“Vedete in ascensiune” este una dintre cele mai spectaculoase manifestari satelit ale Berlinalei, ajunsa la a 15-a ei editie. Expresie a cooperarii cinematografiilor europene, ea are ca scop promovarea pe plan international a celor mai talentati tineri actori europeni, carora le faciliteaza intâlnirea cu membri influenti ai industriei cinematografice.
Acest program a insemnat o adevarata trambulina pentru tineri interpreti ca Daniel Craig, Carey Mulligan, Ludivin Sagnier care au reconfirmat din plin in anii urmatori, ca de altfel si Anei Maria Marinca, protagonista unui Palme d’Or. Cinematografia romana a beneficiat, si in acest an, de un loc printre cele zece tinere talente din ce in ce mai afirmate pe plan european, tot o Ana, dar Ularu. Deci deosebita!
Nascuta pe 26 iunie 1985 la Bucuresti, Ana Ularu a absolvit UATC. La 26 de ani, filmografia ei include deja numeroase roluri. Remarcata in productii precum Turkey Girl, un scurtmetraj realizat de Cristian Mungiu si inclus in proiectul international Lost and Found, Italiencele de Napoleon Helmis, Hârtia va fi albastra de Radu Muntean sau chiar Youth Without Youth de un lup batran ca faimosul Francis Ford Coppola. Mai recent, Ana Ularu a jucat in productia Periferic de Bogdan Apetri, in rolul unei tinere invoite din inchisoare pentru o zi, in rastimpul careia ea incearca sa-si puna viata in ordine. Rolul i-a adus Anei trofeul Boccalino – Premiul Criticii Elvetiene pentru Cea mai buna actrita, la Locarno precum si Premiul pentru cea mai buna actrita la Festivalul de Film de la Salonic.
Anul acesta s-a pomenit convocata, intre 11-13 februarie 2012, intr-o adevarata parada a talentelor. Ce a avut de facut in acest interval? A intalnit regizori, producatori de renume si directori de casting care au luat act de existenta ei. Dar nu numai atat! Luni seara, cei 10 beneficiari ai programului au participat la un dineu dat de presedintele Germaniei federale, loc unde l-a intalnit pe distinsul regizor german Werner Herzog care i-a destainuit ca vrea sa filmeze in Romania. Aviz amatorilor!
In cea de a treia zi a evenimentului, starurile au fost prezentate public si supuse unui interviu-calvar care sa ne arate cum gandesc aspirantele la glorie. Trebuie sa spun ca domnisoara Ularu a stralucit prin raspunsurile ei echilibrate si eficace.
Iata un exemplu proaspat extras din interventia ei.
Intrebata de ce, intr-un moment de stralucire a cinematografiei tarii sale, si-a declarat scepticismul cu privirela noul val romanesc (cf. revistei americane Variety), Ana Ularu a raspuns, calm, ca ea nu succesele romanesti le contesta ci doar denumirea fenomenului. In realitate – a spus ea – avem a face cu un fenomen incomparabil mai complex, cu aparitia unor individualitati creatoare care doresc sa fie considerate ca atare. Rezultatul? Nu exista azi un singur festival de clasa A fara film romanesc.
La istovirea discutiilor, i-am cerut, la randul meu, sarbatoritei sa adreseze un cuvant publicului romanesc.
Ana Ularu: Pentru public facem tot ceea ce facem si ni se intampla ceea ce ni se intampla. Fara public, toate demersurile noastre ar fi inutile. De aceea lui ii dam mereu intalnire in sali.
Tudor Caranfil: Si parintilor, despre care ne-ati spus ca lucreaza si ei in domeniul cinematografiei, ce le-ati spune in acest moment in care sunteti ridicata -iata!- pe culmea valului european?
Ana Ularu: Sigur ca le-as multumi, mai ales mamei, care m-a purtat de mica prin platouri si a fost, pe cand aveam noua ani, primul meu regizor, invatandu-ma cum trebuie sa reactionez la o proba pentru filmul francez Meurtre par procurateur, care a insemnat adevaratul meu debut in
cinema.
Tudor CARANFIL
