Spectacolul Hänsel şi Gretel de Engelbert Humperdinck, în regia Andei Tăbăcaru, scenografia Adrianei Urmuzescu și coregrafia Simonei Șomăcescu, a revenit pe scena Operei Naționale București după o absență de aproape trei ani, așa că nimeni nu s-a mirat să vadă marea sală a operei plină până la refuz de părinți și copii dornici să petreacă o dimineață de basm și splendoare.
Fotografii de Paul Buciuta
Povestea emoționantă scrisă de frații Grimm a fost preschimbată în operă de compozitorul german Engelbert Humperdinck care a trăit între 1854 și 1921 (chiar dacă starul pop care i-a împrumutat numele este, poate, mai cunoscut publicului decât el), pe libretul compus de sora lui, Adelheid Wette. De dragul micuților ei copii, aceasta a transpus povestea celor doi frățiori săraci, Hänsel şi Gretel, în câteva cântece pentru Crăciun, acompaniate de pian, iar fratele său a dus misiunea mai departe și a creat o operă care, de mai bine de un veac, se joacă cu mare succes. Probabil că una dintre cheile acestui succes este și nota de bucurie și culoare pe care o are, în plus, opera, spre deosebire de basmul scris într-o notă cu mult mai cenușie.
Spectacolul a beneficiat de o foarte bună distribuție, cu Mihaela Ișpan și Mihaela Stanciu în rolurile titulare și cu Sorana Negrea la debut în rolul Rosinei, dar și de prezența absolut fermecătoare a micuților din Corul de Copii al Operei, condus de dirijoarea Smaranda Morgovan, și de grația balerinelor de la liceul Floria Capsali; copiii au invadat scena fie ca mici desenatori ai basmului, fie ca licurici fermecați, fie ca elfi, zâne, îngeri ori bomboane, sau chiar ca proiecții miniaturale ale celor doi frați Hänsel şi Gretel (interpretate de fetițele Iza și Maia din Corul de Copii al Operei).
Scenariul captivant – lipsit de nuanțele tragice din basmul inițial- a avut inserțiile sale luminos-spirituale presărate cu grația unor fluturări de aripi în povestea frățiorilor neastâmpărați, dar binecuvântați.
Înainte de culcare, într-un înduioșător moment artistic, cei doi frați invocă ajutorul îngerilor care le vor fi apoi, alături, pe toată derularea poveștii.
Când dorm seara somn ușor,
Îngeri vreau să vie-n zbor
Doi la cap să-mi zboare
Alți doi la picioare
Doi să-mi stea la stânga,
Doi să-mi stea la dreapta,
Doi să mă descânte,
Doi frumos să-mi cânte,
Doi cu aripioare,
Cu mine-n Rai să zboare,
cântă Hänsel şi Gretel dând să adoarmă, într-un luminiș de pădure, iar apoi visul lor, splendid ilustrat coregrafic, se preschimbă într-un moment de mare delicatețe.
La finalul celui de-al treilea act, opera și-a tras cortinele de catifea peste vocile îngemănate ale tuturor soliștilor și copiilor din cor cântând, cu speranță și emoție, “Când necazu-o fi mai greu, ne dă mâna Dumnezeu”, încheind astfel dimineața cu un iz de bucurie și sfințenie probabil cu mult mai pe înțeles, mai plăcut, mai colorat și mai ușor de memorat decât ar fi putut-o face orice slujbă bisericească de duminică. Și desigur, mai aplaudat…
Hänsel şi Gretel de Engelbert Humperdinck
Regia: Anda Tăbăcaru Hogea
Scenografia: Adriana Urmuzescu
Coregrafia: Simona Șomăcescu
Maestru cor de copii: Smaranda Morgovan
Asistent regie: Alex Nagy
Dirijor: Vlad Conta
Peter: Florin Simionca
Gertrud: Madeleine Pascu
Hänsel: Mihaela Ișpan
Gretel: Mihaela Stanciu
Vrăjitoarea: Sorana Negrea – debut
Zâna Nopții: Simonida Luțescu
Zâna Zorilor: Cristina Eremia
