fbpx

ZOIA ALECU: Frumusetea este doar o chestiune de vointa

de

Chiar inainte sa se destrame trupa Sfinx Experience, am realizat un interviu cu una dintre cele doua, atat de minunate, prezente feminine ale trupei. Intre timp, Zoia Alecu s-a reintors la folk, iar colega ei de odinioara, Crina Mardare a revenit la cariera de profesor. Dar pentru ca am revazut-o de curand pe Zoia Alecu intr-un recital extrordinar sustinut pe scena de la Casa Studentilor Grigore Preoteasa- acolo unde s-a mutat epicentrul lumii folk bucurestene, m-am gandit ca nu ne-ar strica sa ne amintim cum gandeste Zoia Alecu.

Alice Nastase:  Esti maritata cu un olandez. Nu te-a ispitit niciodata gandul plecarii?

ZOIA ALECU  – Nu. Aici sunt cineva, acolo as fi doar nevasta lui.

REP.:  Cum rezista un mariaj la distanta? Stati asa, unul acolo, unul aici si se poate?

ZOIA ALECU: Relatia pe care o am cu actualul meu sot este o oportunitate de a nu-mi schimba partenerul, pentru ca n-am cum sa ma plictisesc de el. Ne vedem destul de rar, deci n-avem cand sau de ce sa ne certam. Cand ne vedem e totul frumos si roz. Intre noi este mai degraba o relatie de prietenie decat de pasiune sau iubire din asta nebuna.

REP.: Si atunci de ce ai acceptat totusi sa te casatoresti?

ZOIA ALECU: Stii de ce? Pentru ca mi s-a parut un tip foarte cumsecade, bun, intelegator… N-am vrut sa ma casatoresc, dar el a insistat. A spus: ”E mult mai usor pentru tine sa ma vizitezi si gandeste-te la fiul tau. Tu esti in Olanda, el nu este cu tine”. Intr-adevar, baiatul meu era in România, desi noi stateam cate o jumatate de an in Olanda, unde cantam. Era o situatie absolut nebuneasca. De unde sa stiu ca peste doi ani aveam sa incetam contractele din Olanda? Apucasem sa-l duc pe copil la scoala acolo. Asta era! Drept care, acum, fiul meu sta in Olanda si eu in România…

REP.: Tu si sotul tau nu va faceti griji ca tu nu ii esti fidela sau invers?

ZOIA ALECU: Nici nu vreau sa-mi gasesc pe altcineva! sunt foarte conservatoare si foarte nesuferita. Ma indragostesc tare greu!

REP.: Trebuie sa te fi indragostit si tu asa… macar  o data, de doua ori…

ZOIA ALECU: Da! Eu si primul sot, tatal baiatului meu, ne-am iubit enorm! Cand am divortat, am divortat cu mare greutate si m-a afectat foarte tare. M-am simtit traumatizata multa vreme. Pentru primul meu sot am fost ca si un copil. M-am lasat pe mainile lui, caci eram foarte tanara, si in momentul in care ne-am despartit parca nu mai aveam aripi. Asta a fost senzatia, ca parca am ramas fara mama, fara tata. Nu mai aveam busola. Dar bine, ca un Capricorn adevarat m-am trezit…

REP.: N-a fost o incapatanare? N-ai regretat ?

ZOIA ALECU: Nu ! N-am  regretat, pentru ca nici impreuna nu se mai putea.

 

”Baietelul meu imi spunea plangand: «O sa-ti sparg chitara, fiindca din cauza ei ma lasi singur!»

 

REP.: Sunt si teorii care sustin ca nu poti fi fidel decat pe termen scurt…

ZOIA ALECU: Ba se poate si pe termen lung! Am stat zece ani cu primul meu sot si acum iata, din ’94 cu al doilea sot, si ne intelegem foarte bine. Ne sunam des, ma mai duc eu in Olanda, mai vine el in România. Nu pot sta niciodata prea mult, pentru ca stii cum e, in muzica, daca dispari un an de pe scena e foarte greu sa revii. Cred ca de-aceea nici nu mi-am mai pus problema sa am un al doilea copil.

REP.: Ti-a fost greu cu primul?

ZOIA ALECU: N-a fost usor. Am cantat pana in luna a opta. Pe atunci cantam muzica folk si sprijineam ditamai chitara pe burta. Deja chitara imi statea paralela cu solul, dar n-aveam ce sa fac. Imi venea tare greu, abia mai respiram. Dupa aceea, l-am alaptat noua luni de zile, fiindca pe vremea aceea, in 81, nu gaseai lapte decat stand la niste cozi fioroase. Si atunci am zis: ”Domne’, ia lasa ca am la purtator, am laptaria deschisa pentru baiat!” sunt convinsa ca faptul ca l-am alaptat atat de mult  a creat o legatura speciala intre noi doi. El este foarte atasat de mine, dar nu ca un pui care atarna de fustele mamii. Nu l-am crescut asa. Ca dovada ca acum este student la Academia Militara din Olanda si campion national la culturism!

REP.: Tatal lui e in România?

ZOIA ALECU:  Da, aici in Bucuresti. Am divortat in ’83 de primul meu sot. Copilul avea 1 an si 3 luni cand ne-am despartit. Mi-am crescut copilul singura. N-am cerut nici pensie alimentara, fiindca fostul meu sot avea o situatie grea. Am cantat enorm, ca sa castig bani. Baietelul meu imi spunea mereu: „O sa-ti sparg chitara, fiindca din cauza ei pleci si ma lasi singur. O sa ti-o sparg!”, imi spunea plangand, iar eu ii explicam ca trebuie sa traim si sa avem bani pentru mancare si pentru haine si pentru jucarii. Copiii nu inteleg niciodata, sunt induiosatori in felul in care incearca sa-si acapareze mamele.

 

”Doamne, fereste, dai de unul insurat si te indragostesti furca!”

 

REP.: Ai fost intotdeauna pe picioarele tale din punct de vedere material?

ZOIA ALECU: Da. Insa am trecut si prin perioade grele. Stii cum este in meseria asta: patru luni ai de cantat, doua stai pe bara.

REP.: Ai fost multa vreme singura, intre cele doua casnicii.

ZOIA ALECU: E adevarat. Din 83 si pana-n 94… solo. Timp de gandire…

REP.: Nu te-a ispitit vreodata o poveste ilicita, cu un barbat insurat, de exemplu? Se practica pe scara larga.

ZOIA ALECU:  Nu te contrazic. Dar, pentru mine, nu mi-as dori asa ceva. N-am avut niciodata o relatie cu un tip insurat. Niciodata. Nu ma tine inima. Cu toate astea niciodata nu se stie ce-ti rezerva viitorul. Eu nu-l iau niciodata pe ”Nu” in brate pentru ca de cate ori am zis: ”Vai! Eu nu fac asa ceva”,  apai chiar in directia aia m-a purtat soarta. Doamne fereste, dai de unul insurat si te indragostesti furca. Ce-i de facut atunci? Cand iubesti, iubesti…

REP.: O femeie care are bani are sanse mai multe sa fie iubita, sa atraga atentia? Exista totusi o foarte mare diferenta intre femeile sarace si cele care-si permit sa se ingrijeasca…

ZOIA ALECU: Am avut o perioada lunga de saracie, dar mi-am ascuns-o cu mare grija. sunt un om foarte modest. Mie nu-mi trebuie mult ca sa ma simt bine. sunt cateva lucruri la care tin enorm in viata si daca am acele lucruri sunt fericita, chit ca n-am ce pune pe masa. Nu suport sa mi se faca program, deci vreau sa fiu independenta, sa fac ceea ce vreau eu asa cum imi place mie. Si tin neaparat sa am macar doua ore de singuratate pe zi, sa vorbesc eu cu mine.

REP.: Ce faci in astea doua ore?

ZOIA ALECU  : Am si eu visele mele! Cateodata ma gandesc “Oare am facut vreo gafa pe ziua de azi, am gresit fata de cineva? Trebuie neaparat sa o repar.” Imi fac autocritica… Sau nu ma gandesc la nimic. Sau imi amintesc. Sau gatesc. Cert este ca nu vreau sa vorbesc cu nimeni si cei din jurul meu imi respecta damblaua asta.

”Aveam o celulita ingrozitoare. Parca eram plapuma cu nasturi!”

REP.: Silueta ta de adolescenta e un noroc sau muncesti mult pentru asta?

ZOIA ALECU: Nu e numai noroc. Sa stii ca am avut o perioada cand m-am lasat de fumat, prin 1993. Aveam o oarecare varsta, cand metabolismul se schimba si in nici sase luni am pus zece kilograme pe mine. Iti imaginezi cum aratam, ca foarte inalta nu sunt, am 1,67m? Mi-era frica de mine!

REP.: Si ce-ai facut?

ZOIA ALECU: Mai intai am stat nemancata 3 saptamani. N-am mancat decat fructe. Atat. N-am slabit un gram! Ma urcam pe cantar si la culcare si la sculare aveam  multa treaba cu cantarul – si innebuneam. Ma visam noaptea cat dulapul cu trei usi si ma trezeam lac de transpiratie. Imi dadeam seama ca sunt tot eu, aia care are doua usi la dulap, nu trei, si eram disperata. Cand mi-am dat seama ca nu pot slabi cu sacrificiul asta, mi-am spus :”Asta este! Ma apuc de fumat!”.

REP.: Si numai pentru ca te-ai apucat din nou de fumat ai slabit la loc?

ZOIA ALECU: In doua saptamani am slabit sase kilograme. Urmarea a fost ca m-am umplut de o celulita ingrozitoare. Parca eram plapuma cu nasturi! Asa ca m-am apucat razbit de sport si mi-am revenit. Sportul e o constanta in viata mea. In fiecare zi am sfertul meu de ora de miscare.

 REP.: Cred ca esti constienta de importanta infatisarii unei femei, tocmai pentru ca ai fost frumoasa toata viata.

ZOIA ALECU: N-am fost niciodata frumoasa! Sa zicem asa… draguta, prezentabila. Pentru frumusete sunt alte canoane. Si eu ma incapatanez sa cred ca, daca ai suflet frumos si mai ales daca esti o tipa isteata, chestia asta ti se lasa in ochi, in expresia fetei, in felul tau de a te purta.

REP.: Sunt totusi niste lucruri absolut esentiale de care o femeie trebuie sa tina seama. Nu se prea iarta pacatul de a neingrijita.

ZOIA ALECU: Femeile in general ar trebui sa aiba mai multa vointa. E un sfat pe care-l dau tuturor femeilor. Nici mie nu imi e usor. Sunt multe zile in care am probleme, nu ma simt bine si nu-mi vine sa fac miscare. Dar imi spun ca o zi pierduta inseamna aparitia celulitei, inseamna inmuierea carnii pe mine si multe altele. Plus ca psihic nu te mai simti bine. Cu cat faci mai multe concesii, cu atat incepi sa ai o parere mai proasta despre tine. Cat te respecti tu pe tine, tot atata te respecta si cei din jur. Frumusetea este, de multe ori, doar o chestiune de vointa. 

 

 “O trupa ca Holograf sau ca noi sunt considerate aici trupe de bosorogi”

 

REP.: In rest, totusi, unde te ingrijesti? Ai un loc anume unde te duci la cosmetica, la coafor?

ZOIA ALECU: Ma vopsesc singura, ma tund singura, imi fac unghiile singura, imi fac pedichiura singura, ma epilez singura. Eu pot sa fac aceste lucruri mai bine si mai atent decat oricine altcineva.

REP.: Te-ai gandit sa faci vreo operatie estetica?

ZOIA ALECU: Da! Chiar la iarna intentionez sa ma operez! Am 46 de ani si ma gandesc ca n-ar strica sa ma operez putin la ochi. Si ridurile astea din jurul gurii… In rest sunt supermultumita cu ce mi-a dat  Dumnezeu!

REP.: In România se priveste cu multa reticenta catre femeile care si-au facut implanturi cu silicon, de exemplu. De aceea, multe refuza sa recunoasca public…

ZOIA ALECU: Trebuie sa fii un inapoiat mintal ca sa judeci o femeie ca si-a facut o operatie estetica, indiferent in  ce zona a corpului ei. De ce sa n-arati mai bine cand poti? Nu te apuci sa faci o operatie estetica decat daca ai complexe. Cu ce drept sa condamni un om ca vrea sa-si repare un defect care l-a complexat toata viata?

REP.: Ca artist, crezi ca ai sanse egale daca esti frumos sau esti urat, tanar sau batran?

ZOIA ALECU : Numai aici, in România se face diferenta. Dar e o tampenie, crede-ma! O trupa ca Holograf sau ca noi sunt considerate aici trupe de bosorogi! Dar ia sa vezi tu cu cat se vinde biletul in strainatate la un concert Rolling Stones si cum arata Rolling Stones, ca toti sunt sariti de 50, ba bat bine spre 60… Sau Aerosmith… ce fata de urangutan are ala! Dar cum canta… Mai sunt si altii, dar crezi ca-si permite cineva sa-i faca ”bosorogi”? Ti-am dat un exemplu de mentalitate romaneasca. Uita-te la Tina Turner! Cine a facut-o vreodata bosoroaga? La noi insa, mentalitatile sunt  de inapoiati. Daca nu ai fund si balcoane, nu poti sa calci pe scena. Nu conteaza cum canti, poti sa canti precum chestia asta care scartaie pe gresie… ai fund, ai balcoane, esti OK! Producatorii români vor sa faca bani cu orice pret…

”Iti trebuie mereu haine, altfel risti sa ajungi de rasul lumii”

REP.: Te numeri printre putinii oameni care reusesc sa traiasca din muzica sau mai ai si alte afaceri?

ZOIA ALECU: Scriu texte. Nu numai pentru noi, pentru Sfinx Experience, ci si pentru altii. Imi ocupa destul de mult timp si nu-i asa usor precum pare! Artistii din tara nu sunt bine platiti! Daca stai sa te gandesti la ce cheltuieli ai in bransa asta… Gandeste-te la cum apari pe scena. Iti trebuie un parfum bun, iti trebuie o imbracaminte care sa nu fie aceeasi, ca te iau la misto toti ziaristii. Uite, ca fetele de la A.S.I.A. care n-au mai iesit din costumele alea albe, cred ca de un an de zile. Risti sa ajungi de rasul lumii.

REP.: Iti cumperi, deci, gramezi de haine?

Z : Foarte multe mi le croiesc eu, dar imi mai si cumpar.

REP.: Ai un gen anume? Porti haine de firma?

ZOIA ALECU: Nu, sau cand o fac nu o fac din snobism. Lucrurile mele, in general, au o nota aparte pentru ca nu-mi place sa port ceva ce deja umbla singur pe strada. Imi place sa cred ca am nota mea de personalitate. Imi cumpar o chestie care poate fi obisnuita, dar o mai cizelez, ii adaug niste accesorii.

REP.: Cum ti se par femeile din România fata de cele din strainatate?

ZOIA ALECU: Româncele mi se par cochete. Ma uit la olandeze mereu si ma minunez cat sunt de sleampete.  Nu conteaza cum sunt imbracate, parul e sau nu e vopsit, ba mai sunt si cam paroase pe picioare si la subrat… E la moda un ecologism straniu…

REP.: Tu ai si rochii elegante, porti tocuri?

ZOIA ALECU: Am, dar le pun extrem de rar. Stiu cum sa ma imbrac… pot sa ma imbrac super-elegant, dar nu mai sunt eu. Parca-i altcineva!

REP.: Si ai grija mereu sa fii tu insati?

ZOIA ALECU: Eu chiar nu incerc sa par altcineva…

material realizat in 2002
 

           

 

Categorii:
Interviuri

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.