Vinul – licoarea zeitelor

Tainele degustarii, tainele sarutului

Intre 8 si 12 aprilie, cu o saptamana inaintea sarbatorilor de Pasti, s-a desfasurat la Timisoara Concursul National pentru cele mai bune vinuri si bauturi alcoolice. La VinVest s-au inscris producatori din intreaga tara, importatori de vinuri sau de utilaje, de ambalaje sau accesorii, dar si colegi din presa de specialitate si editori de literatura dedicata domeniului. Au avut loc degustari si intalniri cu publicul si specialistii, iar vinurile au primit nu doar aprecierile pofticiosilor sau plescaitul fericit din buze al celor care se rasfatau cu soiurile rafinate, ci si medalii atribuite corect, in urma unei deliberari serioase si competente, desfasurate ca la carte: vinurile se dezbracau de etichete si, in siguranta anonimatului absolut, se lasau cercetate, mirosite, cantarite de papile experimentate.

Am degustat si eu. M-am imbibat de parfumuri nobile, m-am ametit de gusturi divine si m-am lasat calauzita prin istorii dantelate despre facerea vinului si despre miracolul pastrarii lui. M-am afundat in tainele degustarii, cu grija, cu evlavia cu care am invatat tainele sarutului.

Vinurile cu coroana regala

Mi-au atras atentia mai intai prin frumusetea si eleganta etichetelor. Marturi­ sesc ca acesta a fost motivul dintai pentru care m-am oprit la standul lor. Dar, apoi, vinurile de la Domeniul Coroanei, Segarcea, m-au facut sa zabovesc mai mult, daruindu-mi revelatii si povesti incarcate de istorie si splendoare. Am descoperit la Domeniul Coroanei cel mai tulburator vin roze, Muscatul Frontignan, o tamaioasa roza cu gust catifelat si arome vertiginoase. Marcata de ideea preconceputa ca vinurile roze sunt doar cupaje, amestecuri usoare fara alta va­ loare decat fragezimea gustului, mi-am apropiat cu indoiala buzele de marginea subtire a paharului. Dar m-au cucerit iremediabil instelarile cu unde dulci de caisa si de trandafiri, si gustul adanc, intreg, adevarat, de strugure roz, copt la lumina podgoriei regale.

Aveam sa aflu peste inca o zi, la festivitatea de premiere, ca roze-ul de care m-am indragostit a primit, prea meritat, o medalie de aur. Tot la Domeniul Coroanei am gustat, si m-am lasat surprinsa de gustul sec si desavarsit al tamaioasei romanesti. Iar Cabernetul Sauvignon Premium, cu notele sale ample si dulceata fina lasata in urma degustarii mi s-a aratat ca o licoare vrajita – elixir al Isoldei, blestem dulce al oricarui Tristan.

Si apoi am mai gasit un motiv temeinic sa zabovesc la standul Domeniul Coroanei- Segarcea. Atunci cand am aflat ca proprietara podgoriilor este o femeie, Cornelia Anghel, sef peste productia sa de vin, vinificator si director de crama, este tot o femeie, chimista Anca Fenici, iar ajutorul lor de nadejde, director de marketing este, ati ghicit, o alta doamna, Mirela Coman.

Am vorbit cu stapana Domeniului Coroanei, Cornelia Anghel, despre cat de sanatoase si bune sunt vinurile. Despre greseala pe care femeile o fac adesea, alegand feluri bogate de mancare pe care nu stiu sa le asorteze cu vinul potrivit. Despre pacatul de-a amesteca vinul cu apa sau de-a bea, in locul unui pahar de vin dumnezeiesc, un cocktail de tarie indoita cu zeama dulce… Iar Anca Fenici mi-a povestit despre podgoriile lor asezate acolo unde soarele are cele mai multe ore de stralucire, pe paralela 44, despre trandafirii asezati la fiecare capat de rand, despre crama lor pastrata de pe vremea Regelui, unde un bucatar francez gateste mancaruri asortate la vinuri, iar vinul imprumuta din aroma lemnului de butoi leganat pe mare, care a primit, o data cu tangajul, noblete si parfum.

Licori vechi, vinuri nobile

Am mai degustat, la alte standuri, delicioasele vinuri de Murfatlar, indraznetele Prince Vlad de la Vanju Mare sau, de la Casa Vrancea, 1949… Si am ales pentru acasa, si pentru amintire, si pentru mesele festive pe care le voi gati, vinuri de soi bun, sticle cu dragoste, licori cu istorie si savoare fina, ca sa-mi aduc aminte, ca sa le aduc bucurie celor care m-au asteptat.