As minti daca as spune ca am investit in educatia mea gandindu-ma la cat de multi bani voi avea de castigat de pe urma celor invatate. Eu am crescut in generatia celor care stiau ca doar invatand pot avea o sansa sa evadeze din banalitate, din anonimat, din provincie sau din nimicnicie, chiar daca ni se spunea ca bani se cuvine sa avem toti la fel: putini.
Asa ca nu-mi mai amintesc cand am reusit sa privesc propria mea educatie ca pe o investitie, cand am vazut-o drept singurul drum posibil al unei vieti traite cu sens si cand am reusit sa iubesc din tot sufletul lucrurile pe care le-am invatat. Dar astazi, privind in urma la cea dintai jumatate a drumului devenirii mele intelectuale – pentru ca am nu trufia, ci speranta, optimismul de a crede ca mai am macar tot pe atat de strabatut prin scolile si bibliotecile lumii cat am facut-o pana acum – pot spune cu mana pe inima ca nimic din ceea ce am reusit sa fac nu ar fi fost posibil daca in scolile prin care am fost nu as fi invatat mereu, cu credinta, seriozitate si stradanie.
Am absolvit mai intai Facultatea de Litere, apoi am urmat cursurile unei alte facultati si am obtinut o a doua licenta, in psihologie, care sa ma apropie mai mult de ceea ce imi doream din tot sufletul sa fac: sa scriu despre oameni. Si pentru ca tot ajunsesem sa lucrez in presa si visam sa construiesc un proiect editorial pe cont propriu, am urmat si un master in Advertising si Publicitate, pentru ca nu exista nici publicatie, nici business fara reclama…
In ultimii ani, cu exceptia catorva cursuri de dezvoltare personala si de comunicare pe care le-am urmat, am investit mai mult in educatia copiilor mei. Pentru ca ei au sansa sa creasca in vremuri in care parintii sunt constienti de cat de mult conteaza sa stii, sa fii informat si sa-ti alegi drumul in viata facand alegerile corecte, ma straduiesc mereu sa le deschid porti spre toate taramurile fermecate ale cunoasterii. Ma dau peste cap pentru ca ei sa aiba acces la scoli bune, sa deguste tot felul de activitati extrascolare care sa-i ajute sa se inteleaga mai bine si nu-mi ingadui niciodata sa fiu prea obosita ca sa-i conduc la orele de pian, de arte martiale sau de actorie. Dar, de multe ori, am simtit ca… CITESTE MAI DEPARTE PE SigurantaFinanciara.ro
