Tripticul de Puccini – operă în concert la Opera Națională București

Se împlineau exact 100 de ani de la premiera absolută a Tripticului de Puccini pe 14 decembrie 2018, când pe scena Operei Naționale București a avut loc spectacolul de operă în concert dirijat de maestrul Tiberiu Soare.

Fotografii de Paul Buciuta

Pe 14 decembrie 1918, compozitorul Giacomo Puccini prezentase publicului de la Metropolitan opera sa Tripticul, realizată după modelul trilogiei cu prolog de Wagner: trei opere într-un act, cu subiecte complet diferite, jucate într-o singură reprezentație. În anul centenarului românesc, când numărul 100 și-a recâștigat sacralitatea, mi s-a părut admirabilă ideea de a crea o punte peste timp și peste lumi și de a aduce Tripticul, în mod aniversar, și la București.

Deși inițial am regretat că e doar operă în concert, și nu operă spectacol, lipsa de butaforie și emoția condensată numai în cânt, nu și în actorie, m-au făcut să-mi revărs toată atenția și toată iubirea asupra muzicii, puse în valoare cu mare finețe de dirijorul Tiberiu Soare. Poate că și de aceea am trăit spectacolul cu atâta intensitate sau poate că, pur și simplu, a fost un spectacol de seri și scene mari, vizitat de inspirația divină a marilor întâlniri dintre artiști și public. (L-am întrebat, nu demult, într-un interviu pentru revista Casei Artelor Dinu Lipatti pe dirijorul Tiberiu Soare dacă iese întotdeauna acea conectare cu marea inspirație a universului și răspunsul său a fost sincer: “Nu iese întotdeauna, dar, când se întâmplă să iasă, este extraordinar, se deschid cerurile! Pentru momentele acelea speciale merită tot, tot efortul pe care l-ai investit, și de unul singur, studiind partitura, dar și zecile de ore petrecute în fața orchestrei, încercând să-i transmiți lucrurile pe care le-ai înțeles din partitură. Toate se compensează cu vârf și îndesat într-o seară din aceasta, aleasă!“)

Cea dintâi parte, “Il Tabarro”- Mantaua, a fost absolut desăvârșită. Echipa de soliști s-a închegat dumnezeiește, invitații din străinătate, Ljubica Vraneș – atât de profundă și de frumoasă!-  și apoi Mikheil Sheshaberidze au fost minunați, iar soliștii Operei din București, Bianca Mărgean și Adrian Mărcan au electrizat, pur și simplu, sufletele celor din jur, oferind o interpretare magnifică și o rescriere, fără gesturi, a unei povești de iubire sfâșietoare. La final de “Il Tabarro” s-a apaudat îndelung, iar artiștii au fost chemați de mai multe ori la rampă.

“Suor Angelica” a avut și momente care ne-au făcut să recoborâm cu picioarele pe pământ – dar am remarcat vocea nespus de frumoasă a sopranei Mădălina Barbu și, desigur, conducerea muzicală impecabilă și corul condus de Daniel Jinga, care a sunat excepțional, iar “Gianni Schicchi” l-a adus în rolul personajului central pe Vicențiu Țăranu în formă artistică excepțională, cu umor nebun și precizie tehnică, alături de Cristina Maria Oltean care, după interpretarea “hit-ului” de operă, “O, mio babbino caro”, a întrerupt curgerea concertului cu un val de aplauze și ovații.

A fost o seară de sărbătoare, o seară cu multe debuturi și multe consacrări, un moment demn să stea sub semnul numărului 100 al acestui an românesc, adus și la Opera Națională București în cele mai diverse și inspirate moduri.

Prezentarea ONB: Prima dintre operele “Tripticului” este “Il Tabarro”, pe un libret scris de către Giuseppe Adami, după piesa dramaturgului Didier Gold, subiectul tratează o dramă sumbră, desprinsă din viaţa tristă a muncitorilor şi hamalilor de pe cheiurile Senei. Cea de a doua operă, “Suor Angelica”, pe un libret scris de Giovacchino Forzano, după o povestire florentină de la sfârşitul secolului al XVII-lea, dezvoltă ideea morţii tragice şi a sacrificiului uman suprem. Ultima parte a “Tripticului” o reprezintă opera comică “Gianni Schicchi”, pe un libret de acelaşi Giovachino Forzano, inspirat de un cântec din “Infernul” lui Dante Alighieri. Acţiunea se desfăşoară în Florenţa anului 1299, personajul principal fiind Gianni Schicchi, care a fost aruncat în Infern din cauza isprăvilor sale. Pe scenă se desfăşoară momente pline de umor pe o muzică dinamică.

Regia: Cristina Cotescu

Dirijor: Tiberiu Soare