Între mine și ea
S-au ivit dintr-o dată
Un pârâu, o șosea
Și o cale ferată.
N-aveam loc de întors,
Am lăsat-o în noapte
Cu-o hăinuță pe tors
Pregătită să rabde.
Din pârâu nici un val
N-avea gust de-nviere.
Ea stătea sus pe deal
Și-ncepuse să spere.
Numai că pe pământ
E o crudă răsplată,
Mai există oricând
Și o cale ferată.
Semafor – semafor,
Dar mai mult tragedie,
Când traversele dor
Despărțirea târzie.
Și, în rest, nu-i nimic
Decât fluierul straniu
Despre care toți zic
Că le trece prin craniu.
Între mine și ea,
Nu-i nimic niciodată:
Un pârâu, o șosea
Și un tren ce va sta
Între mine și ea
Pe o cale ferată.
Categorii:
Cea mai frumoasa poezie
superba poezie…