Associated Press, una dintre cele mai mari agenții de știri din întreaga lume, companie americană cu filiale în toate zonele planetei, a publicat pe site-ul său documentarul “10 săptămâni ale Ucrainei”, prin prisma imaginilor realizate de fotograful român Vadim Ghirdă.
Cele 10 săptămâni documentate de excepționalul fotograf român Vadim Ghirdă sunt cele de dinaintea invaziei oficiale și din primele luni de război, mai precis din 25 ianuarie 2022 și până în 8 aprilie 2022, perioada în care Vadim Ghirdă a realizat câteva dintre cele mai valoroase imagini ale invaziei Rusiei în Ucraina.
Vadim Ghirdă colaborează cu prestigioasa agenție de presă încă de la 18 ani, așa cum ne-a povestit în urmă cu câțiva ani, într-un interviu exclusiv, acordat revistei Tango-Marea Dragoste.
Tango-Marea Dragoste: Se poate învăța să faci fotografie?
Vadim Ghirdă: Sunt tipuri și tipuri de fotografie. Până la un anumit nivel, o putem învăța. Diferențele, granița fină, între cel care apasă pe buton și face poze de buletin și cel care face portrete marchează trecerea către acel domeniu artistic. Îmi e cumva jenă de cuvintele pretențioase, dar nu îți ascund că fotografia este, cred cu tărie, o formă de artă. Dar știi de ce mă simt prost? Dacă ai să te duci într-o galerie de portrete făcute de oricare pictor din școala olandeză, și ai să vezi cum arata portretele făcute cu minuta așa, încet, și practic mai mult din amintire, că lumina nu poate să stea pe un om cât durează să faci o pictură, ai o strângere de inimă când te gândești că și tu spui că ești artist, că și pictorul acela…
Mie mi-e greu să pot spune despre mine că sunt un artist. Eu sunt fotojurnalist, de formație… întâmplătoare, dacă vrei.
Tango-Marea Dragoste: Care a fost întâmplarea care te-a adus în breaslă?
Vadim Ghirdă: În perioada în care eu abia intrasem la o facultate tehnică, la Institutul de Construcții, a venit revoluția, și am ieșit și eu pe străzi, ca toată lumea. Aveam un aparat de fotografiat și am făcut niște lucruri, dintre care unele au fost printre primele imagini pe care le-a transmis Agerpres după eliberarea de cenzură. Imediat după aceea au venit primii fotografi străini ai agențiilor mari de presă, AP, Reuters, AFP, concurenții mari din domeniul fotografiilor de presă. Eu lucram la Agerpres, pentru că nu intrasem la facultate în primul an și mă angajasem. Dar nu lucram ca fotograf, că aveam doar 18 ani și acolo erau niște criterii precise, ci la secția tehnică. Spălam cu benzină imprimatoarele. Eram un tip în halat care căra imprimatoare cu căruțul. Trebuie să fiu realist și să spun că, în continuare, tot aparatele mă fascinau, poate în defavoarea conținutului fotografiei. Iar oamenii ăștia care au venit aveau aparate și mai noi. Și am mers și eu pe acolo, m-am uitat ce mai fac ei, și am început primul meu contact real cu fotografia, traducând texte în engleză, pentru un fotograf francez. Am stat pe lângă el și, din vorbă în vorba, i-am zis că fac și eu poze… Și practic, primele fotografii le-am făcut cu aparatele acestui om. Eu am fost sincer și i-am zis că nu am făcut fotografie de presă niciodată! Dar am rămas în legătură cu ei și am început să lucrez cu AP, întâi colaborator local și apoi angajat.
Tango-Marea Dragoste: Încă din facultate?
Vadim Ghirdă: Da. Aveam 18 ani în ’89 și, practic, de atunci am început să lucrez cu AP. Șansa de a lucra la o agenție ca Associated Press a fost determinantă pentru evoluția mea. Este aproape imposibil pentru un fotojurnalist pe cont propriu să susțină financiar genul acesta de deplasări în toată lumea, cu tot ce implică ele – echipamente de protecție, mașini blindate… Chiar dacă presupunem că ai avea banii necesari (foarte, foarte mulți), rămâne problema credibilității care, în cazul unui nume ca AP, este de la sine rezolvată. Nu în ultimul rând, o agenție ca AP îți oferă distribuție pe toată planeta și acces la cele mai mari publicații din domeniu. Succesele mele trebuie judecate din această perspectivă.
Fotograful Vadim Ghirdă a primit, de-a lungul carierei sale, numeroase premii și recunoașteri profesionale, remarcându-se în mod deosebit prin fotografiile realizate în zone de conflict armat. După participarea sa ca fotoreporter la războiul din Iugoslavia, Vadim Ghirdă a publicat o serie de fotografii în cadrul unei expoziții de mare impact intitulate “Portrete de război”. Vorbind despre participarea sa la războiul din Iugoslavia, Vadim Ghirdă ne-a declarat în același interviu:
“În tot ce a însemnat zonă de conflict, eu m-am concentrat pe cei care plătesc prețul războiului fără a fi vinovați. Nu m-am axat pe combatanți, deși am acoperit și asta, pentru că eram acolo. Combatanți care, în afară de liderii lor sau de cei care au generat conflictul în sine, erau niște oameni care aveau ca singur scop să scape cu viață. Ei nu au idealuri de război, nu îi interesează politica sau cuceririle. Sentimentul care îi animă și îi conduce este frica de moarte, ideea că nu vor supraviețui. Eu m-am concentrat pe cei care n-au nici o vină, pe femei, pe copii, pe cei care plătesc prețul acestor conflicte. Oameni care mor de foame, de frig, care trec prin lucruri îngrozitoare fără să fi făcut nici un rău. Doar pentru că se găsesc în calea acestor întâmplări.”
Așa cum reiese din fotoreportajul publicat de Associated Press, “10 săptămâni ale Ucrainei”, aceasta este perspectiva pe care fotograful român a abordat-o cel mai adesea și în cadrul războiului ruso-ucrainean.
„Îmi amintesc cât de uimit am fost de modul în care oamenii încearcă să se descurce, de felul în care se străduiesc să nu lase niciun suflet în urmă, fie că este vorba de un hamster, o pisică sau un câine uriaș. Și, când plecam acasă, într-un tren foarte aglomerat, având valize super grele, m-am gândit cum m-aș simți dacă un fotograf s-ar uita acum la mine prin obiectivul lui, în timp ce eu mă chinui acolo”, a spus Vadim Ghirda pentru Associated Press. „Și, din nou, am fost uluit de bunătatea și generozitatea tuturor acelor oameni care mi-au făcut onoarea să mă lase să împărtășesc lumii tragedia lor personală.”
Puteți urmări întregul material ilustrat cu fotografiile lui Vadim Ghirdă AICI: “10 săptămâni ale Ucrainei”
