Oana Sarbu: Mi-a spus Monica Barladeanu, odata, ca eu sunt Oana Sarbu si cand m-asez pe scaun!

Marea Dragoste / Tango: Cum iti imaginai ca va fi viata ta de familie cand priveai catre viitor, adolescenta (celebra) fiind? Te vedeai mamica mai multor copii sau, fiind artista nu iti faceai planuri complicate de familie ci, mai mult legate de cariera?
OANA SARBU: In anii adolescentei eram prea preocupata sa nu-i supar pe ai mei si sa am note bune la scoala. Au fost ani urati, aceia, anii 80, in plan social, asa ca norocul meu era ca traiam intr-un univers foarte placut cu ai mei, acasa. Imi doream sa cant si sa fiu artista. Dintotdeauna mi-am dorit asta. Toata lumea stia. Nu ma gandeam decat la cantec si la dans. Am cochetat si cu dansul o perioada si am cantat de toate, pana la debutul la Steaua fara nume, in 1985. Nu ma gandeam la o viata de familie diferita de cea a mea, adica foarte armonioasa. Dar nu ma gandeam sa ma marit. La mine s-au petrecut toate odata: bacalaureatul, Steaua fara nume, Liceenii, si Virgil, primul meu prieten care-avea sa-mi devina sot, mai tarziu. Dupa toate aceste debuturi furtunoase, pentru viata mea de copil-adolescent, numai la o viata casnica nu ma gandeam… Nici planuri legate de cariera nu-mi faceam, fiindca se petreceau toate atat de repede, aproape fara sa-mi propun nimic.

Marea Dragoste / Tango: Episodul Liceenii care ti-a adus atata faima te-a bulversat cumva sau ai ramas tot timpul cu picioarele pe pamant??
OANA SARBU: Eu sunt destul de cerebrala, dar pot sa spun ca aproape toate m-au prins pe nepregatitelea. Eu eram chiar un copil, la saptesprezece ani…nu evaluam corect ce reprezentau pentru mine, succesele de atunci, fiindca lucrurile n-au fost legate doar de Liceenii. Cand a aparut Liceenii, deja luasem trofeul Steaua fara nume si mergeam in turnee alaturi de mari actori. Dadusem examen la Institutul de teatru, l-am picat dar nu m-a interesat sa dau a doua oara fiindca eu imi doream sa cant. Urma sa plec in turnee, in strainatate.

Marea Dragoste / Tango: Ai simtit vreodata ca iti dauneaza faptul ca esti, de cand te stii, o persoana cunoscuta, vizibila, recognoscibila??
OANA SARBU: Notorietatea are, fara-ndoiala, partile ei minunate (faptul ca esti recunoscut pe strada, ca lumea te place, ca esti poftit, uneori, in fata…), dar are si parti insuportabile si anume faptul ca nu-ti convine sa fii mereu recunoscut, mai ales ca lumea are reactii ciudata, uneori: daca nu esti prea prietenos, spune ca faci pe vedeta, daca te tragi de sireturi cu oricine, iti suna la usa si uita de respect. M-am confruntat adesea cu un sentiment amestecat, din partea oamenilor: un fel de admiratie/invidie si, fiind destul de sensibila si avand un fel de fler, am stiut sa le deosebesc, pe cele doua. Nu fac parte dintre persoanele cunoscute care vor sa faca parada de pe urma notorietatii lor. Mi-a spus Monica Barladeanu, odata, ca eu sunt Oana Sarbu si cand m-asez pe scaun! Mi-a placut…asa ca…

Marea Dragoste / Tango: Dar acum, de cand ai copil, te-a incurcat vreodata faptul ca oamenii te recunosc oriunde te-ai duce, ca se uita la voi cand mergeti in parc??
OANA SARBU: De cand il am pe Alex Stelian simt nevoia sa fiu si mai precauta. Lumea publica se expune atat de usor cu detalii din viata privata! Aproape ca nu mai exista nunta sau botez fara camere de luat vederi, fara acordul de expunere publica al celui in viata caruia se intampla asta! Nici nu mai conteaza ce meserie are: politician, cantaret, actor…intai vorbeste despre intamplarile din viata sa, bune sau rele si apoi canta o melodie, prezinta un spectacol sau lanseaza o candidatura. In ultimii trei ani am fost aproape exclusiv mamica desi am facut un album sublim despre care nu stie nimeni fiindca e prea putin promovat si se zice ca muzica de calitate nu intereseaza pe nimeni…eu cred in telul meu si de la un moment, voi continua sa fac ce simt si ce ma reprezinta mai tare.
Da, lumea ne priveste cu curiozitate si aproape neretinut si asta ma deranjaza de cele mai multe ori.

Marea Dragoste / Tango: Care sunt lucrurile cele mai insemnate pe care crezi ca le poti face acum, ca mama, pentru baiatul tau??
OANA SARBU: In primul rand sa stau cu el. Aproape tot timpul. Sa-i dau toata iubirea! Si sa ma documentez: nu vreau sa pierd ocazia de a tinde spre o mama perfecta. Citesc tot timpul liber.
Am o tendinta de a controla tot si asta nu siu daca e bine. Acum lucrez cu mine si sunt ajutata de un psiholog foarte bun si de multe carti, sa ma cunosc mai bine.

Marea Dragoste / Tango: Ce il inveti in speranta ca va creste fericit si ca va avea o viata frumoasa? ?Dar el ce te invata pe tine??
OANA SARBU: Oh! Il invat o sumedenie de lucruri! Dar eu, sa vezi, cate invat de la el! Il invat sa fie ordonat, dar mi se pare ca el asa e cand il vad cum isi pune lucrusoarele la locurile lor! Il invat sa fie politicos, dar el e mult mai rabdator cu mine, de multe ori…il invat valorile pe care le-am invatat si eu din familie desi vreau sa fie si un copil adaptabil. Tata si bunicul lui il invata sa fie independent in miscari, Robert (Turcescu n.r.) il invata sa nu-i fie frica de nici un sport, iar el e foarte curajos, oricum! Daca-ti spun, ma crezi ca am o minune de copil? E haios, are umor, e sensibil, rade mai tot timpul, nu stiu cum de mi s-a intamplat una ca asta! Eu sa fiu mamica celui mai minunat blond si el sa ma aleaga pe mine!
Alex Stelian ma invata sa fiu fericita chiar si-atunci cand n-am chef. Imi da rabdare si chef de viata.

Marea Dragoste / Tango: Care sunt cele mai frumoase clipe pe care le petreceti impreuna? Care e activitatea voastra predilecta?

OANA SARBU: Cel mai mult ii place sa fim impreuna mereu. Avem o multime de jocuri, in diferitele noastre etape, impreuna. Ne jucam cu trenulete, e specialist in montarea sinelor de lemn sau lego, ne dam in leagan sau pe tobogan, alergam prin casa, facem puzzle, nu stiu care joc e mai minunat decat altul! Acum are un catel primit la Craciun si ne petrecem mult timp si cu el. Cantam, dansam!

Marea Dragoste / Tango: Crezi ca maternitatea e o sansa de a deveni oameni mai buni? Crezi ca ne innobileaza conditia de parinte, sau…??

OANA SARBU: Nu toti parintii sunt la fel si nu toate mamele sunt potrivite pentru a fi mame. Vad zilnic in parc mame care tipa incontinuu la copiii lor si care fumeaza sau nu-si muta fundul de pe banca. Empatizeaza cu altele care-si barfesc barbatii sau isi plang serviciul si astfel se cheama c-au fost cu copiii-n parc. Dar nu-i asa. Dar si acei copii pot creste normal, dar cred ca un copil are nevoie sa-l sprijini, sa-l ajuti sa-si defineasca personalitatea si sa fii langa el. Sa-l asculti si, mai ales, sa-l iubesti. Eu n-as putea face lucrurile pe jumatate. Ori sunt mama, ori nu sunt. Nu-mi permit sa ma plictisesc chiar daca am si eu momente ciudate.

Marea Dragoste / Tango: Cum s-a schimbat viata ta in bine de cand esti mamica? Ce e, insa, mai greu decat inainte?

OANA SARBU: Ei, asta e o poveste. Cand n-aveam copil, le priveam pe femeile mame, critic. Le vedam neingrijite si neatragatoare. Imi explicam, astfel, evadarile barbatilor lor, de langa ele. Acum nu-mi mai explic nicicum evadarile barbatilor. Ei evadeaza oricum, daca vor, chiar daca au langa ei pe Zanele Universului. Asta are legatura cu trecutul lor, cu complexul lui Oedip, cu Narcis, cu mama…:))

Marea Dragoste / Tango: Cum iti regandesti si redimensionezi iubirea de femeie acum, dupa ce ai cunoscut dragostea de mama? S-a schimbat in tine ceva esential in felul in care privesti dragostea??
OANA SARBU: Eu am dovedit sentimentele de iubire, rabdarea, intelegerea si toate lucrurile bune. Daca ele au fost apreciate si intelese inseamna ca am avut noroc sa intalnesc persoana potrivita. Nu ma concentrez, insa, pe astfel de analize. Sunt prea preocupata de viata mea alaturi de Alexandru si cred ca e cel mai bine asa. · Eu cred, insa, ca sunt in continuare feminina si atragatoare. Doar ca fericirea pentru mine, inseamna acum Alex!

Marea Dragoste / Tango: Cand ai ras ultima data impreuna cu Alex? ?
OANA SARBU: Rad tot timpul cu el, alaturi de el! Avem mereu motive, in special dupa baia de seara si inainte de nani… In timpul zilei are nenumarate momente cand explodam de ras! Mai ales acum cand vorbeste aproape perfect! Alex ma impresioneaza, insa, foarte tare, prin faptul ca-i un copil foarte special.

Marea Dragoste / Tango: Dar de plans ati plans vreodata impreuna??

OANA SARBU: Nu prea au fost astfel de momente. Daca plange, plange daca se loveste rau si atunci incerc sa fiu tare si sa nu-i transmit temerile mele. Daca exagerez si-mi pierd cumpatul uneori, stie sa ma priveasca intr-un fel in care sa-mi para teribil de rau si-atunci ii spun asta, ca-mi pare rau.

Marea Dragoste / Tango: Care e cel mai recent lucru care te-a uimit la baietelul tau??Dar care te-a uimit, te-a socat, in general, privind in jur in ultima vreme??

OANA SARBU: Ma uimeste mai mereu cu atitudini destul de mature pentru varsta lui si ma surprinde cu expresii pe care le retine si le reproduce cu sens. De exemplu acum ii place expresia ”cam asta e”. Continua sa ma uimeasca apetenta lumii catre vulgar si scandal.

Marea Dragoste / Tango: Care e povestea preferata pe care i-o citesti baiatului tau?
OANA SARBU: Ii plac foarte mult carticelele cu masini si revistele cu trenuri sau masini. Ii plac si povestile. In fiecare seara citim cate una. Imi place ca nu-l pot pacali sa faca ce nu vrea. Si nici nu vreau sa-l manipulez in vreun fel. De felul meu urasc minciuna. O perioada i-a placut foarte tare Povestea lui Peter Pan.

Marea Dragoste / Tango: Dar povestea ta preferata dintotdeauna, de cand erai mica si pana astazi??
OANA SARBU: Povestea, cartea mea preferata a fost dintotdeauna Alice in tara Minunilor! Pe care cred c-am citit-o de cateva zeci de ori!

Marea Dragoste / Tango: Ce a ramas in tine, de copil?
OANA SARBU: Candoarea si curatenia sufleteasca. Bucuria Craciunului si a Cantecelor de la Patriarhie, de Pasti. Bunicii si sufletele lor curate. Papusile dintre care mai pastrez si acum. Amintirea profesorilor mei dragi, din scoala generala, de care mi-e foarte dor pentru ca acolo am invatat ce mai tin si-acum, minte! Un soi de naivitate (confundata de unii, poate, cu altceva…) Amintiri si nevoia de trecut. Iubirile din scoala.