Lumina mea, ingroapa-te cu mine,/
La primavara poate incoltim,/
Si ne dam iarasi marilor multimi,/
Lumina mea, altfel nu va fi bine.
Lumina mea, ingroapa-te cu mine,
La primavara poate incoltim,
Si ne dam iarasi marilor multimi,
Lumina mea, altfel nu va fi bine.
Ochii mi s-au marit de-atat amurg,
Si sufletul la fel, de-atata noapte.
Sa fim dintre acei ce stiu sa rabde
Cum norii trec si raurile curg.
Nu orice ingropare este moarte,
Pana la brau si mult mai sus de brau,
Lumina mea, de vom pleca departe,
cum trece-un nor, cum curge cate-un rau,
Noi ne vom ingropa in cate-o carte,
Tacut, ca doua boabe mari de grau.
Categorii:
Cea mai frumoasa poezie
