Atacul de la Perla a inspirat un episod din Pariu cu viata

Secvente cutremuratoare desprinse din realitatea cotidiana, cu impuscaturi si varsare de sange, teroare, teama si plansete, toate aduse la un nivel extrem, ii vor tine in suspans pe fanii serialului
“Pariu cu viata”, luni, 2 aprile, intrucat vietile elevilor din Colegiul de Arta sunt puse in pericol, iar unii dintre ei, victime ale focurilor de arme, se vor zbate intre viata si moarte.
De la actori tineri la actori cu experienta, si pana la producatori, regizori, sunetisti, si operatori, intreaga echipa de productie de la “Pariu cu viata” a dat dovada de un inalt profesionalism, tratand cu seriozitate, disciplina si implicare 100% aceste scene dramatice, de o mare incarcatura emotionala, ce constientizeaza telespectatorii de pericolele iminente.
Pentru tinerii din LaLa Band secventele filmate pentru “Pariu cu viata” au fost emotionante, tulburatoare si foarte grele, insa cu ajutorul sfaturilor regizorilor au reusit sa redea impecabil atmosfera din cadrul unui atentat real, iar acest episod reprezinta un pas important in cariera lor actoriceasca.
“Cand am terminat filmarea am avut o discutie cu Ruxandra Ion si Iura Luncasu care ne-au ajutat sa intelegem ca totul a fost o performanta actoriceasca, ca am facut un pas inainte in meseria pe care vreau sa o facem si sa ne detasam de experienta emotionala dramatica prin care am trecut. Multumesc lui Dumnezeu ca am trait acesta experienta in film si nu in realitate. Sper ca toata lumea sa inteleaga ceva din episoadele acestea si o intamplare ca cea de la Perla sau ca cea de asta vara din Norvegia sa nu mai aiba loc”, povesteste Cristina Ciobanasu.
“Au fost secvente extrem de solicitante si ne-au ajutat sfaturile regizorului spre a duce la bun sfarsit acest episod. La un moment dat am crezut ca e chiar pe bune din cauza recuzitei si a atmosferei ce se crease acolo”, spune Vlad Gherman.
“S-a intamplat ca sezonul al doilea sa fie plin de coincidente din viata cotidiana, aceasta fiind una dintre ele. Cu siguranta ca daca m-as fi trezit in mijlocul actiunii, nu as fi banuit ca ar fi fost doar un scenariu”, spune Alina Eremia.
“Au fost filmari foarte grele, cu secvente care nu te lasau sa iti tragi sufletul, secvente in care colegii mei si-au dat masura talentului. M-au impresionat si m-au emotionat foarte tare”, spune Adela Popescu.
“A fost foarte tensionant cand i-au scos pe Anca si Vlad din scoala pentru ca au fost filmari grele pentru ei si au jucat foarte bine. Tensiunea vine din concentrare, nu aveam voie sa gresim, iar concentrarea este foarte puternica la filmari de o asemenea amploare. Cu instinctul de mama am incercat sa o protejez pe Anca, astfel ca a fost putin de-adevaratelea”, marturiseste Carmen Tanase.
“Sunt scene ca in filmele de actiune pe care le vedem la televizor cu trupe speciale care intervin. Daca n-as fi stiut ca suntem la Buftea, credeam ca totul se intampla real. Secventele vor fi dramatice mai ales pentru telespectatori”, spune Radu Gabriel.
“Pentru tineri a fost o piatra de incercare pentru ca e greu sa pastrezi o continuitate de stare, de gand si de emotie, ceea ce este complicat si pentru profesinisti. Era un mecanism care trebuia sa functioneze, iar conditiile meterologice nu erau tocmai favorabile. Partea grea au avut-o Cristina Ciobanasu, Vlad Gherman, Carmen Tanase, Adela Popescu, Dana Dembinski, pentru ca personajele lor trebuiau sa aiba cele mai multe emotii. Tantica si Gica aveau copiii afara, nu erau in pericol direct, dar indirect toata lumea putea fi in pericol”, afirma Elvira Deatcu.
Impuscaturile, plansetele tuturor actorilor pe platourile de filmare, sirenele Ambulantelor, mascatii inarmati de pe cladiri au impresionat-o profund pe Teo Trandafir: “Eu nu am trait asa ceva niciodata. Iar felul in care au inteles actorii mici sa joace momentul disperarii m-a bagat in sperieti la propriu. Eu ii luam in brate, ii pupam, incercam sa ii linistesc chiar si dupa ce se daduse “Stop”, ei traiau, sunt tineri, sunt sinceri si simt totul foarte real. Eu am intepenit cand i-am vazut. De exemplu, Cristina plangea atat de tare, ii tremura cana de ceai in mana, iar eu o pupam pe cap. M-am speriat. Bubu era demolat, statea pe un cub cu ochii in jos. Am ramas profund marcata”, isi aminteste Teo.