Andrei Filip: Operaţia de cataractă este spectaculoasă, azi vine omul orb şi mâine vede!

de
dr. Andrei Filip, clinica Ama Optimex

Am stat de vorbă cu cei doi chirurgi oftalmologi ai clinicii Ama Optimex, tată și fiu, încercând să deslușim felul miraculos în care puterea de a dărui, priceperea medicală și generozitatea umană se pot transmite în familie, într-o veritabilă ștafetă a binelui. Ei sunt întemeietorii uneia dintre cele mai căutate clinici oftalmologice din țară, inițiatorii unor campanii sociale de mare profunzime precum „E rândul tău să-i sprijini”, în care fiii și nepoții sunt îndrumați să-și ajute bunicii și părinții să vadă din nou, sau campanii ample de informare legate de cataractă ori de posibilitatea de a săpa de ochelari. 

 

Dacă nu aţi fi crescut lângă un asemenea specialist, cum este tatăl dumneavoastră, doctorul Mircea Filip, dacă nu aţi fi învăţat de mic să iubiţi oftalmologia, ce alt drum în medicină aţi fi ales, poate?

dr. Andrei Filip: E greu să spun, pentru că eu întotdeauna am vrut să mă fac doctor de ochi. Primul contact l-am avut pe la trei ani, în spitalul unde lucra tata. Totdeauna m-a fascinat datorită aparatelor pe care tatăl meu mi le-a arătat. Dacă mă întreba cineva încă de pe atunci ce vreau să mă fac, ziceam “doctor de ochi”. Tatăl meu mi-a zis că nu e uşor şi că, dacă vreau să fac bani, nu din medicină am să-i fac. Cred că o singură dată în viaţă m-am gândit la ce s-ar întâmpla dacă nu reuşesc în medicină. Trebuie să ai un plan B. Cred că singurul lucru care m-a mai fascinat e aviaţia, la asta m-am gandit atunci.

De ce aviaţia?

dr. Andrei Filip: Mi se pare fascinantă şi am prieteni piloţi. Mi se pare că e o meserie foarte apropiată de a mea, tehnică, cu responsabilitate mare, cu oameni care pot fi puşi în situaţii deosebite în care trebuie să salveze vieţi aşa cum eu trebuie să salvez ochi.

Mama ce profesie are, este tot medic oftalmolog?

dr. Andrei Filip: Mama este profesoară de fizică şi de chimie. Ea s-a implicat în viaţa noastră într-un mod pozitiv, ea a fost omul cu ideea de a face această clinică. Mai mult de atât, s-a luptat cu toată lumea, gândiţi-vă, în anii 1990-1991, să te gândeşti să faci aşa ceva este greu, toată lumea s-ar speria. Dar a reuşit. În 1991 a deschis ceea ce se numeşte clinica de oftalmologie Ama Optimex. La început era doar un cabinet în care se făceau nişte lucruri limitate, după care a dobândit şi o optică medicală, un atelier de ochelari şi aşa mai departe. La început mama mea era director, femeie de serviciu şi secretară. Lucrurile s-au făcut încet-încet, cu paşi mărunţi, cu muncă multă şi eforturi fantastice. Dacă iei o cale pe care o bătătoreşti cum trebuie şi nu faci scurtături, atunci lucrurile vor fi foarte consistente. Aşa am ajuns să avem o clinică de renume.

V-a fost, poate, mai uşor decât altor colegi? Sau, dimpotrivă, mai greu, având mereu un reper şi un concurent în tatăl dumneavoastră?

dr. Andrei Filip: Foarte mulţi oameni gândesc că „e băiatul lui Filip şi ăsta a avut grijă să-l susțină” şi aşa mai departe, fiindcă aşa e natura umană. Eu văd lucrurile altfel: ăsta e băiatul lui Filip, Filip e cel mai bun, fiul lui e la fel de bun? Gândiţi-vă că am pornit din start cu nişte bolovani mari pe spate pe care trebuia să-i duc, pentru că trebuia să fiu cel puţin la fel ca el de bun. Poate fi dificil în multe situaţii să nu dezamăgeşti. Eu nu prea am avut şanse în care să o dau în bară. Oamenii văd doar părţile bune. Nu e numai aşa. Norocul a fost că îmi place, fac bine ce fac şi am avut acces la tehnologie, ăsta e un mare noroc. Pe lângă faptul că tatăl meu mi-a fost profesor, iar asta e mare lucru. Am avut o viaţă foarte frumoasă. Am terminat liceul de arte plastice „Nicolae Tonitza”. Acolo am avut toţi nişte avantaje extraordinare. Pe vremea aceea te mai scotea şi la un cules de cartofi şi la o practică… Noi, fiind artişti plastici, trebuia să ne protejăm mâinile, nu puteam să stăm în frig, nu puteam să stăm mult în picioare, aşa au hotărât domnii care ne conduceau atunci. Aşa că nu mergeam la nicio manifestaţie de niciun fel, un mare noroc, zic eu. Pe lângă asta, am trăit într-o lume foarte frumoasă, de artişti. Cunosc oameni care acum sunt actori, directori de firme mari de publicitate, colegi de-ai mei de liceu sunt acum fotografi de renume. Aţi văzut că am prin sala de operaţii picturi, acum aţi înţeles de unde. Colegi de-ai mei au venit şi s-au implicat în amenajare. Pentru tot ce înseamnă viaţa, şi şcoala, şi liceul, şi facultatea şi aşa mai departe, îţi trebuie următoarele lucruri: să îţi doreşti, să fii pozitiv şi să crezi în ce faci, să fii sănătos şi, nu în ultimul rând, să fii norocos. Pentru că dacă te duci undeva şi se închide uşa în faţa ta, înseamnă că n-ai noroc. Dacă te duci undeva şi uşa s-a închis imediat după ce ai intrat tu, înseamnă că ai noroc. Toate lucrurile trebuie să ţi se lege.

Totuşi, ştiind de mic ce vreţi, şi anume oftalmologia, cum de aţi ales un liceu de artă?

dr. Andrei Filip: A fost o întâmplare, mi-a plăcut şi consider că a fost o alegere extraordinară.

Şi v-a ajutat în vreun fel în profesia dumneavoastră?

dr. Andrei Filip: Extraordinar de mult m-a ajutat şi mă ajută în fiecare zi. Din clasa a V-a până în clasa a XII-a am făcut aşa: desen, pictură, sculptură, ceramică, design vestimentar, scenografie, grafică, tot felul de lucruri care te învaţă să vezi în spaţiu, să apreciezi proporţii, planuri, culori, tot. Vă dau un exemplu de situaţie din practica mea zilnică de chirurg. Noi înainte de operaţie trebuie să facem nişte marcaje ale ochilor, cu pacientul în faţă, în picioare. Există dispozitive care te pot ajuta să faci aceste marcaje. Eu consider că pot să le fac mai bine cu ochiul liber, asta îmi dă o exactitate şi mai mare, lucru pe care îl datorez liceului.

Credeţi că e mai uşor să lucraţi pe cont propriu, în propria clinică sau, dimpotrivă, mai greu?

dr. Andrei Filip: Primul mare avantaj al oftalmologiei private a fost că, dacă eşti privat, trăieşti de acolo şi vrei să ai acces la tot ce e mai bun, să oferi tot ce e mai bun. Nu suntem singura clinică privată de oftalmologie din România, dar suntem una dintre cele mai bune. Eforturile, aprobările trebuie să ni le dăm noi, să le facem noi ca privaţi, deci lucrurile importante ţin doar de o mână de oameni. Suntem patru oameni care hotărâm ce se întâmplă aici: eu, mama, tata şi soţia mea. Noi suntem implicaţi în conducere. Altfel, suntem şaizeci de oameni.

Ce profesie are soţia?

dr. Andrei Filip: Este economistă, dar ea se ocupă de partea de dezvoltare, marketing şi management intern. Noi ne-am învăţat cu o anumită rutină, ni se părea că e în regulă totul. Venind o minte nouă, deşteaptă, fresh, am văzut pomii din pădure. Vă spun sincer, ne-a revoluţionat modul în care lucrăm. E foarte important să vină cineva nou, care să aibă acelaşi interes ca tine.

 

Făcea parte din echipă când v-aţi cunoscut?

dr. Andrei Filip: Nu, nu are nicio legătură. Noi ne-am cunoscut acum paisprezece ani şi lucrează la noi de doi ani.

Aţi lansat mai multe campanii, printre care una împotriva cataractei. Se văd rezultatele, puteţi să evaluaţi efectele acesteia?

dr. Andrei Filip: Aceste campanii nu le facem pentru a obţine efecte imediate. E foarte dificil să măsori efectele unei astfel de campanii. Şi atunci, de ce o facem? Ce înseamnă cataracta? În interiorul ochiului, noi avem o lentilă transparentă. La oamenii în vârstă, aceasta se opacifiază şi atunci omul nu mai vede. Cataracta este cea mai mare cauză de orbire din lume. Noi avem zilnic un număr foarte mare de operaţii de cataractă. În jur de treizeci şi ceva la sută dintre oameni se operează de cataractă. Dar sunt încă oameni care nu ştiu. De aceea facem campaniile. Campania îndemna să ajuţi pe cineva, adică eu, un om de pe stradă care nu sunt oftalmolog, ştiu că bunica are cataractă, ce fac? Aşa cum bunica a avut grijă de mine de copil şi eu trebuie să am grijă de ea acum, în acest sens îi sfătuim pe oameni. E păcat să nu știi de o asemenea șansă. Operația durează şapte minute şi are o rată de reuşită de peste 99 la sută! Operaţia de cataractă este spectaculoasă, azi vine omul orb şi mâine vede.

Operaţi numai dumneavoastră şi tatăl dumneavoastră?

dr. Andrei Filip: Nu, suntem trei chirurgi în momentul de faţă. Toţi facem cam acelaşi lucru. Eu, tata şi dr. Miruna Nicolae, colega noastră.

Ce şanse credeți că avem să trăim mai mult, să fim sănătoşi până la vârste înaintate?

dr. Andrei Filip: Sunt un om căruia îi place să vorbească şi să informeze. De aceea pacienţii mă apreciază, pentru că sunt cald şi aproape de ei. Oricine ar veni în cabinet, nu contează cine e, contează că are o problemă şi a venit plin de speranţă să i-o rezolv. Ce trebuie să fac? Să-i ofer cel mai bun sfat, să fiu drăguţ şi cald, altfel dacă dai peste o soacră de doctor, ţi s-au tăiat cheful și încrederea… În meseria mea le spun pacienţilor că eu lucrez cu oameni „vii” (râde), se poate întâmpla orice, oricui, oricând, important este că la final totul va fi bine. Dar pentru asta trebuie să existe comunicare şi încredere. Aşa trebuie să funcţioneze acest sistem. Sunt un om care colaborează mult cu televiziuni, cu presa. Asta îmi face şi mie bine, pentru că devin cunoscut. Da, dar dacă lumea vine la tine pentru că te-a văzut la televizor, atunci chiar trebuie să fii bun, altfel cazi de sus. Eu fac aceste lucruri pentru că mi se pare că oamenii nu sunt informaţi. Ei trebuie să ştie multe lucruri. Eu le explic cu răbdare pe înțelesul lor, dar uneori fiind vorba de foarte multe informații noi, poate nu rețin, așa că le recomand ca după consult să intre pe paginile noastre de informare: www.scapadeochelari.ro, www.cataracta.ro sau www.amaoptimex.ro, să acceseze afectiunea lor și dacă mai au nelămuriri sau întrebări să îmi scrie pe email. Trebuie să fii informat când vii la operație și să înțelegi foarte bine ceea ce ți se va întampla. Dacă nu se pricep cu internetul, le recomand să își roage copilul sau nepotul să îi ajute să citească ce scrie acolo.

Dumneavoastră ce intervenţii la ochi v-aţi făcut, cum v-aţi ajutat pe dumneavoastră?

dr. Andrei Filip: Mulţumesc lui Dumnezeu, am vedere sută la sută sănătoasă, aşa că sper să nu ajung pe mâna noastră (râde).

 

Aveţi copii? Vă vor urma şi ei pe acelaşi drum? Vă doriţi asta?

dr. Andrei Filip: Da. Doi băieţi. Unul are unsprezece ani şi unul are opt ani. Dacă îi întrebi, amândoi răspund acelaşi lucru, amândoi vor să fie doctori. Cel mic zicea că el deja e doctor, că mai are de invatat sa opereze cataracta şi gata (râde). Dacă va fi să iasă aşa, o să facem o echipă foarte tare. Eu am un principiu, tot ce faci trebuie să faci cel mai bine, dar nu trebuie să faci totul. Dacă un pacient vine la mine cu o anumita afectiune şi eu stiu că un coleg al meu este mai bun pe acel segment decat mine, îi recomand pacientului meu să mearga acolo. Mulţi pacienţi se întorc după aceea la mine cu rudele lor. Ce au găsit? Un om sincer. Aşa ar trebui să funcţioneze acest sistem, pentru că nu putem să fim toţi buni la toate. Iar dacă le dai oamenilor din jur posibilitatea să se dezvolte, ei nu mai pleacă de lângă tine.

V-aţi gândit vreodată să plecaţi din ţară şi să vă faceţi o clinică altundeva?

dr. Andrei Filip: În fiecare săptămână primesc foarte multe mail-uri de la diverse agenţii din diverse ţări, cele mai multe, din Franţa, în care mi se oferă un loc de muncă în străinătate. Am legături peste tot în lume, este foarte important ca atunci când lucrezi în orice domeniu, să te duci să vezi, să cunoşti oameni, pentru că fiecare om este o enciclopedie, are o experienţă în spate. Toţi gândim diferit şi poţi să înveţi orice de la oricine, oricând. În lumea oftalmologică am cunoştinţe în absolut toată lumea şi pe toate continentele. Avem acces şi mergem, învăţăm, schimbăm opinii. Asta e una. În România, e mai greu. Un aparat ca acesta are peste tot acelaşi preţ. Dar operaţia la noi este la jumătate de preț, pentru că, altfel, nu are cine să ţi-o cumpere şi deja e scumpă. Operaţiile costă mai puţin, dar aparatele sunt la fel de scumpe. Dar asta nu înseamnă că mă vait, asta înseamnă că eu consider că oamenii de la noi din ţară trebuie să stea la ei în ţară să se trateze şi să aibă la ei în ţară tot ce e mai bun pe lumea asta. Şi asta facem noi. De aceea nu vreau să plec. Sunt un om care se simte bine la el acasă. În plus, ce s-ar întâmpla dacă am pleca toţi? Eforturile sunt mari, stresul este mare, dar eu consider că lucrurile astea sunt peste tot în lume. Poate fi mai uşor dintr-un punct de vedere, dar dacă vrei să bei o bere cu cineva? Contează să ai cu cine (râde).

Chiar dacă aţi lucra mai puţin şi poate aţi avea satisfacţii mai mari?

dr. Andrei Filip: Nu ştiu dacă asta îmi doresc (râde). Muncim mult, avem stres mult, ni se întâmplă să nu dormim noaptea atunci cand un pacient are probleme şi trebuie să fie bine, dar facem ce ne place şi am norocul să pot să fac operaţiile cele mai moderne. Spre exemplu ReLEx SMILE, operatia prin care corectam miopiile mari, de până la -10 dioptrii. În România, în momentul de faţă, există trei doctori care ştiu să facă SMILE, eu, tata şi Miruna. În Europa Centrală şi de Est sunt şase doctori care fac SMILE, iar trei dintre ei sunt la noi. Începând să lucrăm cu această tehnologie revoluţionară, am intrat „într-un club” şi, o dată pe an, avem întâlnire toţi doctorii din zona acesta a lumii. E o chestiune extraordinară sa faci parte din elita unui domeniu, la nivel mondial. Prin aceste eforturi, noi contribuim la imaginea ţării noastre. Suntem cu țara noastră pe harta lumii și asta e mare lucru.

Citește și INTERVIUL CU Dr. Mircea Filip: Domnul Google știe tot…

 

Categorii:
Interviuri

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *