin, a interpretat un repertoriu divers, ce a inclus și două bucăți muzicale cântate în limba română, compozițiile lui Tiberiu Brediceanu: Cine m-aude cântând și Cântă puiul cucului.
După câteva lucrări ale lui Francesco Paolo Tosti (Aprile, Chanson de l’Adieu, Marechiare, Non t’amo più) și Giacomo Meyerbeer (Robert, toi que je t’aime), programul s-a încheiat cu rugăciunea splendidă cuprinsă în aria lui Puccini din Tosca, Vissi d’arte, vissi d’amore, pe care însuși Rabinul Aaron Goldstein a tradus-o apoi în limba engleză, pentru a se bucura de frumusețea mesajului său toți cei prezenți.
Ca în toate aparițiile care au consacrat-o, Nelly Miricioiu a reușit să transmită enormă emoție prin frumusețea și adâncimea interpretării sale, demonstrând, încă o dată, că adevărații artiști pot atinge inimile celor care îi privesc și ascultă chiar și atunci când nu dispun decât de harul propriu, fără nicio butaforie.
