fbpx

Simona Catrina: Cand spui tot ce stii si nu stii ce spui

de

Toata viata am auzit de la oamenii mai organizati la cap: „Duduie, mai bine sa-ti para rau ca ai tacut decit sa-ti para rau ca ai vorbit!“. Mie mi se parea ca asta e o teorie corecta gramatical si (treaca…) filosofic, dar imposibila chimic. Daca vorbea gura fara mine, intram in bucluc, ce-i drept – dar plaga trecea repede.

Paradoxal, ireparabilul se repara primul. In schimb, daca taceam, chestia asta ma ustura sub limba ani de zile. Intotdeauna alegeam durerea scurta in defavoarea furnicaturilor lungi. Cit de desteapta eram, constatam abia cind era prea tirziu. O data ce porumbelul imi filfiise afara din amigdala, nu mai puteam sa-l prind ca sa-l bag la loc, desi va rog sa ma credeti ca am incercat.
Poate ca, daca toti barbatii pe care i-am cunoscut aveau capatini identice pe dinauntru, as fi invatat pina acum manualul vietii. Dar, cum reactiile lor in fata spectaculoasei mele sinceritati erau complet diferite, de fiecare data actionam impulsiv si apreciam dupa ureche cam care ar fi urmarile confesiunilor pe care le zamisleam. In patru cazuri din cinci, pronosticul meu era idiot.

Confesa-m-as si n-am ce

Lui Vali, primul barbat cu care am facut dragoste, nu aveam, deci, ce sa-i povestesc despre trecutul meu erotic. O vreme, mi-a placut de mine ca eram asa curata la trup si suflet, ca o floare de musetel. Credeam ca el ma adora pentru ca m-am pastrat atita vreme, ferita de caldura, lumina si umiditate. Dar, dupa vreo citeva zile, a incetat sa-mi mai multumeasca pentru minunata mea castitate si cumintenie de pina atunci, iar eu am prins a ma plictisi groaznic.
Eram o vietate fara trecut, ca un ou de gaina. Gitlejul meu cerea ceva picant, asa ca am actionat. Transpirata pe ceafa de emotie, m-am ambalat intr-o seara si i-am spus cum prietenul meu dintr-a zecea, a unspea si-a doispea (era acelasi) a iubit-o mai intii pe o verisoara de-a mea, care ea, dupa aia, s-a indragostit de colegul lui de clasa. Iar el, de suparare, a iesit de mina pe bulevard cu o alta colega din liceul lui, iar eu ieseam cu un coleg din liceul meu, dar ne-am despartit de aia si intr-o zi ne-am intilnit noi doi intimplator pe bulevard si am ramas prieteni trei ani si am iesit de mina tot timpul pe bulevard. Si, de un Revelion, a vrut sa-mi scoata rochia, dupa ce ne pupaseram o ora, dar eu n-am vrut.
Mie mi se parea o poveste tulburatoare. Credeam ca l-am lasat mut. Vali m-a ascultat cu ingaduinta, in timp ce minca nuci. Incercam sa anticipez: o sa faca o criza de gelozie? O sa taca sfisiat? O sa se foiasca toata noaptea si-o sa fumeze un pachet de tigari si-o sa bea vodci, ca sa uite?
Ca sa-mi fac asteptarea mai buna, l-am zgindarit sa-mi povesteasca si el ce facea in liceu. Dupa ce a aruncat cojile de nuca de pe ziarul din poala, mi-a spus in doua vorbe ca a avut vreo 18 iubite inaintea mea, din care s-a culcat cu 14 si din care trei erau virgine. Mi-a dat nume, locuri, pozitii, fapte.
Dupa care el a adormit intr-o rina, ca obosise curatind nuci, iar eu am stat cu ochii beliti in tavan toata noaptea. Spre dimineata, cind cintau cocosii in capul meu, am adormit si-am visat numai mirese. Toate se maritau cu Vali.

Ooo, esti neserios? Ce surpriza placuta!

In ciuda mincariciului de gelozie pe care mi-l facuse cadou, Vali a dospit in ochii mei, dupa ce am auzit cite fete se opintisera sa incapa in patul lui. Il iubeam si mai mult, of, Doamne, imi sculase un respect major. Acum stiam ca nu e un tisti-bisti care se lauda ca pusese mina din greseala pe sinii unei fete, in inghesuiala de la ora de sport. Era un barbat adevarat, care pipaise mai multe coapse decit pipaisem eu piini in alimentara.
Prima greseala, in aceste circumstante, a fost ca, din clipa aia, am decis ca voi avea si eu trecut. Si, oricum, Vali insusi a devenit un trecut amarui. Abia asteptam urmatoarea relatie si ea s-a ivit duios, in persoana falnica a unui barbat mult mai copt ca etate, de cu totul alta structura neuronica decit primul. Cu atit mai mult micul meu palmares, adunat cu atita sirg, avea sa i se para fascinant, chiteam eu.
Nici nu-mi trecea prin cap sa tac. Relatia cu al doilea a inceput febril, la munte, la schi, cind, din zapada rece in patul cald, n-a fost, totusi, un slalom chiar asa urias. Dar, mai presus de saruturi, romantica turmentare si tandreturi implicite, eu asteptam stadiul urmator al relatiei. Nu, nu maritisul – era divortat si se jurase sa nu mai, niciodata. Asteptam stadiul confesiunilor, insa. Calculasem prin regula de trei simpla ca, daca Vali, la anisorii lui verzi, tavalise atitea papusi, domnul acesta aproape venerabil avea sa-mi spuna aventuri care i-ar scamosa mindria lui Caligula. Dar el a refuzat sa-mi spuna, probabil se gindea ca, daca mi le spune pe toate care au fost, voi realiza ce batrin e el acum.
Dar de data asta aveam si eu poveste, am asteptat vreo trei luni momentul s-o spun. La un whisky, plina de o stupida infumurare, i-am spus lordului meu ce acrobatii fizico-sentimentale asamblasem in facultate. Pe linga ca nu m-a ascultat aproape deloc, ca era ocupat sa se ridice din claia de ginduri secrete in care cazuse, domnul a parut in cele din urma ca uraste visceral telenovela mea.
Acum, dupa atitia ani, cind mi-a venit si mie rindul sa ma compar deprimant cu fetele de liceu, am inteles de ce nu-i placea sa ma asculte: pentru un barbat de virsta a doua, cu bataie intr-a treia, nu era un exercitiu metafizic placut sa auda povesti despre virilitatea unui student. Imi venea sa-i spun ce-a zis Kirkegaard (poate si pentru ca era primul barbat pe care-l cunoscusem pina atunci care stia cine-i Kirkegaard): „Viata trebuie inteleasa privind inapoi si traita privind inainte“. Dar, pentru el, indemnul de a privi inainte ar fi parut oarecum cinic.
Melita mea m-a costat scump, din clipa aia domnul mi-a spus in vreo patru episoade ca era prea batrin pentru mine, ca eu sint obisnuita cu barbati tineri si ca pe el il inhiba trecutul meu.
Si, drept dovada, l-a inhibat chiar in seara aia, desi bauseram cabernet sauvignon. A disparut treptat, desi am plins batiste intregi dupa el, pina in ziua in care am inteles ca avea dreptate: era prea batrin pentru mine.

Si fiindca m-am ivit prea devreme-n viata lui… 

Povestea cu al doilea m-a costat povestea cu al treilea. Cind, intr-o seara, nu m-a mai rabdat ata limbii si i-am spus barbatului cu care eram ca am avut un iubit puriu, alb la timple ca un mesteacan, ala s-a uitat la mine ca si cum i-as fi zis ca in copilarie mincam carabusi. „Esti bolnava la cap?!“. M-am simtit asa de prost! Nici cind mi-am prins uniforma-n chiloti si-am intrat asa la ora de chimie nu ma simtisem mai vaca.
Din ziua aia, noul meu iubit s-a tot retras in cochilie pina nu i s-a mai vazut decit urma cleioasa, ca un melc pe o frunza lata. Dus a fost.
Eram nauca, nu mai intelegeam, nu mai stiam. Ce trebuia sa spun? Cind si in ce forma? Ce (dracu nu) intelegea un barbat din ce-i povesteam din trecutul meu?
Ma apropiam de 30 de ani, avusesem citeva relatii. Si nu ajunsesem la nici o concluzie. Un singur lucru remarcasem, stupefiata: daca spuneam unui barbat ca am iubit ca dementa un altul si ca n-am sa mai iubesc pe nimeni la fel, mormaia tolerant. In schimb, daca-i povesteam ca am avut un amant bestial, crapa in bucati mici.
Pe barbati ii ucide sa afle ca ai avut iubiti virili si priceputi. Ar fi mult mai incintati sa auda ca ai iubit nebuneste un poet genial cu penis mic, decit ca n-ai iubit pe nimeni cu adevarat, dar te-ai culcat o data cu un prost cu penis mare.
M-am indragostit apoi de un alt barbat si, ca sa nu risc sa se uite si asta la mine piezis, am evitat sa evoc vreo nebunie din trecut. In schimb, mi-a spus el tot ce facuse.
Cind a inceput sa nareze, mi se facuse pielea de curcan, credeam ca am sa aud o mie de istorii cu final neasteptat. Imi pregatisem nervii pentru citeva colici de gelozie. Cind colo, tipul mi-a marturisit ca fusese cu o singura dama toata viata, ca nevasta-sa fusese prima si singura femeie pe care o dezbracase si ca divortul lor i-a afectat, prin urmare, foarte serios situatia hormonala.
Acum se apropia timorat de un nou experiment, cu mine, si tragea aer in piept, ca si cum se pregatea sa traverseze Canalul Minecii inot. M-am speriat. Nu stiu de ce, nu stiu cum, dar m-am speriat. Nu ca m-ar putea dezamagi fizic, asta nu, ci pentru ca il simteam brusc prea copil pentru mine, ca un merisor cu roua, plin de simburei virili, dar acrisor si fara gust. Ce sa fac eu cu un barbat care – dupa ce crezuse ca pe lume exista o singura femeie, nevasta-sa – acum se uita la mine si credea ca pe lume exista doua femei, eu si nevasta-sa? Admiratia mi s-a inmuiat si, a doua zi, o declarasem nula.

E tirziu, e prea tirziu la tine-n suflet… 

Oh, da, recunosc, a fost o evaluare superficiala, imbecila. Dar mi-o asum pentru ca imi apartine si pentru ca, daca o neg, nu fac decit sa ma induc intr-o zgrumturoasa eroare.
Tot ce-a urmat in viata mea a fost o fermecatoare lipsa de concluzii la capitolul sinceritatii fara frontiere. Daca ii spuneam unuia pe sleau ce am facut pina la el, iesea prost. Unii observau plescaicios ca avusesem numai povesti subtirele, deci valoarea mea scadea in ochii lor de ulii care apreciau doar prada inhatata greu, disputata si de alte oratanii. Altii, dimpotriva, credeau ca pentru virsta mea am avut cam multe povesti, desi va jur ca nu depasesc media pe glob. Dar lui i se parea mai nimerit ca o femeie la treizeci si ceva de ani sa fie in cel mai rau caz divortata sau vaduva. Nu eram, iar asta ii incurca pe toti si ii facea sa creada ca am un neg ascuns, un secret infiorator, o morala alambicata sau o boala. La rindu-mi, nu mai stiu daca sa-i intreb ceva sau sa traiesc la mina imaginatiei mele. De cite ori aflu povestile lor, fata mi se coloreaza ca maslina, ochii mi se blegesc si increderea in ce mi-a mai ramas din farmec se ofileste trist. Pina la virsta asta, fiecare barbat pe care il intilnesc a trait deja suprema iubire. Eu nu mai pot fi marea, unica, disperata, prima iubire a nimanui. E prea tirziu… As mai putea fi, insa, ultima iubire. Chiar daca asteptarea ei miroase a frunza de toamna.

 

Categorii:
Dosar

Comentarii

  • Eu am fost prima si marea iubire a cuiva; dar n-am apreciat.Acum am aproape 30 de ani si astept marea mea iubire, dupa multe altele mari,dar fara succes.

    Cris iunie 15, 2011 11:07 am Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.