Marea muziciană Carmen Petra-Basacopol a primit premiul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor pentru întreaga activitate pe anul 2017, într-o ceremonie desfășurată la început de martie 2018 în somptuosul Palat Cantacuzino de pe Calea Victoriei. Acolo am îndrăznit să îi cer un interviu, un răgaz în care să vorbim nu doar despre muzica dumneaei excepțională, ci și despre povestea de dragoste care a ținut-o, mai bine de o jumătate de veac, într-o căsnicie exemplară, alături de medicul pneumolog Alexandru Basacopol. În sufrageria casei lor elegante din Cotroceni, printre tablouri mirifice, lângă pianina la care Carmen Petra-Basacopol lucrează, încă, zi de zi, doi intelectuali fini, trecuți de 90 de ani, ne-au împărtășit o poveste de iubire, de bunătate, de frumusețe, de noblețe.
Fotografii de Paul Buciuta
Alice Năstase Buciuta: Pe domnul doctor trebuie să-l întreb ceva mai întâi: Ce origine are numele dumneavoastră atât de deosebit, Basacopol?
Alexandru Basacopol: E un nume grecesc… Basacopol, Constantinopol… Pol înseamnă oraș, Constantinopol – orașul Constantin… Străbunicul a fost grec, dar eu sunt a treia, a patra generație născută aici. Mi-a mai rămas numai aerul de grec. Tatăl meu a fost ofițer activ în armata regală. Mama a fost româncă. Din Roman, acolo unde am copilărit și eu. Tatăl, din București.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Și când v-ați cunoscut? Cum v-ați cunoscut?
Carmen Petra-Basacopol: Noi ne-am cunoscut la Oedip de Enescu. Culmea, la Operă, am avut locuri unul lângă altul, și din vorbă în vorbă… Iată, acum avem 55 de ani de când ne-am căsătorit.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Erați, așadar, și dumneavoastră, iubitor de muzică…
Alexandru Basacopol: Am cântat și la vioară, până pe la bacalaureat. Dar aveam abonament la Filarmonică, iar Opera mi-a plăcut dintotdeauna foarte mult și mă duceam la spectacole. Așa ne-am cunoscut, la un spectacol de Enescu…
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Dar știați cine este doamna? Era deja muziciană cunoscută…
Alexandru Basacopol: Da, știam. Era vecină cu o mătușă de-a mea, o mătușă care îmi spusese că o să-mi facă cunoștință cu o pictoriță. (râde)
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Ați fost dezamăgit când ați auzit că nu e pictoriță?
Alexandru Basacopol: Nu, eu eram mult mai aproape de muzică decât de pictură.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Cum vi s-a părut atunci? Era frumoasă?
Alexandru Basacopol: Era frumoasă, era bine îmbrăcată, iar la asta participase și mama ei… Dar era timidă și modestă. Și așa a rămas și până acum.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Și credeți că asta e bine sau e rău, că a rămas modestă?
Alexandru Basacopol: E bine pentru ea că a rămas așa, dar, din punct de vedere al vieții sociale, nu e…”O luptă-i viața, deci te luptă, de vrei să fii”…
Carmen Petra-Basacopol: “…biruitor!”
Alexandru Basacopol: Ea luptă doar în domeniul muzical, ea cu ea, dar altfel, cu ceilalți, nu…
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Cu o asemenea operă, dacă ați fi trăit în altă țară din lume, cred că ați fi avut palate cu diamante…
Carmen Petra-Basacopol: Dar noi nici nu dorim așa ceva!
Alexandru Basacopol: Aaaa, nu e deloc materialistă. Din punct de vedere material, Carmen e complet dezinteresată, cred că nu cunoate bine nici prețurile la articolele de bază.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Sunteți fire de artist. Și fiul dumneavoastră tot artist este?
Alexandru Basacopol: Da, este Paul Basacopol, solist la Operă. Acum s-a pensionat, pentru că ei, la 50 de ani, se pensionează. Eu m-am pensionat la 71 de ani, și el la 50.
Carmen Petra-Basacopol: Așa este la canto. Mai ales femeile, sopranele, nu pot cânta foarte mult timp…
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Vă amintiți de momentele când ați aflat că sunteți însărcinată?
Carmen Petra-Basacopol: După un an de la căsătorie am rămas însărcinată.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Cum vă amintiți de momentele acelea?
Alexandru Basacopol: A avut o sarcină dificilă… A născut prin cezariană, dar, până la urmă, totul a fost bine.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Și după ce a venit Paul, cum s-a schimbat viața de familie?
Alexandru Basacopol: S-a schimbat în bine, dar fiecare a mers mai departe pe drumul lui, Carmen cu muzica, eu cu medicina.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Cine avea grijă de copil?
Carmen Petra-Basacopol: Noi. Numai duminica stătea la mama mea, iar în restul săptămânii, la noi. Am avut și o bonă nemțoaică, o doamnă care l-a iubit foarte mult pe Paul.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: V-ați dorit să aibă o carieră muzicală, l-ați îndrumat în direcția aceasta?
Carmen Petra-Basacopol: Nu, nici vorbă!
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Așa a ales?
Alexandru Basacopol: Așa a ieșit. Eu chiar i-am dat un ultimatum, i-am spus că dacă pică la Conservator, asta e, doar o dată să încerce, iar dacă pică, să facă altceva. Dar a intrat de prima oară!
Carmen Petra-Basacopol: Apoi a avut roluri foarte frumoase, ne aducem și acum aminte de diferite roluri pe care le-a făcut foarte bine! Paul mi-a cântat și niște lieduri pe care eu i le-am dedicat, le-a cântat peste tot, i-a plăcut foarte mult să le cânte!
Muzica a fost, deci, liantul familiei dumneavoastră.
Carmen Petra-Basacopol: Da, așa ne-am și cunoscut, la operă, iar apoi soțul meu m-a încurajat să lucrez…
Alexandru Basacopol: Într-adevăr, mai presus de orice în menajul nostru a fost ea, cu problemele ei, cu muzica…
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Într-o lume în care bărbații le spun femeilor să meargă la cratiță, ați fost cu totul altfel.
Alexandru Basacopol: Am și avut de ce… Am avut. Cât am fost plecați cinci ani în Maroc, cu un contract între ministerul sănătății de aici și cel de acolo, pentru combaterea tuberculozei, ea și-a dat și doctoratul la Paris, la Sorbona. A muncit foarte mult. Adeseori am rămas acasă în Maroc doar eu cu Paul. Ne-am descurcat: felul întâi, friptură, felul doi, prăjituri de la o cofetărie din bloc! (râde)
Carmen Petra-Basacopol: Foarte greu a fost, am muncit din greu. Doctoratul acolo nu-i ca aici, așa, o lucrare, acolo e mult mai mult, a fost greu.
Alexandru Basacopol: Dar ea a fost prima femeie româncă muziciană cu doctoratul la Sorbona, așa scrie în dicționarul lui Viorel Cosma.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Deci ați fost deschizătoare de drum!
Carmen Petra-Basacopol: Au mai fost și înainte femei, dar nu au reușit. De fapt, așa mi-au și spus, când am apărut eu: “Nicio femeie de la dumneavoastră nu a reușit și acum vii și dumneata?!”
Alexandru Basacopol: Când s-a dus prima oară au întrebat-o și ”din partea cui vii?” Pentru că acolo trebuie să fii din partea cuiva, să te trimită cineva, cum să te duci așa acolo, român din toată lumea… Abia după aceea Ion Dumitrescu, președintele Uniunii Compozitorilor, i-a făcut o scrisoare de recomandare și, pentru că el era foarte bine apreciat la Paris, îi luase locul lui George Enescu în L’Institute de la Musique, un fel de academie, a fost primită la întrevedere…
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Câți ani a durat plecarea, câți ani doctoratul??
Carmen Petra-Basacopol: Noi cinci ani am stat în Maroc, și patru ani a fost doctoratul.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Ani grei…
Carmen Petra-Basacopol: Dar au fost cei mai frumoși ani. Am lucrat și la Conservatorul din Rabat, ca profesoară. E adevărat că erau studenți numai băieți, pe timpul acela fetele nu prea aveau acces. Eu eram foarte apreciată și pentru că știau că dau doctoratul la Sorbona, dar, în general, nu prea erau femei în zona aceea…
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Totuși, dumneavoastră, fată fiind, ați știut de copilă că vă aflați pe drumul cel bun..
Carmen Petra-Basacopol: Din copilărie am știut, da. Cred că de la trei ani, când mama mea își făcea licența la pian…
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Deci mama, tot muziciană.
Carmen Petra-Basacopol: Și pictoriță. Priviți, m-a pictat pe mine acolo. (Deasupra pianului tronează, splendid, portetul lui Carmen Petra-Basacopol) Dar are multe tablouri. A fost și ea în Maroc cu noi câtva timp, căci trebuia cineva să aibă grijă de copil și a venit o perioadă de timp și dânsa și, cât a stat acolo, a făcut toate tablourile acestea. Era și muziciană, și pictoriță, mama era multilaterală, un om deosebit!
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Deci ați moștenit vocația artistică!
Carmen Petra-Basacopol: Numai pentru muzică.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Și tata?
Alexandru Basacopol: rovine dintr-o familie care a avut mult de suferit, tatăl ei a fost propus atunci, la alegerile din 1946, senator liberal la Sibiu, și a murit, a fost împușcat. Unchiul său, care era student la Cluj, a trecut munții. A fost locotenent de artilerie și a murit la Oituz. Numele lui, Ion Petra – Locotenent, e scris pe statuia eroilor, în satul Sibiel, lângă Sibiu.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Ce greu trebuie să vă fi fost și mai ales mamei ce greu trebuie să-i fi fost!
Carmen Petra-Basacopol: Da, însă erau alte timpuri, nu știu…
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Și totuși, ați ajuns departe. Ce specialitate ați ales, ce instrument?
Carmen Petra-Basacopol: Pianul! Am studiat cu mama, deoarece era profesoară. Apoi am absolvit liceul teoretic, la Sibiu. Iar la Conservator am studiat compoziția. Șase ani se fac. Am absolvit cu diplomă de merit, întotdeauna am avut doar nota 10 zece. Dacă n-aș fi avut 10, cred că m-ar fi exmatriculat. Așa îmi spuneau toți: ”Vezi, să nu ai decât zece, pentru că ești pusă pe listă din cauza originii sociale!”
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Deci studiați enorm, ca să fiți numai de zece!
Carmen Petra-Basacopol: Da, așa este, până și la marxism aveam zece, fiindcă altfel riscam, cu originea mea socială. Totuși, ce origine socială?! Dacă tata a dispărut de când aveam trei ani, oricum am dus-o greu…
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Și ați intrat în Uniunea Compozitorilor și ați rămas în învățământ, imediat după facultate?
Carmen Petra-Basacopol: Am fost admisă în Uniunea Compozitorilor încă din facultate, căci aveam compoziții multe. Maestrul Ion Dumitrescu, președintele Uniunii, mi-a spus: ”Fată, îți dau o pensie, te duci, în fiecare an, o lună la Sinaia și acolo poți să scrii, că văd că scrii…tot timpul!”. Și așa de bine era la Sinaia, o lună întreagă! Stăteam la Peleș și aveam chiar toate condițiile acolo.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Cum e cu inspirația? Dincolo de faptul că ați studiat, că iubiți muzica, vă vizitează cu adevărat o muză câteodată?
Carmen Petra-Basacopol: E foarte greu de vorbit despre asta, dar… inspirație există! Astăzi oamenii neagă această inspirație, dar eu vă spun că, dacă n-am inspirație, nici nu mă apuc să scriu! Trebuie să intri într-o anumită atmosferă, nu-i așa? Totuși, ți se dă ceva prin inspirație… Căci, doamnă scumpă, inspirația e ceva care nu prea îți aparține, nu știu cum vine și cum se duce, nu aș putea să vă spun… Eu atâta simt, nevoia să scriu, și scriu…
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Asta după ce cunoașteți muzica la un anumit nivel…
Carmen Petra-Basacopol: Dar trebuie să ai și educație! Pe mine foarte mult m-a ajutat maestrul Mihail Jora, l-am avut profesor ani de zile! Și am avut mari profesori Theodor Rogalsky la orchestrație, Ioan D. Chirescu m-a luat imediat și m-a dus la corul lui, Corul Carmen, am fost ajutată de oamenii de specialitate care m-au apreciat… Nu m-au întrebat de unde vii, cum vii, de ce vii… M-au ajutat, fără condiții, iar maestrul Jora a fost mentorul meu ani și ani de zile.
Alexandru Basacopol: Teza lui Carmen de doctorat a avut ca subiect analiza creațiilor lui George Enescu, Mihail Jora și Paul Constantinescu pentru a dovedi originalitatea muzicii românești.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Cum ați făcut să reziste relația atâția ani, într-o lume în care oamenii se despart atât de ușor, care e secretul unei căsnicii de o viață?
Carmen Petra-Basacopol: Fiecare îl apreciază pe celălalt, și eu îl apreciez pe soțul meu, pentru că și el este modest, dar să știți că e o personalitate! A tratat atâția oameni. Îmi aduc aminte că – fiind la un spital de plămâni, unde se mai și moare, el stătea la capul omului până murea, nu voia să se despartă de el, lăsa casa, lăsa tot, și stătea lângă bolnavul respectiv, era foarte dăruit! Așa că, dacă fiecare respectă calitățile celuilalt și le pune în evidență, e normal ca relația să reziste.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Nu v-a afectat suferința asta, faptul că ați văzut și atâta moarte, nu înseamnă și o durere pe care o luați cu dumnavoastră?
Alexandru Basacopol: Aceasta este meseria, meseria pe care am ales-o de la început. Datorită ei, am văzut de toate. Și triste, și vesele. Mi-aduc aminte, în Maroc, a venit la mine un marocan îmbrăcat așa, sărăcăcios, și mă aștepta cu un plic în mână. Eu am zis, ca la noi, “ăsta vrea să-mi dea ceva!” Și i-am spus: “nu am nevoie, domnule”, dar el tot insista cu plicul și, până la urmă, am luat plicul și pe el scra ”vă rog să mă ajutați, că am zece copii!”
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Deci ați văzut multă sărăcie în Maroc.
Alexandru Basacopol: Am văzut și în România, persoane care scriptic nu există, nu au buletin de identitate, nu au domiciliu, nu au acte!
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Ați avut vreodată probleme cu sărăcia? Am văzut că ați copilărit într-o casă frumoasă, ca un conac, la Sibiu…
Alexandru Basacopol: Da, dar pe urmă a ajuns că toată facultatea a făcut-o într-o singură rochie, aceeași rochie…
Carmen Petra-Basacopol: Da, și cunosc și foamea, știu ce înseamnă. Dumneavoastră nu știți…
Alexandru Basacopol: A suferit de tuberculoză ca studentă…
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Cum v-ați îmbolnăvit?
Carmen Petra-Basacopol: Eu am studiat și filosofia, făceam două facultăți în același timp, munceam foarte mult, și m-am îmbolnăvit… Am făcut tuberculoză, dar m-am stabilizat după un an.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Nu sunt repercusiuni pentru cineva care a fost bolnav? Sau se vindecă complet?
Carmen Petra-Basacopol: Complet! Ca dovadă că am avut copil. Nu am avut voie să-l alăptez, asta-i altceva…
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Și de ce ați ales să faceți și filosofia? De ce vă trebuia?
Carmen Petra-Basacopol: Eram un om frământat! Și aveam nevoie de răspunsuri…
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Și v-a ajutat filosofia, ați găsit acolo răspunsuri?
Carmen Petra-Basacopol: Nu! (Râde) După ce am terminat și am absolvit, le-am găsit. Tot singur le găsești. Dacă vrei, le găsești până la urmă.
Alexandru Basacopol: Ea a găsit răspunsuri și în teologia creștină.
Carmen Petra-Basacopol: În Biserică găsești tot, absolut tot!
Dar atunci, în anii în care studiați, nici nu ne dădeau voie să ne apropiem de Biserică… Nuntă ați reușit să faceți?
Alexandru Basacopol: Am făcut, dar în casă, nu la biserică.
Carmen Petra-Basacopol: În casă… altfel nu se putea. Nunta am făcut-o la un coleg al meu, al cărui socru era preot.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Nu a fost ușor… Nu v-ați gândit să fi plecat în străinătate? Ați fi putut, cu profesiile dumneavoastră…
Alexandru Basacopol: Când ne-am întors din Maroc, m-au destituit din toate funcțiile, sub acuzația că am vrut să fug. Ei nu își imaginau să fii cu toată familia în afară, să ai ceva bani, căci eram plătit în dolari, și să te întorci. Când am plecat, eram director de spital, șef de secție, iar când m-am întors m-au dat afară de peste tot, am rămas simplu medic, acuzat că am vrut să fug… M-am înscris în audiență la domnul Iliescu, despre care toți ziceau că e un tip cu care se poate discuta, era șeful organizației de partid București. M-am înscris în audiență la el, dar până să mă primească, peste o săptămână, i-au dat o funcție mai mare la Comitetul Central și nu am mai fost în audiență. Am fost după aceea primit de o doamnă căreia i-am explicat: Dacă voiam să fug, nu fugeam?! Și ea a înțeles, a dat telefon și m-au renumit în toate posturile, dar asta după un an de zile…
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Și n-ați regretat niciodată că n-ați plecat atunci din țară?
Alexandru Basacopol: Mie nu mi-a părut rău că am rămas! Eu muream acolo, că viața e grea printre străini. Imediat după ce ne-am întors, într-un an mi-au murit vreo trei mătușe pe care le-am îngropat eu, altfel ce se alegea?… În plus, era o perioadă de dezgheț când am plecat noi, și credeam că atunci când ne întoarcem va fi mai bine, vom fi mai liberi… Erau, însă, două Românii, o Românie comunistă de suprafață, și România din sufletul nostru, care era altfel…
Carmen Petra-Basacopol: Totuși, plecarea asta e o abandonare. Iar asta te afectează.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Nu v-ați gândit poate pentru opera dumneavoastră, s-o fi făcut-o cunoscută în întreaga lume?
Carmen Petra-Basacopol: Eu sunt cunoscută și în străinătate, cel puțin pentru lucrările pentru harpă. Am găsit o carte în străinătate, cu partiturile mele și scria că sunt harpistă. Dar eu nu am pus mâna pe harpă în viața mea.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Și atunci cum ați compus așa de mult pentru harpă?
Carmen Petra-Basacopol: Pentru că iubesc harpa! Sunetul acestui instrument e cel mai aproape de sufletul meu.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Deci aveți muzica în cap, o auziți…
Carmen Petra-Basacopol: Sigur că da, de asta trebuie să fiu foarte izolată când scriu, dacă cineva intră mă și deranjează, mă readuce dintr-o lume în care doar eu trăiesc în clipa aceea.
Alexandru Basacopol: Dacă compui, mai trebuie să știi și carte! Ca să compui un concert, pentru asta trebuie să știi bine orchestrație și multe altele, pentru toate instrumentele, deci compoziția este și o știință, de fapt.
Carmen Petra-Basacopol: Compoziția nu e joacă. Există inspirație, dar trebuie s-o așezi peste ceva ce ai învățat. Sunt anumite legi pe care nu le poți ignora…
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Și Paul, fiul dumneavoastră, a fost studios?
Carmen Petra-Basacopol: Da, am un copil foarte bun. Și avem o legătură deosebită.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Ați reușit să o păstrați?
Carmen Petra-Basacopol: Da, ne vedem zilnic.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Iar peste moartea părinților, cum ați mers mai departe?
Carmen Petra-Basacopol: Tot prin credință.
Alexandru Basacopol: Să nu-ți dea Dumnezeu câte poți să duci!
Carmen Petra-Basacopol (privește spre tabloul realizat de mamă): Până a trăit mama, nici nu mă uitam la tablou, după ce a murit mama, tabloul a ajuns acolo… După ce a murit, nu m-am mai despărțit de el, dar până atunci nici nu-i dădeam importanță. Eram în primul an de studenție, când l-a pictat.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Și acum semănați cu fata din tablou, ce minune…
Interviu realizat în martie 2018
