fbpx

Andrei Codrescu: Am norocul să fac parte dintr-o generație care o să moară

de

Este considerat unul dintre marii scriitori ai lumii, iar cărțile lui, majoritatea scrise în engleză, căci trăiește de aproape jumătate de secol în America, au fost traduse apoi în toate limbile lumii. Și în română, limba sa maternă. Andrei Codrescu, poet, prozator, eseist, jurnalist s-a întors, la început de octombrie, pentru câteva zile, în țara natală.

Fotografii de Paul Buciuta

 

Alice Năstase Buciuta: Ați venit în România să lansați câteva cărți, apărute la Editura Curtea Veche…

Andrei Codrescu: Printre cărțile publicate la editura Curtea Veche se numără „Ghidul dada pentru postumani”, un fel de ghid despre cum să trăim în viitor. „Lecție de poezie” este o sumarizare a experiențelor din douăzeci și cinci de ani de pedagogie, dar este și o carte veselă, fiindcă era ultimul semestrul și le-am dat studenților un lucru imposibil de făcut, să îl citească pe Proust în trei zile. Și au făcut-o! Nu era o clasă de doctoranzi, erau la început, dar au reușit. Am făcut și o carte de poezie acum la Cluj. Se cheamă “Arta uitării, The Art of Forgetting”. Este bilingvă. Face un cerc cu prima mea carte în limba română, poezii pe care le-am scris când aveam nouăsprezece ani. Se chema „Instrumentul negru” și apăruse la editura Scrisul Românesc. Acea primă carte se leagă de cartea nouă, de „Arta uitării”, într-un fel extrem de direct. Puteți descoperi asta citindu-le…

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Dumneavoastră aveți legătură și cu poezia, și cu America, și cu premiile Nobel, căci la un moment dat se vehicula numele dumneavoastră ca posibil câștigător al premiului Nobel, așa că sunteți cel mai potrivit pentru a fi întrebat ce părere aveți acordarea Nobelului pentru literatură lui Bob Dylan…

ANDREI CODRESCU: Eu sunt extrem de fericit că a luat Bob Dylan premiul, pentru că este un poet mare și pentru că ne-a influențat toată generația! Când am ajuns în America, am vrut să fiu Bob Dylan. Din păcate, eu nu știu să cânt. El s-a schimbat de-a lungul vremii, ceea ce încercăm să facem toți dacă suntem onești în arta noastră, iar el chiar a avut mare onestitate și integritate de artist. Nu și-a făcut publicitate, a dat foarte puține interviuri… Poezia pe care o conține lirica lui este mare, iar dacă unii poeți sunt geloși pentru că Bob Dylan a avut norocul să ajungă la sufletul mulțimii, asta este treaba lor. Dylan a fost întotdeauna la timp, i-a bătut inima în același ritm cu al generației noastre și al generațiilor următoare. Lirica lui este grozavă. Nu și-a pierdut misterul. A scris și un roman, „Tarantula”, și-a scris și autobiografia, care a apărut recent în America, o carte interesantă care, deși este autobiografică, rămâne puțin umbrită, misterul rămâne. De fapt, cred că unul dintre marile secrete ale poeziei este misterul.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Premiul Nobel este într-adevăr ceva extrem de valoros pentru un scriitor? Ați sperat că îl veți primi?

ANDREI CODRESCU: Nu. Singurul lucru care este valoros la acest premiu este faptul că vine cu aproape un milion de dolari și sunt sigur că poți face ceva cu atâția bani. Un premiu, de obicei, este dăunător unui scriitor, fiindcă îi acaparează timpul. După premii apar oamenii care îți cer tot timpul opinii despre lucruri pe care nu neapărat le știi. Este foarte greu să îți păstrezi utilitatea. Eu nu l-am căutat. Am scris cât am putut de bine și am primit alte premii, dar recunosc că m-au interesat mai mult banii, mai ales pentru că am cumpărat un teren la țară și am construit niște case acolo având, cândva, ideea să fac o colonie de artiști și de scriitori care să vină în acea pădure și să scrie. Ca să scrii, ai nevoie de liniște, ai nevoie să te rupi de acasă, să poți să gndești, iar un asemenea loc ar fi fost foarte bun.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Credeți și în marketingul personal, în autopromovare?

ANDREI CODRESCU: Există politică de marketing în literatură, pentru ca editurile să poată să vândă cărți. În ceea ce privește premiile internaționale, este o decizie politică din partea juriului, o decizie referitoare la literatura bună, dar o literatură care are și un ecou politic. În acest moment, cu alegerile noastre prezidențiale în America, Bob Dylan se potrivește perfect, pentru că el este și a fost întotdeauna omul revoltat, care a fost împotriva războiului, împotriva constrângerilor de tot felul, împotriva închisorilor mentale, psihologice și guvernamentale. S-a ținut departe de stat. Nici nu s-a dus la invitațiile oficiale de la guvern sau de la președinte. S-a păstrat foarte independent, ca să poată să spună ce avea în minte. Nu voia să datoreze nimănui ceva care să îi contrazică arta lui de rebel.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Dar acum înaintea alegerilor din Statele Unite probabil că fiecare om trebuie să ia cumva o atitudine…

ANDREI CODRESCU: Ca cetățean sunt sigur că fiecare are opiniile lui, dar alegerile de acum din Statele Unite nu sunt între oameni egali. Candidații la președinție sunt între un monstru fără minte și o femeie cu experiență în domeniu, care știe ce face și care are o politică ce o urmează pe cea a lui Barack Obama. Oponentul ei, Trump, este un om prost, fără conștiință, brutal, misogin, care lezează femeile, străinii, imigranții. Nici nu știu cum a ajuns unde a ajuns, dar sper că va pierde cu mare diferență de procentaj și că partidul republican, care l-a creat, o să cadă și el odată cu Donald Trump.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Nu ar fi fost bătălia atât de strânsă dacă candidatul democraților nu ar fi fost femeie?

A.C.:Eu cred că și în America există destul misoginism. În plus, Trump a eliberat un fel de ură și de resentimente care există așa, la nivel de crâșmă, unde bărbații vorbesc despre femei. Sunt mulți supărați pe femei din cauza relațiilor. Există resentimente, iar el le-a adus la suprafață în modul cel mai crud cu putință. Nu ar trebui să facă parte asemenea subiecte din dialogul politic. Misoginism există, probleme între femei și bărbați există, au fost întotdeauna, de aceea ar trebui să se ridice oamenii peste statura lor ca să se înțeleagă că guvernarea trebuie să facă bine tuturor. De aceea sper să piardă Trump.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Ne imaginăm toți că este imposibil să câștige Trump, dar, înainte de Brexit, de exemplu, toți spuneam că e imposibil să se voteze ieșirea din UE a Marii Britanii și, totuși…

ANDREI CODRESCU: Îmi este frică de asta pentru că omul singur într-o cutie de vot poate face tot ce vrea, iar dacă simte în acel moment mai multă ură decât dorință de a face bine, atunci o să voteze pentru Trump. Ar fi o surpriză groaznică, ce ar duce, probabil la un nou război civil, poate nu de o așa intensitate sau atât de sângeros ca primul război civil, dar ar fi posibil. America este încă o țară tânără unde violența face parte din societate. Nu este nevoie de prea multă persuasiune ca oamenii să își ia armele din casă și să se bată, dar este o rezistență ridicolă, pentru că praștiile lor nu pot face nimic împotriva armelor guvernului. Dar un fel de front o să iasă la suprafață indiferent de cine câștigă alegerile. Dacă ea câștigă alegerile, el o să se plângă că au fost falsificate voturile și atunci votanții lui vor face fronde peste tot. Dacă el câștigă, atunci toți oamenii o să fie supărați. Din fericire, femeile sunt cele mai multe votante din America, sunt majoritare și responsabile cu votul. De obicei, în America votează jumătate din populație. Iar majoritatea votanților sunt femei pentru că sunt mai responsabile. Sper ca femeile să ne salveze.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Deci în America femeile le susțin pe femei. La noi se întâmplă adesea, din păcate, ca și femeile să se opună ascensiunii femeilor…

ANDREI CODRESCU: La noi nu este așa. Sunt și femei care îl susțin pe Trump, pentru că are un fel de manieră de cocoș, o atitudine macho, dar majoritatea femeilor vor să ia ele deciziile pentru ce fac cu copiii lor, cu corpurile lor, își vor drepturile și nu vor ca bărbații să se amestece în lucruri care țin de alegerile lor, cum este dreptul la avort, dreptul la vorbire liberă, dreptul să fie plătite la fel ca bărbații. Pentru că sta se întâmplă și acum, adesea, bărbați în aceeași poziție sunt plătiți mai mult decât femeile. De aceea nemulțumirea femeilor este generală, dar majoritatea țin cu Hillary Clinton, pentru că acestea sunt temele despre care vorbește ea, subiectele pe care le susține.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Deci feminismul este mai acceptat și mai răspândit în America, decât la noi…

ANDREI CODRESCU: Cred că numele “feminism” e asociat cu o conotație greșită. Femeile vor să își păstreze farmecul și avantajele feminității și ele cred că dacă se luptă pentru drepturile lor, acest lucru le anulează magnetismul asupra bărbaților. Dar eu cred că nu există nicio contradicție. Poți să fii frumoasă, să te îmbraci cum vrei și să atragi bărbații în mod natural și în același timp să ai o poziție fermă despre ce drepturi ai și să fii feministă. În America, într-un fel avem două retorici. Una este retorica politică și a justiției și alta este cea a străzii, cum vorbesc femeile între ele, cum vorbesc bărbații între ei. Legile sunt înaintea oamenilor, iar oamenii sunt înapoia legilor. Iar legile sunt împotriva discriminării și oamenii li se supun. În prezent discuția a ajuns la temele majore, eliminarea diferențelor de salariu dintre bărbați și femei, concedii de maternitate, înlăturarea piedicilor la avansare. Nu numai femeile votează, și mulți bărbați vor vota împotriva lui Trump. Este evident că Trump aduce ura la suprafață și este periculos.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Este periculos și pentru că în America e multă violență, sunt arme? Vă simțiți vreodată în pericol, amenințat?

ANDREI CODRESCU: Mă simt amenințat de lenevirea oamenilor, de faptul că luăm totul prea ușor. Suntem leneși cu democrația, nu votăm. Dacă jumătate din populație votează de obicei, acum sper să voteze mai mulți. Mie îmi place sistemul australian, unde votul este obligatoriu. Acolo te amendează dacă nu votezi. Dar noi ne-am lenevit pentru că, pe de o parte, sunt oameni foarte săraci care trăiesc din asistență socială și sunt oameni care lucrează din greu și nu câștigă cu mult mai mult decât cei care trăiesc din asistență socială. Acolo există o ură de clasă care se manifestă la nivelurile cele mai sărace ale societății. De acolo își extrage Trump veninul.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Dumneavoastră ca artist sunteți genul militant, angajat. Ați spus mereu că poezia înseamnă cu mult mai mult decât să înșiri niște cuvinte, înseamnă să ai un manifest…

ANDREI CODRESCU: Da, dar poezia nu are efect în societate. Nu înseamnă nici propagandă comunistă sau ideologică, nu înseamnă nici să pierzi muzicalitatea și frumusețea din vers. Trebuie să fie atât de frumoasă și de muzicală cum este a lui Dylan. El a fost vocea generației noastre, cu el am făcut marșurile împotriva războiului din Vietnam și a altor evenimente ale vremii, dar și după aceea l-am urmărit prin fazele lui religioase, prin fazele lui de neîncredere, de cinism, de deprimare. A fost parte din viața noastră, a fost tot timpul acolo: o voce care ne-a dat curaj. Pentru mine poezia chiar asta este, o lecție de curaj.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Dumneavoastră prin ce faze ați trecut?

ANDREI CODRESCU: Prin multe… Când am plecat din România, eram foarte tânăr. Nu aveam niciun fel de educație religioasă. Mama era evreică, a fost căsătorită de două ori. Niciunul dintre ei nu era credincios. Nu am avut nicio educație în acest sens, dar eram foarte interesat, ca poet, de misterul care ne înconjoară. Eu sunt agnostic. Fiul meu cel mai mare lucrează la computere cuantice, care încă sunt un mister pentru mine. Lucrează la nivel subatomic și nu poate să îmi spună ce face din motive de securitate. Fiul cel mic s-a dus la școala chineză de acupunctură și herbalism. Lecuiește oamenii cu un alt tip de medicină decât cel cu care suntem învățați. Probabil că ar fi fost și un bun psiholog pentru că are talentul de a liniști oamenii și de a-i vindeca.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: De moștenit în literatură, în artă, care dintre ei vă moștenește?

ANDREI CODRESCU: Ar fi cel mic. Ce face el este mai poetic. Și celălalt citește mult. Amândurora le place să citească.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Și soția în ce domeniu lucrează?

ANDREI CODRESCU: Soția, mama lor, este pictoriță, dar nu mai trăiesc cu ea. În acest moment sunt singur și îmi convine așa.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Deci fiul cel mic practică medicina alternativă… Care este relația dumneavoastră cu domeniul medicinei?

ANDREI CODRESCU: Am mulți prieteni doctori. Am o prietenă foarte bună care este doctor, dar în același timp se interesează și de medicina chineză, și de alte sisteme nerecunoscute de doctorii licențiați. Dacă bolile nervoase sunt de origine psihică, ești mai bine cu doctorii chinezi sau cu ierburi decât cu ceilalți. În același timp, o pilulă care îți face bine în două ore este mai bună decât o terapie care ține două, trei săptămâni sau două, trei luni. Sunt mari progrese în medicină. Medicii încep să se uite la întreg sistemul corporal, nu numai la organe și la simptome, încep să vadă viața ca o sinergie.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Dar vă sperie boala, bătrânețea, moartea?

ANDREI CODRESCU: Nu mă sperie deloc. Am norocul să fac parte dintr-o generație care o să moară. Voi, tinerii, o să mai trăiți o sută cincizeci de ani și o să vă plictisiți, o să muriți de plictiseală. Eu o să mor mai ușor. Cred că la un moment dat trebuie să cedezi generației care vine ce ai înțeles, ce ai câștigat. Este și o învățătură creștină. Trebuie să mori ca să faci spațiu pentru generația care vine. Eu așa am de gând să fac.

 

Interviu realizat în data de 14 octombrie 2016, la București

 

Categorii:
Interviuri

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *