1 iunie la Mall.
O scena improvizata de lemn, acoperita cu o carpa rosie.
Un prezentator de la televizor, imi scapa numele, care tot incearca sa vorbeasca la un microfon.
O cutie de carton, din care prezentatorul tot extrage biletele cu castigatorii tombolei.
Nu reuseste, dar de cate ori deschide microfonul se aude un piuit si toti duc mainile la ureche.
Sute de copii, bunici si scaune de plastic.
Nepoata mea, 6 ani, cea mai dragalasa fiinta din lume canta azi pe scena.
“Face canto de la 4 ani!”, imi spune plina de mandrie verisoara mea. Si imi da un cot.
Incepe spectacolul.
Apar patru baietei de 4 ani, simpatici foc, care executa niste miscari haotice. Toti isi arunca mainile si picioarele in toate directiile.
Unul dintre ei se opreste ca sa faca cu mana cuiva din public. Altul se opreste sa bea o gura de suc, iar al treilea baga mana pina la cot in cutia de carton de pe scena.
O mamica plange in hohote.
“E trupa de dans a gradinitei, sunt cei mai buni!”, imi explica matusa mea.
Prezentatorul tiuie ceva in microfon, apoi pe scena urca o domnisoara imbracata in roz.
Este fardata strident si are niste pampoane imense, de majoreta. Are vreo 6 ani, dar pare de 20.
Pe fatuca ei dulce de copil cineva a aplicat straturi de machiaj roz cu sclipici peste alte straturi de machiaj mov.
Copila arata ca…Nu imi vine repede un termen de comparatie bun. A,da! Ca Andreea Banica in zilele bune.
CITESTE MAI DEPARTE pe cronicipebune.ro
