fbpx

Corina Vintan: Viata in doi este atunci cand ambii privesc inainte si nu unul catre celalalt

de

Este genul de femeie pentru care s-ar putea purta razboaie. Este frumoasa, desteapta si puternica. Ii cunoaste pe toti cei care conteaza, insa, cu toate acestea, prefera sa fie discreta cu aparitiile in media. Corina Vintan este o femeie de succes, o femeie care a razbit datorita firii ei tari si a mintii iscoditoare, dar si datorita unor oameni inspirationali, carora nu inceteaza niciodata sa le multumeasca.

Interviu de Eveline Pauna

E.P.: Ati absolvit Facultatea de Finante-Banci, din cadrul ASE. Cum de v-ati indreptat tocmai spre acceasta facultate?
CORINA VINTAN:
Am avut un parcurs destul de greu prin facultate pentru ca, initial, am inceput Cibernetica, pe care am urmat-o doi ani, dupa care am decis sa intrerup aceasta facultate. Erau inceputurile mele in Bucuresti si, dupa cei 2 ani in care mi-a fost extrem de dificil pentru ca aveam si doua servicii, am decis sa fac facultatea la seral. M-am reinscris la facultate la Finante. La vremea respectiva visul meu era sa fac Finante-Banci anticipand, cumva, cresterea pietei in zona financiar-bancara. La scurt timp am descoperit ca nici aceasta nu esta pasiunea mea, dar am absolvit facultatea, in paralel dezvoltand o cariera in domeniul comunicarii.
E.P.: Ati avut stagii de perfectionare in domeniul comunicarii in Statele Unite si Marea Britanie. Cum de ati fost in carti, pentru asemenea vize?
CORINA VINTAN:
De fapt, am fost recrutata pentru primul meu job, care a fost la Saatchi
& Saatchi – cea mai mare companie de comunicare din lume, la acea vreme. Am fost recrutata fiind studenta. Am vazut un afis in facultate, se cauta o persoana responsabila de relatia cu clientii, cu experienta de lucru cu clientii internationali. S-au depus vreo 200 de CV-uri si am reusit eu sa obtin jobul. Acela a fost debutul meu in Comunicare, iar compania, la vremea respectiva, abia intrase in Romania si a facut investitii mari in angajati. Era o lipsa de expertiza pe piata, in domeniu si am beneficiat de nenumarate cursuri profesionale. Multumesc si acum acelor oameni, respectiv domnului Radu Florescu, care mi-a dat sansa de a studia si in Marea Britanie, unde compania avea cartierul general si in Statele Unite: cursuri de PR, de comunicare strategica, comunicare politica, cercetare…
E.P.: Dar, pana la aceste prime provocari profesionale, cum era familia in care v-ati format? Oameni bogati? Nu erati din Bucuresti…
CORINA VINTAN:
Parintii mei nu erau oameni bogati desi mama mea provenea dintr-o familie bogata. O familie care, la un moment dat, a renuntat la tot ce avea pentru a imparti cu comunitatea in care traia. Tatal meu a fost ofiter de aviatie militara si a fost unul dintre primii oameni care a implementat tehnologie de aviatie in domeniul gazului metan. Ambii parinti au lucrat la Rom-gaz, deci au fost salariati. Au facut niste sacrificii imense pantru ca noi, cele doua surori, sa avem tot ce ne trebuie pentru a ne demonstra potentialul, pentru a reusi in ceea ce ne propuneam.


Mi-as fi dorit ca ASE-ul sa fie o universitate care sa-ti semneze „un CEC in alb”

 

E.P.: Frumoasa sunteti, cum de nu v-ati gandit sa va faceti actrita?
CORINA VINTAN:
Nu am trait intr-un mediu artistic. Am trait intr-un domeniu profesionist, tehnic, as putea spune. Singura recunoastere pe zona de calitati fizice a fost ca, si in liceu si in facultate, am fost Miss Boboc. Si sora mea la fel.
E.P.: Vorbind despre parcursul profesional, cate usi v-au deschis diplomele? Pentru ca stiu un aspect de nuanta: nu aveti fizic diploma de la facultate. Asa este?
CORINA VINTAN:
Da. Trebuie sa recunosc ca, la un moment dat, mi-am pierdut diploma de la facultate, am facut o cerere de duplicat pentru ca doream sa ma inscriu la doctorat. A durat ceva timp la ASE si nici pana acum nu m-am dus sa o ridic, fiind extrem de ocupata. Mi-as fi dorit ca ASE-ul sa fie o universitate care sa-ti semneze „un CEC in alb”, intr-un fel, cum sunt marile universitati americane sau britanice. Acolo esti recrutat din facultate si nu mai conteaza atat de mult performanta educationala, intelectuala, pentru ca acea facultate, ea insasi, este o carte de vizita. Din pacate, in Romania nu exista o universitate care sa te recomande la un angajator. Cred ca in cazul meu, nu faptul ca am absolvit ASE-ul a fost sansa mea, pentru ca ma angajasem la Saatchi&Saatchi studenta fiind si am lucrat 9 ani. A fost, poate, un concurs de imprejurari, aproape irepetabil. Erau anii ’90 si era acea perioada de tranzitie de la economia centralizata la economia capitalista. S-au cerut, dintr-o data, pe piata, alte competente, alta atitudine, alt spirit. Noi, generatia tanara, care vorbeam limbi straine, eram deschisi la tot ce insemna noua economie, investitiile straine, corporatiile internationale cu standardele lor. Puneam foarte mult efort si timp in joburile pe care le aveam, media orelor de munca in companie era de cel putin 10-12 ore pe zi. Asa a aparut si recunoasterea din partea companiei, pentru ca, efortul meu, calitatile mele, erau puse in opozitie cu ceea ce exista pe piata centralizata a muncii, care erau angajatii de la stat. Atunci ne-am deschis catre companiile multinationale, iar acestea au investit foarte mult in  oameni angajati. Este, probabil, un moment irepetabil pentru ca noi am reusit sa parcurgem foarte multe etape, sa invatam foarte mult, sa ocupam niste pozitii cheie in companiile respective. In perioada care a urmat, noi am devenit primii antreprenori. Am avut o mare sansa.


Intotdeauna am avut in minte ca parintii nostri trebuie sa fie primii la care sa ne gandim, primii care sa fie protejati

 

E.P.: V-ati dorit, in acele conditii, sa ramaneti in Romania? Ati asteptat o oferta de a pleca din Romania?
CORINA VINTAN:
Am avut oferte…
E.P.: V-a ajuns Romania?
CORINA VINTAN:
Da. Nu regret nicio secunda. Eu am si o situatie mai speciala: parintii mei sunt in varsta, eu si sora mea am fost copii aparuti destul de tarziu in viata parintilor nostri. Noi ni i-am asumat si nu am vrut sa-i lasam niciodata. Cu cat inaintam noi in varsta, inaintau si ei in varsta si incepusera problemele de sanatate, de singuratate. Eu am plecat foarte devreme din Onesti, orasul in care am invatat si nici eu, nici sora mea, nu am vrut sa-i lasam singuri. Sora mea s-a si intors, dupa facultate, in Onesti. Lucreaza in Banca Transilvania, isi iubeste foarte mult jobul, desi au fost destule provocari profesionale si pentru ea. Intotdeauna am avut in minte ca parintii nostri trebuie sa fie primii la care sa ne gandim, primii care sa fie protejati.
E.P.: V-au spus, pana acum, cat de mandri sunt de dvs?
CORINA VINTAN
: Da, sunt foarte mandri de noi. Nu i-am dezamagit niciodata pentru ca ei au fost, intotdeauna, sufletul nostru. In final, bucuria cea mai mare a parintilor sunt copiii.
E.P.: Ati fost director general al Directiei de comunicare si relatii publice si purtator de cuvant in cadrul Ministerului Afacerilor Externe. Cum a fost perioada aceea?
CORINA VINTAN:
Terminasem jobul meu de la Evenimentul Zilei, unde am facut parte din echipa domnului Nistorescu, cand Evz a fost preluat de Compania Ringier. Mi-am dat seama ca este o schimbare de cultura institutionala brusca. Eram o echipa care visa la altceva, eram o echipa extrem de omogena, de integrata si la momentul preluarii de catre Ringier, noi am plecat toti. Am vrut sa facem o declaratie de principii cand am plecat.


Intotdeauna mi-e frica sa nu dezamagesc

 

E.P.: Si ati regretat?
CORINA VINTAN:
Nu, nu. De fapt, toata cariera mea a fost fara mari lupte, totul a mers de la sine.
E.P.: Dar, cu dileme? Cu intrebarile „Sa plec sau sa nu plec”?
CORINA VINTAN:
Absolut deloc. Eu am plecat mai intai de la Evenimentul Zilei. Incercam sa-mi deschid aceasta companie de consultanta in comunicare si in acel moment a venit si propunerea de la noul ministru de Externe de atunci, prin noiembrie-decembrie 2004. Propunerea a sunat foarte dragut, dar nu a fost deloc tentanta pentru mine. Mi s-a spus: „doamna Vintan, caut un profesionist in comunicare, un adevarat profesionist si, din mai multe referinte, se pare ca drumurile duc catre dvs. si as fi extrem de onorat daca ati veni sa lucrati cu mine.” Am raspuns: „Domnule ministru, ma bucur foarte mult, va multumesc foarte mult, dar nu sunt facuta pentru administratia publica. Imi pare foarte rau, sunt un om eminamente corporatist, nu ma pot adapta la mediul acela”. Mi s-a spus ca in Ministerul de Externe este putin diferit, ca oportunitatile sunt foarte multe si o sa invat foarte mult, ca o sa fiu in echipa apropiata a ministrului si se asteapta performanta de la mine pentru ca se stie ca sunt un om de performanta. Mi s-a promis ca totul va fi o experienta pe care nu o voi regreta si ca „nu veti castiga aproape nimic financiar”. Am analizat si am cerut permisiunea sa stau pana in ianuarie. Am analizat iar si iar si m-am gandit ca era cu adevarat sansa unui nou inceput.
E.P.: V-a fost frica sa nu dezamagiti?
CORINA VINTAN:
Da. Intotdeauna mi-e frica sa nu dezamagesc. Intotdeauna plec de la premisa ca aspiratiile mele trebuie sa fie in linie cu capacitatile mele, desi mereu imi las un loc de crestere, potentialul meu niciodata nu este atins la maximum. Nu vreau ca incompetenta sa-mi depaseasca limitele.
E.P.: Dar ati dezamagit vreodata?
CORINA VINTAN:
Din ce spunea domnul ministru – nu, pentru ca eu imi cautam feedback acolo, feedback in interlocutorul meu care era presa romana, presa internationala, feedback in omologii mei din Ministerele de Externe cu care colaboram. Probabil ca multe din criticile care au fost la adresa mea sau ale oricarui purtator de cuvant din Romania, nu ma vizau pe mine, vizau mesajul meu, vizau actiunile ministerului.


Nu sunt adepta confortului nici in meserie si, uneori, nici in viata personala

 

E.P.: Care ar fi cel mai neadevarat lucru care s-a spus despre dvs, in perioada aceea? Ceva din presa, care v-a ramas in minte.
CORINA VINTAN:
Era o permanenta critica intr-un anume grup media din Romania si a aparut cand s-au schimbat ministrii. Eu am inceput cu dl ministru Ungureanu si am ramas cu dl ministru Cioroianu, cu care, evident,  nu aveam niciun fel de chimie, nici intelectuala, nici emotionala. Deseori ma critica, isi critica propriul purtator de cuvant, desi stia ca mesajul pe care il propagam eu era validat de un minister si avea foarte multe nivele de aprobare, trecea prin multe maini si ochi, pana la aprobare. Dumnealui a gasit ca este benefic pentru dumnealui sa jucam jocul acesta, in sensul purtatorul de cuvant poate spune ceva si ministrul poate spune altceva. Eu nu am fost de acord.
E.P.: Cate nopti nedormite au fost atunci, de griji si de suparare?
CORINA VINTAN:
Au fost multe nopti, dar nu asta mi-a provocat mie insomnii. Insomnii am avut de la provocarile profesionale. Am avut, de exemplu, criza jurnalistilor rapiti. Atunci am stat in minister aproape 48 de ore, toti, toata echipa de criza. Sau… am facut repatrierea romanilor din Liban, cand a fost razboi si atunci eram consemnati si nu pleca nimeni.
E.P.: Se poate spune ca si timpul a fost in favoarea dvs, ca v-a oferit evenimente care sa va avantajeze?
CORINA VINTAN:
Mai mult ca sigur. Si caut aceste provocari. Caut greutatile, pentru ca doar in felul acesta am crescut. Altfel… nu sunt adepta confortului nici in meserie si, uneori, nici in viata personala. Exista o vorba, un prieten o spune foarte des: „Cand te simti confortabil, sa fugi”. Deci, Ministerul de Externe mi-a oferit aceasta sansa, sa nu ma simt confortabil si am ramas.


Doar ministrul Ungureanu cauta profesionisti in jurul sau, iar administratia publica nu este pregatita sa preia profesionisti

 

E.P.: Si lectia cea mai importanta, care a fost?
CORINA VINTAN:
Pentru mine lectia cea mai importanta a fost ca prima mea intuitie de a nu lucra in administratia publica, a fost corecta. Doar ministrul Ungureanu cauta profesionisti in jurul sau, iar administratia publica nu este pregatita sa preia profesionisti. Dovada a fost aceea ca ministrul Cioroianu s-a exprimat, intr-un context , ca „eu nu vreau sa lucrez cu profesionisti, vreau sa lucrez cu incepatori”. Nu am regretat niciun moment pentru ca si acum sunt in relatii cu fostii mei colegi din minister si toata lumea imi poarta respect ceea ce am reusit eu sa fac acolo, intr-o perioada de aproape 3 ani. Am avut proiecte profesionale mari pentru Romania, cum a fost aderarea Romaniei la UE, razboiul din Iran, din Afganistan…
E.P.: Cum ati trait momentul Aderarii?
CORINA VINTAN:
A fost ceva cu care nu te intalnesti de doua ori in viata. Noi am facut eforturi supranaturale  sa continuam eforturile predecesorilor nostri pentru ca nu este corect ca un singur ministru sau un singur presedinte sa-si atribuie acest parcurs al Romaniei, in domeniul politicii externe. Toate guvernele au actionat in aceeasi directie, benefica pentru Romania. Au fost momente de mare emotie, de mare incordare, de mare incercare profesionala pe care, cu mandrie, pot spune ca le-am depasit. Eram o echipa extrem de puternica in Ministerul Afacerilor Externe. Majoritatea, acum, sunt ambasadori si ne reprezinta cu mare cinste si cu mare profesionalism oriunde. Mie imi facea placere sa „impachetez” munca lor, iar comunicarea avea un rol esential in toata aceasta problema. Atunci, Romania incerca sa convinga Europa ca face parte din ea, ca merita sa fie acolo, ca noi eram din totdeauna acolo si  numai ca nu eram formal acceptati in UE.


Ma trezeam dimineata intr-un hotel si nu stiam unde sunt, daca sunt la Bruxelles, daca sunt la Londra…

 

E.P.: Timp de viata personala exista intre atatea provocari?
CORINA VINTAN:
  Nu, deloc. La un moment dat, imi amintesc ca ma trezeam dimineata intr-un hotel si nu stiam unde sunt, daca sunt la Bruxelles, daca sunt la Londra…Odata am facut o confuzie, m-am trezit si credeam ca sunt in Japonia, dar eram in China, cele doua vizite fiind una dupa alta, imediat.
E.P.: Ati suferit din pricina cu nu puteati avea o viata personala?
CORINA VINTAN:
Nu, nu. A fost un angajament pe care mi l-am facut ca, in acei ani in care acele mandate erau scurte, in care miza nu eram eu, era tara, sa nu precupetesc niciun efort. Nu am vrut sa dezamagesc cu nimic un om care avea o mare dedicatie si care a reusit sa ne inspire pe noi…MRU.
E.P.: Mihai Razvan Ungureanu va este si prieten, astazi?
CORINA VINTAN:
Avem o relatie foarte buna, avem o relatie de incredere.
E.P.: Va mai cere sfatul, din cand in cand?
CORINA VINTAN:
Da, sigur si il acord cu mare drag. Avem o relatie de incredere, am fost incercati, am trecut prin multe experiente impreuna. Nu esta vorba numai de mine, este vorba de o intreaga echipa care a fost alaturi de dumnealui. Dl Ungureanu este genul de om care cere mult dar, odata ce iti acorda increderea si respectul, este si foarte greu sa le pierzi. Este genul de personalitate care iti impune un standard si daca il obtii poti crede ca-ti ofera si prietenia. Relatia cu domnia sa este foarte frumoasa, profesionala, colegiala si, personal, am fost onorata sa lucrez cu el.


As vrea sa fiu tratata de prietenii mei din presa ca o sursa foarte credibila de informatii si nu o persoana care iti da telefon si cere ajutor pentru vreun client

 

E.P.: Dar printre ceilalti politicieni aveti multi prieteni?
CORINA VINTAN:
Nu, nu.
E.P.:  Exista sinceritate in clasa politica? Pot fi prietenii sincere?
CORINA VINTAN:
Este asa de greu sa numesti pe cineva… prieten! Este foarte greu… Pe dl Ungureanu nici nu  l-am considerat politician, cand era ministru de Externe, il consideram un profesionist. Cu lumea politica nu am relatii de prietenie di cauza business-ului pe care il am. Am o relatie echidistenta cu toata clasa politica, nu lucrez mai mult cu unii sau cu altii. vreau sa lucrez „360 de grade” cu clasa politica, adica de jur imprejur. Prieteniile mele profesionale sunt cele vechi, cele de la inceputurile mele. Am foarte multi prieteni in presa.
E.P.. Si cat va ajuta lucrul acesta? Atunci, cand aveti un articol sau o persoana de promovat, se rezolva doar cu un telefon?
CORINA VINTAN:
Nu. Nu accept eu. As vrea sa fiu tratata de prietenii mei din presa ca o sursa foarte credibila de informatii si nu o persoana care iti da telefon si cere ajutor pentru vreun client.
E.P.: Dar se foloseste aceasta metoda?
CORINA VINTAN:
Parerea mea este ca, da. Da. Eu fug de aceasta postura a PR-istului care, in loc sa vanda o idee, de fapt adreseaza o rugaminte si o face intr-un fel anume, cu asteptarea ca jurnalistul trebuie sa fie, automat, interesat de un subiect pe care PR-istul il considera important. Eu am lucrat si de partea cealalta a baricadei, in presa, la Evenimentul Zilei si am vazut ca 80% din comunicatele de presa ale PR-istilor mergeau direct in cosul de gunoi. Ca sa ajung sa inteleg acest lucru, ca sa inteleg cum sa abordez un jurnalist mi-a trebuit destul de mult timp si sa traiesc printre acei oameni.
E.P.: Care a fost factorul determinant, cand v-ati hotarat sa lucrati in acest domeniu al comunicarii? Ati judecat ca un business, ati calculat, ati pus castigurile pe hartie? Sau ati mers pe cum va spune inima, pe intuitie? Ati riscat?
CORINA VINTAN:
Dupa episodul Ministerului de Externe, dupa ce am plecat prin demisie, m-am gandit la parcursul meu profesional, mi-am permis o perioada de vreo luna de reflectie. M-am gandit la  ceea ce nu facusem pana atunci si ca toate ingredientele erau acolo, trebuie doar sa incerc sa le adun. M-am gandit ca din CV-ul meu profesional lipseste antreprenoriatul. Nu ca  m-am vazut antreprenor, inca de mica, nu mi-am dorit decat sa lucrez intr-un loc in care sa-mi iubesc meseria, sa pot sa dau tot ce este mai bun in mine, sa obtin performanta profesionala, indiferent in ce fel de forma. Putea sa fie intr-o corporatie,un minister, cine stie ce putea sa urmeze…o ambasada?

Cred ca si sefii m-au ales pe mine, dar si eu mi-am ales sefii


E.P.: V-a placut sa aveti sefi? Nu ati suferit de treaba aceasta?
CORINA VINTAN:
Absolut deloc. Cred ca si sefii m-au ales pe mine, dar si eu mi-am ales sefii. Pana la urma, totul este de relatii interumane. Daca nu exista aceasta chimie intre oameni, nu stiu cum ar functiona si relatiile profesionale. Sunt absolut conditionate de aceasta chestiune. Am decis, deci, sa incerc antreprenoriatul. Toata lumea spunea ca e cam tarziu, colegii tai de generatie …

E.P.: Cati ani aveati?
CORINA VINTAN:
  Aveam 41 de ani cand am inceput acest proiect, CEO Links Associates, compania mea de comunicare strategica.
E.P.: Sa ne intoarcem putin la Minister si sa-mi spuneti cum a fost ziua, sau noaptea de dinainte de a va scrie demisia…
CORINA VINTAN:
Era o presiune foarte mare. Fusesem plecata intr-o delegatie cu ministrul. Momentul in care eu m-am simtit extrem de nemultumita si am crezut ca criteriile de evaluare ale unui om care lucreaza intr-o astfel de functie sunt cele profesionale, sunt criteriile care se aplica in orice loc de munca cu o astfel de miza. Am considerat ca ele afecteaza  toate persoanele implicate, chiar mai mult, afecteaza relatiile cu mediile diplomatice, afecteaza tara. In momentul acela am decis ca nu are rost sa continui si am fost de principiul ca nu are rost sa fortez sa merg pe un drum pe care, nu numai ca nu sunt apreciata, nu sunt binevenita. M-am consultat cu un prieten de-al meu, un om extrem de apreciat in Ministerul Afacerilor Externe si am luat aceasta decizie. Mi s-a spus atunci ca este mai bine sa fac acest lucru, ca e bine sa nu opresti viata in loc, ca trebuie sa vezi urmatorul pas. Eu am aceasta filosofie de viata: in momentul in care apar semnele unei schimbari, trebuie sa le zici „welcome”, bine ca a venit o oportunitate de schimbare. Daca ai aceasta inteligenta, imediat apar si idei si oameni care te ajuta si tot ce-ti doresti.
E.P.: Dar cand a venit momentul cu Links, aveati bani? Cat ati investit in afacere, la inceput?
CORINA VINTAN:
Am investit in afacere aproximativ 100 de mii de euro.
E.P.: Si cat ati pierdut?
CORINA VINTAN:
Absolut nimic. Eu am strans bani pentru ca am lucrat si am fost intotdeauna bine platita. Imi amintesc, cand m-am angajat la Evenimentul Zilei, cred ca eram persoana cea mai bine platita din media romaneasca. Este adevarat ca la Evz erau foarte buni profesionisti, aveam un investitor german, era un mediu extrem de competitiv, avea un tiraj bun pe care noi l-am crescut si mai mult. Cand am plecat, am lasat Evz la un tiraj de 130 de mii de copii. Am inteles ca acum are cu mult mai putin. Eu aveam niste bani, niste rezerve si, daca era nevoie, as fi si imprumutat bani. Dar nu a fost nevoie. Am investit practic intr-un business de consultanta, iti trebuie doar creierul, dorinta si vointa. Nu era necesara o suma foarte mare ca nu faceam productie. Am avut banii necesari si am reusit sa platesc salarii si sa acopar niste costuri inerente.
E.P.: Sunteti exigenta ca sefa?
CORINA VINTAN:
Cred ca da. Dar nici oamenii cu care lucrez nu asteapta mai putin de la mine. Setez un standard, intr-un loc anume si pretind foarte mult de la oameni. Sper ca oamenii au ce invata de la mine, asa cum invat si eu de la ei, indiferent de nivelul sau pozitia pe care o ocupa in companie. Oricand ai de invatat de la cineva. Nu stiu daca acestia sunt termenii de caracterizare a unui sef, daca e bun sau rau. Despre un sef poti spune ca te inspira sau, din contra, iti taie orice elan. Sau e profesionist, sau nu e profesionist. Sau iubeste echipa cu care lucreaza, sau doar foloseste echipa cu care lucreaza. Sau vede viitorul in oameni, sau ii tine pe loc… cred ca acestia sunt termenii in care trebuie sa caracterizezi un sef. In viata mea am avut sefi foarte buni.
E.P.: De la cine ati invatat sa faceti bani, dintre acesti sefi?

CORINA VINTAN: Eu nu prea aveam incotro, intotdeauna am fost selfsufficient. Eu nu am avut niciodata,  decat bani in mana. Fie ca aveam un salariu mai mic sau mai mare, fie ca am schimbat jobul si am trecut din mediu privat la Ministerul Afacerilor Externe, am stiut ca voi avea venituri de 4-5 ori mai mici. M-am ajustat pentru ca niciodata mentalitatea mea nu a fost aceea ca vreau mai mult. Mentalitatea mea a fost aceea ca ceea ce am acum este foarte bine, ca trebuie sa apreciez si sa gasesc, in ceea ce am si fac acum, satisfactia maxima. E o mare iluzie sa traiesti doar in jurul veniturilor pe care le ai, este chiar neproductiv. Firma mea a mers de la inceput.


Primul meu client a fost, ca o ironie a sortii, a fost Summitul NATO

 

E.P.: Cine au fost primii clienti?
CORINA VINTAN:
Primul meu client a fost, ca o ironie a sortii, Summitul NATO. Eu mi-am dat demisia din MAE si primul client pe care l-am avut a fost German Marshall Fund, un mare ONG care e specializat in relatia transatlantica si care mi-a oferit ocazia sa organizez Conferinta de deschidere a Summitului NATO, in Romania. Si cine credeti ca era interlocutorul meu?! Era Ministerul Afacerilor Externe. Am lucrat din nou cu colegii mei din MAE, pe care ii consider niste profesionisti desavarsiti, niste oameni cu totul speciali prin educatie, prin cultura.
E.P.: A fost o coincidenta acest prim client?
CORINA VINTAN:
Eu cred ca ei au cautat, destul de mult, persoana capabila sa implementeze un astfel de proiect. Cred ca s-a mers foarte mult pe referinte. Stiu, aproape sigur, ca referintele cele mai bune mi-au venit de la Ambasada americana si de la MAE si ei s-au gandit ca eu aveam background-ul care imi trebuia, puteam sa lucrez foarte bine cu partea americana. Acest eveniment a fost gigantic, am beneficiat de o echipa de consultanti din Washington care faceau doar evenimentele mari ale NATO, peste tot in lume. Am avut foarte mult de invatat de la ei, au fost un interlocutor foarte bun in Romania. Am adaptat totul la conditiile de aici. Acest eveniment a fost un mare succes.
E.P.: Ce a urmat?
CORINA VINTAN:
Apoi a urmat un client intr-un proiect industrial foarte mare al Romaniei, pe cate l-am auditat vreo doua luni.
E.P.: Sa-i spunem si numele…
CORINA VINTAN:
Este cel mai mare proiect de aur al Romaniei, este vorba de Rosia Montana Gold Corporation.
E.P.: V-a adus multe stiri in presa…
CORINA VINTAN:
Da, mi-a adus multe stiri in presa. Eu stiam si mi-am asumat totul.
E.P.: Erau si antipatii?
CORINA VINTAN:
  Nu sunt antipatii. La inceput, cand am intrat in proiect, am citit foarte mult si am primit feedback de la mass-media din Romania, de la clasa politica, de la ONG-uri. Mi-am dat seama de un lucru: toata lumea avea o opinie, nimeni nu avea  informatie. Nimeni nu avea informatii dar avea opinii. Atunci, am zis ca este un proiect in care se poate construi foarte mult. Numai daca ma angajez in zona de a informa publicul si este foarte mult de facut. Circulau niste mituri oribile despre acest proiect. Nu circulau intamplator, ele erau propagate de niste ONG-uri care si ele, la randul lor, duceau acest stindard, avand o agenda, in mod cert. A fost o provocare profesionala. Daca toata lumea crede ca acest proiect nu are nici o sansa, ascultand analisti economici, ascultand reprezentantii Companiei si ascultand personalitati din viata politica care au spus ca este un proiect exceptional pentru Romania, dar este inconjurat de un halou, de atatea legende si atatea mituri, o sa dureze ani daca vrei sa demontezi aceste mituri. Si iata ca dureaza ani. pasii care s-au facut sunt extrem de importanti. Obiectivul, pana la urma,  nu a fost sa exploatam aurul de la Rosia Montana, obiectivul meu, ca om de comunicare, a fost sa las informatia sa circule liber, in tot spectrul.
E.P.: Sa circule liber si corect?
CORINA VINTAN:
Si corect! Sa deschidem o dezbatere. Eu nu am nimic impotriva daca dezbaterea pentru Rosia Montana continua, dar trebuie o dezbatere corecti, echitabila si cu argumente din partea opozantilor. Sunt foarte mandra de comportamentul acestei companii. Mi-as dori ca toate companiile din Romania care intra in proiecte atat de complicate, proiecte industriale grele sa treca un standard de la care nu se poate abate. Orice mare privatizare, orice mare afacere care se face cu Romania va avea ca standard proiectul Rosia Montana pantru ca a creat un precedent. A inteles ca trebuie sa se lupte cu mentalitati, cu lipsa de informare care nu e cauzat? de publicul larg, ci este cauzata de companiile care nu investesc in acest lucru, cu multe prejudecati si cu extrem de multa teama din partea decidentilor. Una este sa iei o decizie in interes national si sa recunosti ce este bine pentru Romania si alta este, ca decident politic, sa-ti fi frica pentru tine, pentru modul in care te afecteaza. Aici vorbim deja despre cat este de pregatita clasa politica sa-si asume. Acest proiect a creat un precedent. Ma uit acum la ultimele dezvoltari in domeniul acesta si ma gandesc, daca aceste companii care intra in Romania si pretind ca doresc sa cumpere companii romanesti, doresc sa privatizeze, nu le este clar. Mi se pare o obligatie in a te explica, cine esti, de ce  te intereseaza domeniul, ce expertiza ai, cum vei lucra… esta absolut necesar. Este ceea ce Rosia Montana, de cand lucrez cu ei, de 4 ani, face in mod constant, face fara ezitare.
E.P.: A existat o zi in care sa vreti sa opriti timpul si sa iesiti din aceasta valtoare a comentariilor din presa, de la clasa politica? Pur si simplu, sa nu mai puteti ca suna prea multe telefoane, ca primiti prea multe mailuri…
CORINA VINTAN:
Eu procesez cu usurinta cateva sute de telefoane si cateva sute de mailuri pe zi. Sunt, ceea ce se spune – multitask. Acesta nu este singurul meu client, am acum aproximativ 11 clienti. Timpul meu nu este dedicat integral acestui proiect. Acest proiect este cel mai vizibil si cand ti l-ai asumat, toata lumea stie ca aduci o contributie. Pe de alta parte, nu sunt singurul consultant al acestei companii, sunt multi consultanti. Aceasta companie a reusit sa aduca in jurul sau expertiza din toate domeniile, fie ca vorbim de domeniul industrial, fie ca vorbim de mediu, de cultura, de relatii comunitare, expertiza straina, expertiza romaneasca, cei mai mari experti aduc, in mod continuu, o contributie la explicarea acestui proiect, la informarea corecta a publicului romanesc. Vorbim de decidenti politici, de partide politice, de ONG-uri, mass-media si publicul larg. Strategia de comunicare a companiei, de a convinge publicul general ca acesta este un proiect pentru Romania a reusit. In acest moment aproape 80% din populatia Romaniei sprijina proiectul.
E.P.: Spuneti-mi, este cineva printre clientii dvs care va cere sfatul dar, nu vrea sa recunoasca public ca ii sunteti consultantul din umbra?
CORINA VINTAN:
Nu, nimeni nu are nicio problema. Eu am vrut de la inceput sa am o companie, lucrand in domeniul unei comunicari sensibile, care mai poarta si acest nume controversat de lobby si conceptul meu de business este putin diferit si si-a propus, pe fondul inexistentei unui dialog intre corporatii, business-uri si decidenti, sa aduca la aceeasi masa toate interesele si sa realizeze acest echilibru intre toate partile. Aceasta se poate realiza doar daca se reuseste o transparenta in relatiile cu acesti oameni. Eu nu am de ce sa ma ascund ca lucrez cu asociatii si corporatii, acoperind 6 sau 7 industrii.. Pe situl meu este destul de transparent tot ce facem pentru ca nimeni nu are interese obscure, nimeni nu-si doreste sa atinga un obiectiv care este imoral, ilegitim. Toti clientii mei stiu ca prima mea conditie cand intru in proiect este ca sa fie atins interesul general, nu particular. Cand am lucrat pentru Asociatia producatorilor de medicamente din Romania, in mintea mea nu era interesul de business al clientului, in mintea mea era, ca motivatie intrinseca, interesul pacientului. Eu, cand am intrat in acest proiect exista amenintarea ca Ministerul Sanatatii si Casa Nationala de Asigurari sa suprime programele nationale pentru bolnavii de cancer, Sida, hepatita si boli cardiovasculare. Daca iti vine un astfel de client si tu trebuie sa te duci sa discuti cu Asociatiile de Pacienti, cu Colegiul medicilor, cu mass media, nu mai ai cum sa te ascunzi. Nu era o discutie intre mine si ministrul sanatatii. Evit astfel de circumstante pentru ca interesul meu este sa afirm ca lucrez pentru un proiect, pentru o idee si sa arat ca acel client care m-a angajat are un interes legitim. Constiinta mea este 100% curata.


Eu nu am avut sansa sa am copii. Cred ca nu am avut timp sa fac copii

 

E.P.: Vorbiti atat de fumos despre proiectele profesionale, dar nu pot sa nu va intreb cum este cel care va sta la brat? Exista cineva in viata dvs? Pentru ca e clar ca sunteti o femeie incomoda, imi imaginez ca in viata dvs ati si complexat multi barbati, in afaceri.
CORINA VINTAN:
Da, exista. Am un partener. El… Este singurul barbat cu care am ramas si cu care am o relatie de parteneriat de 12 ani.
E.P.: De parteneriat sau de iubire?
CORINA VINTAN:
Cred ca este o forma de iubire.
E.P.: Este iubirea „aceea”?
CORINA VINTAN:
Cred ca este iubirea inteleapta. Este un om care a inteles ca viata in doi este atunci cand ambii privesc inainte si nu unul catre celalalt, cred ca am citit acest lucru undeva.
E:P.: Si ce vedeti inainte?
CORINA VINTAN:
Inainte… vad o echipa care merge inainte!
E.P.: Vedeti copii?
CORINA VINTAN:
Eu nu am avut sansa sa am copii. Cred ca nu am avut timp sa fac copii. In mintea mea, foarte repede,  parintii au devenit copiii nostri. Mama mea are 87 de ani… Poate nu a fost sa fie!
E.P.: Daca ar fi acum, sa se opreasca timpul si sa aveti de ales intre o familie, un copil si gloria profesionala, ce ati alege?
CORINA VINTAN:
As alege ce am ales. Nu as alege altceva. Alegerile pe care le-ai facut… daca ai spune intr-un moment al vietii ca nu ai ales bine, inseamna ca esti un om nefericit cu tine. Nu pot sa regret nimic din ce am ales. Inseamna ca am ales in mod constient si nu regrat nimic. Insa, exista intr-adevar un gol in viata unei femei pentru ca, pana la urma, menirea unei femei este de a fi femeie si apanajul ei cel mai mare este ca face copii. Nu am avut un copil si pentru faptul ca persoana cu care as fi dorit sa am un copil si care si-a dorit si a insistat sa aiba un copil, a fost o persoana care a aparut si a disparut din viata mea destul de repede. Daca nu s-a intamplat atunci si daca nu a fost sa fie, inseamna ca nu a fost sa fie….Acum, la varsta asta, nu are rost, nu este bine sa fortam lucrurile in nicio directie.
E.P.: Sa vorbim despre cele cateva sute de copii.
CORINA VINTAN:
Compania mea merge foarte bine si  se bazeaza foarte putin pe imputul meu tactic. Am reusit sa creez o echipa atat de buna de 11 oameni, atat de  tineri si de implicati in ceea ce fac, incat asta imi permite sa duc mai departe visurile mele. Am iesit cumva din zona business-ului, din zona in care exista provocarea profesionala, rezultatele pentru clienti, banii pe care poti sa-i castigi si am ajuns sa cred ca, intr-un fel, menirea mea este de a face ce au facut altii pentru mine. Acele intalniri fericite din viata mea care mi-au condus cariera profesionala… as vrea sa le intorc cumva si sa fac ceva pentru niste tineri care vor sa faca o cariera. Mi-as dori, in special, pentru femei… sa-si deseneze aspiratii de cand sunt foarte tinere si sa inteleaga ca, de fapt,cea mai mare realizare a unei femei este sa fie pe picioarele ei. Nu exista nimic altceva care sa te recompenseze, decat daca esti o femeie independenta, daca stii cine esti, daca stii ca mergi pe drumul tau si daca reduci, pe cat posibil, dependentele de orice natura. Si realizarea suprema, care este aceea de a-ti construi o familie in care rolul tau nu trebuie sa fie de 100% de sotie si de mama, pentru ca orice femeie poate sa dea mult mai mult de atat.
E.P.: Aveti multi prieteni? Ma uit la dvs si vad o femeie frumoasa…exista prietenii sincere? Aveti confidenti?
CORINA VINTAN:
Da, exista. Eu sunt o persoana foarte deschisa si foarte naturala. Bineinteles ca nu toate secretele se spun. Sunt secrete pe care nu le spui din bun simt. Sunt lucruri pe care nu poti sa le impartasesti cu oamenii pentru ca tin de intimitatea ta si ar fi o dovada de inadecvare. In general, sunt o persoana senina, sunt si o zodie foarte luminoasa si nu vreau sa ascund nimic.
E.P.: Dar, frumusetea…avantaj sau dezavantaj, in cariera dvs?
CORINA VINTAN:
Frumusetea?! Eu nu am aratat la fel tot timpul. Nu stiu de ce. Pot sa spun ca frumusetea sau nefrumusetea, dragalasenia, finetea, inteligenta, feminitatea au suferit transformari pe masura transformarii mele umane. Probabil ca, o femeie arata bine daca se simte bine cu ea. Si eu pot sa afirm, cu mana pe inima, ca ma simt bine cu mine. Nu vreau sa-mi cultiv foarte mult acest aspect. Sunt atat de multe lucruri noi care merita scoase la lumina….sigur ca, in meseria mea conteaza cum arati, dar pana la urma este o meserie in care vorbesti, in care trebuie sa cunosti omul din fata ta, in care vinzi o idee, in care tu vrei sa afli un lucru… cat, pana la urma, conteaza frumusetea?
E.P.: As vrea sa transmiteti o informatie care v-ar descoperi intr-o alta lumina. Ce nu stiu romanii despre dvs si ar merita sa afle?
CORINA VINTAN:
Cine sunt eu ca sa trebuiasca sa stie ceva romanii despre mine? De ce sa stie? …Doresc sa mentorez niste copii din ASE, am un parteneriat si cu Asociatia studentilor economisti din Romania si acest proiect il dedic unei persoane care a adus o mare lumina in viata mea , un binefacator pentru mine, o intalnire esentiala in viata. Proiectul se numeste Ovidiu Lider.
E.P.: Va asteptati sa vi se spuna „multumesc” pentru acest lucru?
CORINA VINTAN:
Nu asta este important. Mi se pare o pretentie aiurea. Asta o fac eu pentru ca trebuie sa o fac. Toti trebuie sa  mentoram pe cei tineri. Stim ca, oricat ne-am fi dorit si oricat de talentati am fi, daca nu am fi intalnit niste oameni esentiali, care sa ne schimbe drumul si care sa ne arate calea, nu am fi facut nimic.

 

Categorii:
Interviuri

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.