In lada cu scule a asteniei de primavara de anul asta, alaturi de angoasa, drac si hachita, a intrat si scrisul cu robinetul talentului dat la minim, ca sa facem economie si sa nu ne-atingem de rezerva strategica de neuroni, daca urgenta nu o cere. Produsul finit al rationalizarii sinapselor a fost asadar un circ editorial antologic. Flecareli si truisme, gafe si delir, nonsensuri si scremeri duioase, toate s-au calarit si s-au impletit pina au ajuns, vorba revistei Avantaje,„o tesatura fara ochiuri cazute“ (??). Cu ochii si ochiurile cazute-n faza critica a ideilor sasii, propun sa luam partea buna a presei glossy: hirtie buna, poze lucioase, cotor fara simburi.
Griul este noul pastel purtator zabrelit
Revista Avantaje se ocupa de„cuvinte care schimba minti“. In caz ca puneau vreo virgula dupa „schimba“, as fi zis ca-i urzica muza pe ceafa, dar asa, ramine o formulare prafoasa si-atit. In aceeasi revista, descopar ca „lumina naturala e la ea acasa“. Daca-mi spuneau si care e casa luminii naturale, ma declaram multumita pentru moment, pentru ca, prin eliminare, aflam si care e casa neoanelor si-a lanternelor.
Beau Monde crede in ceva absolut: „Moda nu mai vrea victime, iar pe cele facute deja le trateaza cu umor si nu le mai incurajeaza“.
Mi se pare mie sau e ceva patologic in a-ti trata victima cu umor? Poate-am vazut prea multe filme si prea putine piese de teatru, nu stiu…
Beau Monde ne mai bate la cap si cu instructiuni anatomice:
„Finisati pielea“. Pai da, ca uneori pielea are un aspect cam mazarat, zgrumturos si ciobit. Rindeaua si smirghelul ar putea ameliora situatia, vasazica. Si-apoi, vorba lor, „ingrijirea si frumusetea sint la citeva produse distanta“. O singura intrebare am, va rog: produsele astea se masoara-n kilometri sau sint pe sistem american, in mile terestre?
In schimb, Cosmopolitan o tine pe-a ei: „Ai un trup hot, dar adevarat“. Uite o idee de slogan pentru cafenelele din SUA, unde pe toate stacanele scrie: „This coffee is very hot!“. But this coffee is true! – am mai putea adauga, pentru a spori cifra de afaceri.
Ce-nseamna, frate, „hot, dar adevarat“? Sau ati vrut sa scrieti „hoț“ si vi s-a defectat diacritica la fontul asta?
Tot din Cosmo afli ceva esential pentru moda actuala, ia la cunostinta, ca sa stii cum iesi pe strada (daca ai curaj, cu asemenea oferta): se poarta „rochie zabrelita“ si „pastel la purtatoare“. In alta parte, ni se spune ca „griul este noul negru“ si ca ni se ofera „sport la purtare“. As mai avea citeva idei, sa nu se supere doamna designer sau ce-o fi: cred ca se poarta si bluzele scarmanate, pantofii botosi delegati si gentile pocnite. Si popica portabila.
„Pielea ta e cu nervii la pamint“, ne anunta Cosmo. Aveti dreptate, dar nu numai pielea, sa stiti, pentru ca actul lecturarii acestor capodopere face victime colaterale.
Mai la vale gasim: „Daca vezi in par mai multe virfuri despicate din plin“, nu-stiu-ce. |n fine, am auzit ca unii au vazut prin par citeva virfuri, dar s-a adeverit ca erau virfurile dermatografelor pe care, de nervi, le aruncasera in oglinda si ricosasera disperate-n freza lor. Cam atit cu virfurile crapate-n plin – indiferent ce-ar insemna asta…
„Folosirea unui exfoliant la dus inlocuieste cu succes o frectie la piciorul de lemn“, anunta Cosmo si am intepenit, desi am numai picioare de carnita. Ei fie iau asta cu frectia ad litteram, fie exfoliantul ala e vacs, e cum as da cu vaselina pe suprafete calcaroase cochilifere si dolomitice.
Dar, ca de obicei, butelia cu combustibil creator de la Cosmo e prin pat: „Ghiceste-l dupa culoarea sexuala“, tipa un titlu, iar tu stai si te gindesti de ce n-ai avut noroc pe lume si esti condamnata sa convietuiesti cu penisul de trefla.
Si ce cap de mort rasare!
Nu-i al meu? Al meu e oare?
„Nu fugi de buline!“, te roaga Elle, disperata. Probabil ca, desi latra, bulinele nu musca – si oricum o sa le puna botnita, daca asta era problema…
Revista Glamour ameninta: „Se lasa cu averse de vedete“. Pun pariu ca mai ales in Banat si Crisana. Din seria „Cum sa debordezi de multumire“, Glamour toarce un scul intreg de indicatii pretioase: „Incearca, pentru inceput, sa faci baie cu ochii inchisi“ (Probabil de-asta spun statisticile ca n-are rost sa ne temem de zbor, pentru ca, anual, mai multi oameni mor alunecind sub dus, cu capul pocnit de faianta, decit in catastrofe aviatice). Apoi: „Localizeaza si foloseste samponul doar cu simtul tactil“. Si cind sticla de sampon iti cade pe degetele de la picioare si te apleci s-o arunci de pereti, ajungem iar la faza cu statisticile de mai sus. „Ca sa-ti imbunatatesti acuratetea vizuala, intoarce fotografiile de pe birou cu susul in jos“, mai sfatuieste Glamour. Mda, o sa ai o minunata zi de lucru atunci cind ai sa-ti vezi copilul intors ca-ntr-un exercitiu la birna si mama cu fustele-n cap la propriu. Mai gasim sfaturi „pentru ca trusa ta de machiaj sa fie mai vesela ca niciodata“. Marit-o cu un spray frumos si bogat, sa vezi ce se-nveseleste…
Dar motul cugetarii din Glamour apare mai in adincul codrului: „Nu trebuie sa fii Einstein ca sa iti dai seama cu ce tuse mergi la sigur pentru un machiaj reusit“. Adevarul e ca Einstein e singurul om de stiinta care intotdeauna a stiut sa aleaga un machiaj adecvat, ce-i al lui e-al lui. Nu trebuie sa fii Napoleon Bonaparte ca sa pricepi asta.
E drept ca, din greseala, am tinut pe masa Cosmo deasupra lui Glamour, dar nu credeam ca aceasta din urma sa se contamineze asa repede. Zice: „Orgasmele iPod-ului abia asteapta sa petreaca“.
Probabil sint invitate la balul orgasmelor cu circuite integrate si al orgasmelor multiple digitale, daca ma-ntelegeti.
Revista Joy are o teorie proprie despre destinul unei dive: „Limba engleza este cea care a reusit sa o faca pe Jennifer Lopez cunoscuta in toata lumea“. Da, parca am vazut-o in manualul de limba si literatura engleza pentru clasa a opta, nu stiam de unde-o cunosc…
„Treci prin primavara imbracata in haine incredibil de rosii, verzi sau portocalii“, ordona Joy. Unu: n-ai decit sa treci prin primavara, dar nu trece prin fata noastra. Doi: cum arata culoarea „incredibil de verde“? E ceva paradoxal, gen pepene verde care de fapt e rosu? Dar stati, ca ni se mai pregateste ceva: „Trebuie sa porti esarfe colorate cu cap de mort“. Eu chiar as propune sa diversificam, am putea comanda esarfe cu jocuri de cosciuge brodate, la care putem purta un parfum senzual de tamiie.
Dupa ce luna trecuta striga dupa „rosii cu gust de rosii“, aparind cu pieptul cauza taranului roman, Andreea Esca deplinge acum soarta ingrata a omului obligat sa care frezii cu miros de insecticide. Observ ca nu trece nici o luna fara ca vreo colica militanta sa nu intre-n editorialul ei din revista The One. Aceeasi revista promoveaza „bijuteriile versatile“ – adica a celor schimbatoare, sucite, instabile, pe care nu te poti baza – ca asta inseamna „versatil“ in limba romana. Ce-nseamna si epizotia asta! A spus unul o gogomanie intr-o zi, intr-o revista, si de-atunci nu mai terminam cu „versatilul“ asta folosit total aiurea.
„Successfull“, mai titreaza dirz The One, asta apropo de imprumuturi lingvistice prost importate. Daca pe „versatil“ l-au luat din engleza si l-au adaptat barbar, atunci speram ca macar vreo vice-versa sa functioneze. Corect e „successful“, chiar daca toata lumea traieste cu impresia ca orice cuvint englezesc are toate consoanele duble.
Vorb-aia, decit sa lipseasca, mai bine sa prisoseasca.
Si mai recita The One: „Ce isi doresc femeile in prima zi din luna martie? Sa fie totul ca in prima zi“. Iata ce pot coace doua miini dibace. „Pielea este transparenta“, a mai descoperit aceeasi revista si nu s-a putut abtine sa nu ne spuna si noua aceasta sinistra coordonata. Uite ce vene frumoase are duduia, cum va mentineti limfa asa de tinara?… ma scuzati de-ntrebare.
Dar ce-am spus pina acum e brazda de tufanele, pe linga ceea ce urmeaza, fetelor. Zice The One: „Clitorisul trebuie sa se trezeasca pentru a-si face treaba“. Oarecum logic: intr-o simbioza in care o tabara se scoala si alta se trezeste, trebuie sa iasa ceva vioi din toata chestiunea asta. Autorul e indignat, totusi: „De ce clitorisul e mai putin popular decit penisul, cind vorba aceea, pe el s-a cladit lumea?“. Pe el s-o fi cladit, daca ziceti voi, dar cred ca a uitat cineva o tesla in fundatie, ca uite, de la inceputul lumii incoace nu si-a mai gasit linistea.
In care se arata cum schimbi barbatii ca pe sora sosetelor
In editorialul din revista Tabu, Catinca Roman arunca de colo-colo niste termeni fițologici: „oameni spumosi, perfect asumati“ sau „ubersexuala“. E un material despre ceea ce n-o sa scrie: „nu povestesc nimic despre divortul alor mei“. Si uite asa s-a risipit un rind pe coala degeaba, cind putea sa scrie acolo orice altceva, chiar si „fumatul dauneaza grav sanatatii“, nu stiu, orice. Decit sa scrii ceea ce n-o sa scrii, mai bine scrii ceva ce scriai oricum.
In alta pagina, Tabu pomeneste muzeul „Louvru“, nehotarindu-se daca sa-l frantuzeasca sau sa-l romaneasca, drept care l-a facut baltat, nici Luvru, nici Louvre. Un fel de Mercedes Bent.
Sub titlul „Doua bai, secretul fericirii“, Tabu incepe istoria: „Nu cred ca va intereseaza foarte mult ce mi s-a intimplat mie, dar eu tot o sa va povestesc“. Daca voi nu ma vreti, eu va vreau, cum ar veni. Si daca nu ne intereseaza e pentru ca am aflat secretul inca din titlu, restul se presupune a fi un labartat bla-bla destul de bine platit.
Tabu e de parere ca o casnicie se tese cu multa risipa de tactica subtila, drept care compune un scenariu: „Eram convinsa ca spatiul era reteta sigura pentru a incarunti alaturi de baiatul cu care faceam schimb de biletele in liceu“. Sper ca te referi la spatiul cosmic, fiindca altfel nu vad nici un fel de chichirez. Desi unii savanti sint de parere ca in cosmos incaruntesti mai greu si, oricum, cica prinde vopseaua de par mai bine.
Alt sfat pretios pentru sotul zapacit, in aceeasi revista: „Spune-i frumos ca sosetele murdare trebuie sa stea cu surorile lor, tot sosete si tot murdare, si ca altfel sint triste si pling“. Am mai citit o data articolul, ca sa fiu sigura ca se vorbeste despre barbati, nu despre copiii rai, care-si arunca flausata-n mijlocul sufrageriei. Daca-i spui unui sot ca soseta lui trebuie sa stea cu surioarele ei, ala cheama salvarea sau – mai rau – iti spune ca, daca-l mai enervezi in acesti termeni retardati, o sa-si duca sosetele la cumnatele lor, sosetele altei femei. Ca nu strica o vizita-n provincie, la sosete mai noi si mai elastice, ma-ntelegi…
O intrebare a revistei Tabu, intr-un interviu: „Stilul este un exercitiu? Crezi ca stilul unei femei depinde de tipul societatii in care traieste sau e o calitate cu care te nasti?“. Pai sa vedem, ar putea sa ne raspunda chiar reporterul: stilul acesta savant de redactare e un exercitiu? E o calitate cu care te-ai nascut, adica ti-ai scris singur numele pe cartonasul de la minuta, in maternitate? Sau scrii in functie de tipul de societate pe care vrei s-o anesteziezi? Daca toate-acestea fi-vor lamurite, o sa stergi singur, cu tasta Backspace, sus-numitul delir.
Material preluat din Tango nr. 24/ 2007
