Nu-mi trecea prin cap cat erau de importante patinele mele, pana cand am vazut ca toata lumea le voia. Eram mica, dar instinctul valutei forte scaparase deja in harta mea neuronica. Toate fetitele imi mieunau ce frumoaaaasa si desteaaaapta sunt, doar ca sa le imprumut patinele. Printr-o stranie coincidenta stiintifica, fetitele care ma considerau printesa clasei (si ma votau comandanta de detasament la pionieri) purtau exact cat mine la pantofi.
Negocieri la masa rotunda si patul patrat
Tot dupa o schema similara, am aflat si care-mi sunt talentele la scoala. Nu atat profesorii mi-au bagat asta in cap, cat bursa caietelor: toata lumea voia sa copieze de la mine temele la romana, engleza, franceza si chimie. Aceste tranzactii, precedate de implorari interesante, m-au ajutat sa realizez, mai tarziu, ca tot ceea ce poti oferi (placut, util sau ambele) te face dezirabila – un statut extaziant, de-a dreptul.
Dar am dat cu adevarat de gustul atuurilor abia in clipa cand relatia mea cu sexul opus a incetat sa mai fie antagonist-zvapaiata, ca atunci cand jucam „Ratele si vanatorii“ pana ma apuca tusea si ma baga mama-n casa. De pilda, femeile pricep relativ devreme ca, desi teoretic sexul e un deliciu bilateral, consimtit – si savurat, preferabil, de ambele persoane implicate – femeia poate santaja mai usor o relatie, amenintand cu sistarea orgasmelor oficiale in familie, pana la noi ordine.
Nu fac pe interesanta (sper), dar va spun cu mana pe suflet ca nu mi s-a parut niciodata o idee desteapta sa facem negot cu trupul intr-o relatie stabila, sa ne pazim sexualitatea ca pe inelul faraonului – desi virgine nu mai suntem cam de pe vremea cand mai credeam in noaptea nuntii, ce-o mai fi si aia. Iar acum, cand spun asta, nu de virtuti si etica imi pasa mie, cat de inutilul acestei scalambaieli psihologice.
Daca intr-un cuplu o femeie decide abolirea sexului, ca masura punitiva pentru smenurile casnice ale barbatului, nu face decat sa-i deschida lui usa catre raidul erotic generalizat. Dumnealui n-are decat de castigat din prostia asta, va avea constiinta curata ca o palma de chirurg, se va culca linistit cu orice disperata-i iese-n calea fanteziei. Nu ca in rest ar fi avut vreo colica de vinovatie cand te-a inselat, dar acum barem o face legitim, pe principiul ca l-ai impins in toate paturile, prin politica ta abstinenta.
Si totusi, femeile pastreaza in continuare sexul ca pe o momeala, ca pe un drog pe care micul traficant ti-l da o data gratis, cat sa-ti deschida nara si pupila, dupa care, cand vede ca te-ai naravit la placeri, iti cere bistari pentru fiecare doza. Nu (doar) frivolitatea poate face din noi niste precupete de alcov, ci si senzatia ca numai asa avem puterea pe mana noastra. Ca sa se simta invingatori, barbatii au nevoie de bani si de erectie. Ca sa se simta invingatoare, femeile au nevoie sa posede lucruri de care au nevoie barbatii.
Frica dreseaza pepenii
Orice cuplu, fie el tamaiat de poezie si improscat de trandafiri, are taraba lui, mai mult sau mai putin discreta. Galantarele unde se negociaza relatia stau fata-n fata, iar de-o parte si de alta stau cei ce se iubesc atat de mult, incat au inceput inclusiv sa se cunoasca periculos de bine.
Tu stii ca barbatul tau vrea ceva mai mult sex decat ii aloci dupa capul tau, la ora actuala. La fel cum el stie ca, in schimbul unei activitati erotice mai invartejite, e doritor sa mai renunte la defectele care l-au consacrat.
Stie ca, in ziua (sau mai degraba saptamana) in care tu ai strans opt ciorapi desperecheati dupa el, i-ai clatit cada de pilozitati carliontate si i-ai multumit politicoasa fiindca ti-a atras atentia ca te-ai ingrasat, nu va pupa nicio interactiune intima.
Dresura da roade, fiindca dupa doua perechi de gafe care-l costa sexul pe trei saptamani, si-un cimpanzeu stie ce are de facut. Asa ca partenerul tau isi va rari dusurile (ca sa nu riste iar imbacsirea mediului), va purta o singura pereche de sosete toata saptamana (ca sa nu te apleci dupa ele si sa-ti procuri scuze anti-sex, gen lumbago) si, mai ales, va pastra tacerea asupra farmecului tau adipos, se va multumi sa-ti remarce bonusul de kilograme in tacerea cleioasa a gandurilor ascunse.
Sustinem, de multe ori, ca pastram sexul pentru a-l darui cui se face demn de el, ca erotismul nostru va fi doar parafa caramelizata a unei mari iubiri. Dar, dincolo de aceste discursuri insiropate, stim prea bine ca, instinctiv, folosim sexul ca pe moneda universala. Nu neaparat pentru a plati cu trupul ceea ce nu suntem in stare sa biruim cu mintea, ci mai degraba ca sa stim ca asul sta lejer in maneca larga. Ca oricand mai avem ceva de oferit, ceva care sa ne faca interesante si auzite, luate in seama, cocolosite. Barbatii stiu de frica femeilor, in materie de gestionat activitatea sexuala a cuplului.
E foarte putin probabil ca o femeie sa-l implore pe el sa efectueze o activitate erotica, pipaindu-l graitor, in timp ce el se opune din principiu. In schimb, tabloul in care el se roaga de ea sa se lase dezbracata, iar ea are indigestie, cefalee sau sedinta dimineata, e foarte familiar.
Si-atunci, desi stie ca nu asa se foarfeca abordarile intr-un pat si n-ar trebui sa pastreze sexul alaturi de bancnote, femeia mai realizeaza ceva: ca, in absenta acestei arme unice, s-ar expune la toata gama santajului masculin utilitar.
Dragostea mea, santajul inimii mele
Istoria a demonstrat ca, atunci cand barbatii nu crapa de frica masurilor erotice coercitive, isi fac de cap – de unul dintre capete, depinde care isi dovedeste intrebuintarea mai curand. Sexul, mai ales cel conjugal, este bucatica de zahar cubic ce recompenseaza buiestrul disciplinat al sotului simtitor si receptiv la critici. Daca el nu ia in seama cronicile tale verbale, recitate cu inflexiuni de tignal, atunci va sti ca nici nu va receptiona vreun deznodamant fizic satisfacator, prea curand.
Se vor gasi destule cititoare care sa-mi judece acreala acestui rationament, imi vor spune ca, atunci cand traversam o dragoste frumoasa, nu-i asa, sexul vine ca un ritual minunat, ca un gheizer de dorinta si implinire… Ca numai femeile frustrate, superficiale si, in ultima instanta, toante vor folosi sexualitatea ca pe o unealta de echilibrare a bunului simt in familie.
Oho, asa e, cu singura precizare ca aceasta e doar prima faza a primului capitol din primul volum de relatie stabila. Dupa ce-am trecut de prefata asta naclaita-n petale, ne vom lovi fie cu capul, fie cu fundul de cate-o porcarie masculina imposibil de remediat prin metode alopate. Deci ne ramane doar strategia micului santaj – atat de meschin, ca e de-a dreptul sexy, culmea.
In materie de rationamente masculine, nu exista coduri ascunse. Ce-i in gusa si-n capusa si, mai ales, in scarbavnicul madular – vorba lui Nicolae Mavrocordat. Sa nu credeti ca, daca un barbat citeste secretoseniile noastre pitite prin reviste pentru femei, el va cauta metode mai subtile si mai viclene de a-si masca punctele slabe. Sexul e o necesitate atat de vizibila a fiintei lor, incat nicio diversiune nu merita deranjul. Indiferent ce sistem de operare alege femeia, domnul e multumit ca i se da macar sansa de a negocia pe muteste.
Adica intelege ca, in masura in care poate sa duca si el gunoiul din cand in cand, sa puna capacul si pe tubul de pasta, dar si pe WC, plus alte cateva minuscule gesturi romantice asemanatoare, va avea acces si la un tratament erotic rezonabil.
In functie de cate sarutari si cati bani mai arunca in joc, poate beneficia, desigur, si de oferta noastra unica de perversiuni gratioase si fantezii implinite, la pret moral promotional.
