Credeam că n-o să mai merg pe bicicletă niciodată. Încercările mele speriate din anii trecuți, când am împrumutat bicicleta de munte a cumnatei mele, se soldaseră cu ceva julituri și cu decizia că bucuriile pe două roți din anii copilăriei și ai adolescenței mele, când zburam pe aripile unui Pegas cu coarne și șa lungă, nu se mai pot întoarce. Că trebuie să mă resemnez la bucuriile comode, banale, cu patru roți și motor, ale etății mele cât p’aci anchilozate. Apoi s-a întâmplat o minune…
Am văzut-o mai întâi pe prietena mea, Mirela Retegan, doamna antrenoare a părinților și tanti prezentatoarea de la Zurli, călare pe o bicicletă la fel cu aceea care mi-a plimbat pe toate străzile Ploieștiului fericirea mea tânără. Am încremenit de umire, apoi, recunosc, m-am înverzit de invidie, împrumutând ceva din culoarea metalizată a bidiviului său cu roți și, într-un final, după ce m-am dezmeticit și-am aflat când, de unde și cum și-a făcut rost de asemenea bijuterie, mi-am recăpătat culoarea bucuriei și am pornit în căutarea inocenței pierdute.
După ce am scotocit mai întâi pe site-ul bicicletapegas.ro, la showroomul Pegas din strada Vasile Lascăr 144 am găsit cu mult mai mult decât bicicleta copilăriei mele. Am găsit o lume frumoasă și senină, o mie de zâmbete, un bol cu napolitane și o poartă stelară care m-a teleportat chiar în miezul curajului meu de odinioară. Un refugiu în care mi-am amintit că, de dincolo de cenușiul amar al orânduirilor nedrepte au reușit, totuși, întotdeauna, și vor reuși mereu să răzbată culorile vii ale speranțelor nerisipite ale celor aflați la început de viață.
Bătăi de inimă și clinchet de sonerie de Pegas
În sipetul cu cele mai dragi amintiri păstrez parfumul liliacului din fața casei și felul grăbit și inocent în care-mi tresălta inima când auzeam la poartă o sonerie de Pegas. Băiatul de care m-am îndrăgostit la 15 ani venea să mă invite la plimbarea noastră de seară și clinchetea discret, de două ori, din soneria rotundă pe care o avea montată pe ghidon. Eu mă opream o clipă să mă uit în oglinda din vestibul, dornică să văd nu dacă sunt frumoasă, pentru că atunci pur și simplu eram, ci dacă mi se vede prea tare roșeața emoției în obraji, luam Pegasul cel galben și porneam în plimbarea noastră grăbită, veselă, fâstâcită, la capătul căreia premiul era nu doar atingerea, fugară, a mâinilor, în loc de bun rămas, ci și senzația amețitoare că timpul a stat în loc cât am fost împreună.
Au trecut treizeci de ani de atunci și parcă am trăit, între timp, câteva vieți, nu doar una. Băiatul care clinchetea la poarta mea din claxonul metalic e azi director respectabil, cu salariu în dolari și children care nu vorbesc românește, eu m-am îndrăgostit de vreo șapte ori, m-am măritat de două și am făcut trei copii. Și nici nu m-am mai urcat pe bicicletă niciodată până anul trecut, când, după ce m-am dat mare pentru o tură, am intrat cu roțile cumnatei într-un bălegar și-apoi am și căzut, pe-o parte, fiindcă bicicleta avea cadru, iar eu n-am țopăit suficient de sprintenă peste el.
Seara de zbor în familie
Aș fi putut până mai ieri să jur că m-am lăsat, pentru totdeauna, de ciclism, dacă nu aș fi avut parte, zilele trecute, de cea mai frumoasă seară a vieții mele de până acum. O seară în familie, cu umbre tandre, hohote de râs și redescoperiri ale zborului, căci eu și copiii mei am testat noile unelte pentru bucurie de la Pegas, firma care a ales, atât de inspirat, numele calului mitologic cu aripi.
Bineînțeles că, înainte de toate, am vrut modelul superb, cu coarne și șa lungă, precum cel de odinioară, care se numește azi Strada și are trei viteze. Nu-mi vine să crd cât de ușor mi-am reamintit să merg și cât de iute m-am dezbărat de teamă. Mersul pe bicicletă e ca dragostea, ca visul, ca zâmbetul, se întorc la tine când nu le mai așteptai și te fac să uiți de orice îndoială de mai înainte. Dar am testat și un Pegas Clasic, model unisex, custom made, cu șaua și ghidoanele îmbrăcate în piele fină, elegantă, ca niște accesorii de lux pentru zbor.
Iza, mezina familiei, și-a ales un Pegăsuț albastru – culoarea ei preferată -, cu roți ajutătoare și coarne înăltuțe, și-a fost cea mai fericită din lume, iar Ilona, fiica mea cea mare, care nu știe să meargă pe bicicletă, a testat un penny-board splendid, verde crud, ale cărui roți luminau în noapte galaxii întregi de stele fistichii, dar și o pereche de role cu patru roți, chiar ca pe vremea noastră, când noi le spuneam patine cu rotile și n-auziserăm, încă, de serialul Soy Luna de pe Disney, care le-a reconsacrat, azi. Și dacă tot eram echipați pentru testări, cu creștetele bine apărate și bine împodobite cu căști în culori vii, năstrușnice și vesele, care se asortau cu bucuria din noi, am încercat până și trotinetele Pegas, splendid colorate și degrabă alergătoare, ca să nu risipim atâta copilărie, atâta dragoste, atâta dorință de a ne aduna, cu toții, sub lumina unei vârste unice, care să ne cuprindă pe toți în același vis, nu să ne despartă în generații.
Bicicletele Pegas au modele aproape identice acelora atât de dragi nouă, dar sunt moderne, puternice, aduse la zi și construite din materiale rezistente, care nu se tem nici de lovituri, nici de rugină. Au mai multe viteze – posibilitate de care eu recunosc să nici nu auzisem pe vremea Pegasului de odinioară – și aleargă ca gândul, dacă vrei, dar sunt numai bune și pentru o plimbare lejeră, relaxată, ideală într-o seară tihnită și copilăroasă. Rolele alunecă artistic, ca într-un dans al tinereții, iar trotinetele sunt cool, sprintene, potrivite pentru cei îndrăzneți și nonconformiști.
Eu și Victor, fiul meu, am tot schimbat bicicletele între noi și ne-am minunat de ușurința readaptării, și până și Paul, soțul meu, a făcut o pauză din fotografiat și-a încălecat pe-o șa, ca să ne spună că ne iubește așa – cum se vede în imaginea surprinsă de mine, poate nu încadrată foarte corect, dar demnă de păstrat în albumul unei seri absolut uimitoare. Pentru că, la sfârșit, când am descălecat de pe roți și ne-am pregătit de plecare spre casă, mi-am dat seama că miracolul se repetase. Ca și cum zborul nostru cu aripi de Pegas ar fi oprit zborul clipelor, timpul se oprise, iarăși, în loc.
Buna, daca va indragostiti de patine cu rotile iti recomand magazinul skates unde gasesti o multime de modele 🙂