“Femeia e un diavol”, a stabilit intr-o zi un barbat din anturajul meu, apoi s-a uitat la noi astilalti si-a asteptat sa-l intrebam de ce. Pesemne ca am admis prea usor axioma, astfel ca a continuat ne-ntrebat: “Pentru ca numai un diavol poate sa sangereze cinci zile fara sa moara”.
Si numai un dobitoc poate sa ia o replica dintr-un film si sa dea de-nteles ca e ouata de el, ma gandeam eu. Atunci am observat ca nevasta-sa se uita la el cu operculii cascati de mindrie, asa ca mi-am strivit gandul cel rau ca pe-un carcalac si am asistat mai departe la scena.
Dragoste la prima infectie
Ceilalti din grup au trecut la alte subiecte, dar eu i-am auzit p-astia doi continuind in surdina. El s-a intors la nevasta-sa: „Chiar, cum reusiti voi, ma, sa va curga singe atitea zile si sa nu lesinati?“. Am uitat sa va spun ca erau in luna de miere, ne adunaseram fiindca astia implineau o saptamina de la nunta. Ea, mindra de vocatia coagulanta a intregului regn, i-a explicat elaborat, in timp ce el minca merdenele cu carne: pentru ca de fapt chestia care iese pe tampon nu e singe pur, e ceva amestecat cu tot felul de secretii, dar fiindca e si singe, secretiile astea se inrosesc si ele si se amesteca si face sa para ca avem hemoragie mare. Dar noi de fapt n-avem hemoragie asa mare, de-aia nu crapam.
Au trecut de-atunci sase ani, sunt tot amindoi, bot in bot toata ziua, nedezlipiti, de-un romantism lugubru. Plecind de la aceste premize pline de cheaguri, ma gindeam pe vremea aia ca mariajul lor se va brinzi dureros. Ca toate florile, luminarile parfumate si lenjeriile sexy se vor sacrifica la templul tentatiei de a-si spune ce au prin tot felul de locuri in care, de multe ori, numai lanterna subtire a doctorului sau vreo spatula poate ajunge.
Abia pe urma am aflat ca ei se cunoscusera de fapt intr-un spital, lui i se infectase operatia de hernie, iar ea avea un furuncul scapat de sub control. Pe un hol dezolant, la un Viceroy facut posta, in timp ce femeia de serviciu fleoscaia teul printre picioarele lor deopotriva paroase, si-au marturisit mai intii puroaiele si abia mai apoi iubirea. Astfel prezentindu-se lucrurile, e clar ca melodia lor preferata era scirtiitul caruciorului cu penicilina. Deci aplecarea lor patologica spre detaliile care colectau pina se spargeau este explicabila.
S-au indragostit in miros de iod, in amenintarea infectiei, rugindu-se sa nu ramina cu semne. Si-atunci, cum ar fi fost ca, dupa ce-au scapat de halatele cu buline si de faianta vernil, sa treaca la panseuri botanice si la misterioase batai din gene? Ii legau dureri comune, la propriu. Asa arata viata lor si azi, n-au secrete, isi arata tot, orice basica inghinala pe care altii ar ascunde-o ca pe fostii nazisti.
Am plecat de la acest caz particular tocmai pentru ca mi s-a parut departe de statistica. Inca stau sa cuget, dupa atitia ani, daca dragostea adevarata e aia a lor sau asta a noastra, in care Doamne fereste sa afle amantul nostru ca facem vreodata caca.
Pe vremea cind eram tinara si direct proportional de proasta, mi-era rusine sa trag apa cind era acasa si iubitul meu. Pazeam veceul cite zece minute, fara sa realizez ca in felul asta favorizam si mai tare suspiciunea de burta bulversata. Intr-un final, cind ma-ntreba ca pe domnul Goe daca ma doare la inima, puneam capacul si ma urcam cu genunchii pe el, crezind ca mai estompez zgomotul cascadei, apoi trageam in sfirsit apa si blestemam toate flotoarele din lume.
Majorarea greturilor la produsele de baza
Pe la 30 de ani, m-am obisnuit cu gindul ca o convietuire presupune acceptarea faptului ca si celalalt poate avea nasul si intestinele infundate. Dar intre aceasta constientizare muta si stadiul de impartasire vocalizata a oricarei eczeme, mi se pare insa ca e un prag decisiv.
Apucatura de a-ti consola balonarile si varicoza cu omul de linga tine e inevitabila. Ceea ce difera intr-o viata, de la caz la caz, e doar momentul la care survine. Sunt cupluri care la spartul nuntii discuta deja daca sa aiba copii expulzati natural (caz in care apar rupturi de perineu si ea va trebui sa stea cu fundul pe colac de blanita citeva saptamini) sau sa faca o cezariana, cu dezavantajul ca supureaza si capteaza stafilococi aurii si complica lucrurile.
Alte cupluri se prefac perfect cite zece ani ca baia e doar locul acela unde faci baita cu sampon aromat, iar tronul acela de faianta oare ce poate fi, in fond? O piesa aristocratica de mobilier, fara indoiala. Sta numai acoperit de tot cu capacul, ca si cum ar iesi o anaconda de-acolo. Dincolo de clanta de la baie, tabuurile stau zbircite-ntr-un colt, trec ani pina cind cineva din casa admite ca supozitoarele din dulapior ii apartin.
Personal, cred ca jena trece mai repede in cazul cuplurilor cu copii. Sarcina si efectele ei principale si secundare nu mai permit cultivarea ipocriziilor fiziologice. Incurajat de gifiitul gravidei tahicardice, de inocentele ei rigiieli pe cit de fine, pe atit de odorizante, de picioarele ei ca niste salamuri plesnind in folie, de constipatiile ei nostime, barbatul incepe sa devina si el indispensabil la propriu: isi arata timid cite-un colt de izmana, apoi se scarpina exact acolo unde-l maninca, apoi intr-o seara marturiseste jenat ca are hemoroizi si te roaga sa-l ierti si sa-i mai acorzi o sansa.
Cind tu esti cu burta-n trahee si nu-ti mai poti gestiona greturile ca un adult, devii irational de fericita ca si barbatul tau are intestin gros. In ziua in care incepe sa-si tunda parul din nas cu usa de la baie deschisa, intelegi, extaziata, ca in casnicia voastra nu mai exista taine, ca va leaga atitea amintiri si crampe comune. Curajul vine in viituri fatale, in citiva ani se ajunge la confesiuni dramatice despre testiculul care uneori se urca undeva si dispare, pentru a aparea a doua zi la loc, cind i se face foame; despre firele de par care-ti apar uneori pe sin si despre care doctorita spune ca sunt normale, atita vreme cit te-ndopi cu anticonceptionale cu atitia estrogeni; despre urechea lui dreapta, care mai mult ca sigur ca are dop de ceara, fiindca in telecabina i se-nfunda numai aia; despre cistita cu care te-ai capatuit dupa ce-ai stat cu fundul pe ciment si care-ti da usturimi la pipi, de ti-e si groaza sa te duci sa faci.
Cind se va implini destinul si se va umple intestinul…
Nu exista nici un fel de dilema aici, stim ca ideal ar fi ca toate aceste maruntaie sa ramina secrete, sa ne purtam ca o papusa de plastic si lina, care arata omeneste, dar daca-i ridici rochita vezi ca n-are orificii dubioase. Traiul in doi nu permite pastrarea intacta a teritoriului. Mai devreme sau mai tirziu, unul dintre parteneri va invada. Celalalt se va supune ritualului, fiindca altfel ar insemna ca acela care si-a scos primul leucoplastul de pe buba se va simti prost.
Daca sotul tau iti spune intr-o zi ca are psoriazis, trebuie sa-ti gasesti si tu ceva socant, nu poti sa-l lasi sa para un rateu al naturii. Asa ca aduci vorba ca din intimplare de matreata ta si de buricul tau taiat prost la nastere, care arata ca un nasture de plapuma si citeodata se infecteaza, dracu stie de ce. Cavalcada dezvaluirilor nu mai are oprelisti, din acest moment orice diaree devine problema comuna, orice carie i se arata celuilalt cu gura cit pilnia, ca sa se confirme ca e numai maro, nu e si gingia mov cumva.
A spera ca poti sa pastrezi misterul intr-un concubinaj e cea mai frumoasa utopie – la urma urmei necesara, pentru ca altfel ai innebuni de la 12 ani, de cind ai constientiza ca intr-o zi ai sa fii mireasa, iar dupa aia nu mai ai voie sa elaborezi nici un pirt fara amortizor. Suna nemilos si, la urma urmei, e un soi de robie, o trecere catre o cenzura permanenta. Desigur, partenerul nu se va gasi non-stop in bataia expectoratiilor tale, dar punem pariu ca niciodata burta nu ti se umple de gaz cind esti singura acasa, ci doar dupa ce v-ati adunat seara in jurul mesei si ati facut praf un cirnat trandafir?
Deci, spre deosebire de alte subiecte pe care le-am tabacit, asta de azi nu se casca-n nici o coada de peste. Schema e simpla: daca tii enorm la intimitatile tale fiziologice, amina pe cit posibil viata in doi, sub acelasi tavan. E o solutie debila insa, e greu de acceptat ca nu putem face echilibristica printre stranuturile mucoase si ciclurile cu dureri. Inevitabilul se va produce, mai devreme sau mai tirziu, iar cea mai convenabila traiectorie ar fi aia in care patrunderea in esofagul celuilalt se face treptat.
Mai intii apar mutrele tale demachiate si burtile lui nesupravegheate de curea. Apoi apare tot restul convoiului de incidente care afecteaza mai intii sexul, apoi somnul. Pina cind unul dintre voi se va duce catre alta ispita, din afara acestei celule de baza a indigestiei, si se va bitii pe iluzia ca amantii iliciti n-au niciodata arsuri sau muci. Pina-n ziua cind inclusiv amantlicul ajunge dominat de bicarbonati si laxative. Iar atunci, pricepi ca lumea are si nuferi, si anus.
Daca e sa urmezi doar doctrina tainelor si-a ipocriziilor parfumate, ar insemna sa admiti din start ca destinul e facut din bucati. Ca stai intr-o relatie atita vreme cit nu s-a ajuns inca la faza in care tu, de pe colac, crapi usa de la baie si strigi la el sa-ti mai aduca un sul de hirtie din debara. Ca de la acest prag psihologic incolo, trebuie sa cauti alt barbat. Iar odata gasit, ai la dispozitie cam trei luni in care el isi imagineaza ca esti femeia fara uretra.
Cu cit rezisti mai mult in lupta cu dosirea dovezilor, cu atit mai poti spera in excitatii nedisimulate. Dar vine o zi cind trompetele de la Waterloo suna magareste retragerea. Si-atunci stii ca ai pierdut lupta cu gazele si visurile.
