CRBL: Mă duc, aduc cușca din bucătărie și i-o pun în brațe. Și gata, ea a început: Uite pisicuța, pis, pis… iar eu stăteam în picioare și mă uitam, întrebându-mă: Dar nu vede nimic?!!! Ea era cu pisica în brațe și nu zicea nimic, nu vedea. Așa că, la un moment dat, a trebuit să îi spun: Vezi că și pisica are un cadou pentru tine!
ELENA: Și eu m-am minunat: Ce poate să aibă pisica asta? Apoi am văzut inelul, iar el s-a pus în genunchi…
CRBL: M-am așezat în genunchi… După aceea m-au întrebat alții: Măi, dar dacă zicea Nu? Dar eu nu m-am gândit nicio clipă la asta, pentru mine nu exista răspunsul ăsta.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Și ai zis Da, Elena? Nu ai ezitat, chiar dacă erai atât de tânără? Aveai doar 20 de ani.
ELENA: Da, dar atunci când e momentul, e momentul. Nu știu cum să explic…
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Dar părinții tăi au fost de acord să te măriți? Nu ți-au zis că ești prea tânără?
ELENA: Au zis că sunt prea tânără, dar părinții mei m-au susținut tot timpul și mi-au zis mereu: Faci exact cum simți și ce crezi tu! Fiindcă au mare încredere în mine. Îți dai seama – dacă am fost în Danemarca un an singură! Părerea mea e că m-am maturizat un pic mai devreme, sportul ăsta de performanță te maturizează. Eu nu știu să mă dau pe bicicletă, pe role, pentru că nu am avut, teoretic, copilărie…
CRBL: Abia aștept să crească Alesia, să le învăț pe amândouă. Să le zic: Uite, asta e minge de handbal, de basket, de volei, astea-s role, asta e bicicletă (râde).
Elena: Da, eu de când mă știu aveam școală, meditații și dans, dans, dans. Aveam plecări în fiecare weekend, că era Germania, Austria, Spania, competiții peste competiții. A fost bine, a fost frumos, a fost și greu, dar mi-a plăcut.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Și îți place și acum, nu?
ELENA: Îmi place, dar nu mă mai duc la competiții.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Și acum stai acasă cu fetița sau deja ai început programul?
ELENA: Acum predau la școala de dans a noastră, predăm, eu mai mult, mai un show, mai o nebunie, mai o coregrafie, deci tot în lumea asta, mai cu contabilitatea, mai cu administrarea…
Veneam cu microbuzul până la București și dansam la metrou
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: S-o luăm cu începutul… Tu, Edi, dansezi de mic?
CRBL: La 3 ani, deja dansam călușul. Mama mea, educatoare fiind, avea la cămin echipă de călușari mari și la sfârșit, înainte să se termine dansul cu câteva secunde, mai intram noi trei gândaci, eu cu soră-mea și cu încă un băiat, era bățul mai mare ca noi, dar eram și noi călușari. Saltul următor l-am făcut prin ’94, când activam deja la Palatul Copiilor și acolo la Centrul Unicef, părinții ne-au trimis pe mine și pe sora mea. Învățam engleză, franceză, eram cu chitările amândoi, eram și la Aeromodele, mă dusesem și la Carting, erau și cei cu muzica acolo, eram tentat de toate… Iar în holul de la Palatul Copiilor veneau copiii de la balet și dansau. Eu îi urmăream și repetam și eu, îmi plăcea. Și, într-o zi, i-am zis mamei că vreau să mă duc și eu la dans, acolo. Și m-am dus. Dar, fiind ultimul venit, nu m-a luat nimeni în seamă. Iar eu, ca să încerc să mă fac înțeles și auzit, veneam primul la Palatul Copiilor, deschideam sala, dădeam drumul la sobe, deschideam geamurile, măturam, era totul pregătit când veneau ceilalți. Când începeau cursurile, eu eram deja acolo. Și stăteam și la cursurile cu fetele, și cu cei mari, apoi veneau și cei mici, stăteam oricât, numai ca să fac cât mai mult dans. După aceea m-am înscris la cursul de balet, chiar dacă acolo la balet erau numai fete, tot ca să învăț cât mai multe… Și ușor, ușor, am început să merg la competiții cu Palatul Copiilor și am început să avem rezultate…
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Și când ați format trupa Simplu?
CRBL: La un moment dat, prin 97 s-a spart trupa de la Palatul Copiilor. Eram mari deja, toată lumea făcea 18 ani, începeam cu facultățile… Și m-am trezit singur, nu mai aveam cu cine să dansez și atunci l-am luat de la juniori pe Piticu, pe Omu’ Negru, el era un dansator și îi plăcea foarte mult ce dansam noi prin cluburi, pe Francezu’ l-am luat din altă trupă și așa ne-am format noi patru. Și de aici a început povestea, apoi am dat un demo pentru o casă de discuri și a pornit Simplu.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Când v-ați mutat în București?
CRBL: Eu sunt mutat de curând, pot spune, adică dacă în 2000 s-a lansat trupa Simplu, cred că în 2005… Primul care s-a mutat a fost Smiley. El a venit în trupă în 2002 și s-a mutat în 2003-2004, iar eu am venit în 2005 sau 2006 chiar. Până atunci am făcut naveta, cu microbuzul, cu metroul prin oraș. Îmi aduc aminte, veneam cu microbuzul până în Militari, de acolo luam metroul, ne opream întotdeauna la Griviței la metrou, că era stația noua, cu marmură și veneam cu două ore mai devreme, ne schimbam și făceam antrenament acolo, pentru că la Pitești nu aveam sală și făceam antrenamente la metrou, pur și simplu, două ore dansam acolo, mai sunam niște prieteni, ne strângeam mai mulți și dansam acolo, la metrou. După aceea veneam pe jos…
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Câștigați bani, vă dădea lumea ceva?
CRBL: Nu, nu câștigam, mai mult ne alergau jandarmii, că nu ne lăsau să dansăm. Și așa am făcut vreo 3-4 ani. Eu m-am apucat de muzică în timp ce eram balerin la Pitești. M-am angajat la teatru ca balerin, am stat vreo 3-4 ani angajat, pentru că acolo câștigam un ban, aveam salariu, și toți banii îi băgam în studio. Apăruseră deja Animal X, 3 Sud Est, nu mai mergea doar cu dansul, nu te mai lua nimeni doar să dansezi… Și atunci am zis: hai să facem și noi muzică. Banii de la teatru îi băgam într-un studio cu niște microfoane din alea de plastic… Nu știam cu ce se mănâncă treaba asta, dar am făcut muzică doar ca să vadă lumea cum dansăm, noi n-am făcut muzică înțelegând cum se face muzica. Și abia după aceea ușor, ușor am înțeles și eu ce e cu muzica și a început să-mi placă foarte mult. De la Moga am învățat ce înseamnă studio, a compune în studio, programele și așa mai departe. Eu mă las provocat de orice, vreau să știu de toate.
Eram acasă un handicapat cu o gravidă
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Unde locuiți acum? V-ați luat casa voastră?
CRBL: Da, avem rate, mai avem 15 ani de plătit la bancă, dar în momentul în care a venit Alesia am zis că trebuie să am casa mea. Nu am reușit să o am integral, așa cum trebuie, dar suntem în casa noastră, un apartament în oraș, pentru că e greu cu un copil și vrem să fie totul foarte aproape, începând de la salvare, poliție, școală până la locuri de joacă, de socializare, plus că noi, mai ales eu, plec dimineața, vin seara. Dacă ne luam o casă cine știe pe unde, cu banii de pe apartament, că exista posibilitatea asta, era foarte complicat. Casa vreau să o iau mai târziu, dacă pot, ca să mă bucur și eu de ea, să mă trezesc dimineața, să iau micul dejun, să stau în curte…
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Și aveți o mașină frumoasă, am văzut.
CRBL: În sfârșit mi-am luat și eu o mașină frumoasă, după ce am pierdut foarte mulți bani pe leasing-uri. Fiind pasionat de mașini, le-am tot schimbat și am pierdut bani la schimburile de leasing-uri și acum am vrut să-mi iau o mașină pentru mine, e o mașină sport, are două uși, e de fâțâială, să mă dau eu cu ea prin oraș, să mă simt eu bine.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: E doar a ta? Elena are și ea mașina ei?
CRBL: Da, Elena are mașinuța ei.
ELENA: Am una mai sigură.
CRBL: Bine, am păstrat microbuzul cu care mergem la concerte, pentru că atunci când mergem cu Alesia la Chișinău plecăm cu jumătate de casă și cu ăla mergem.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Povestiți-mi și cum a venit fetița. Cum ați aflat de sarcină? Cum ai rămas însărcinată, intenționat sau întâmplător?
CRBL: Noi aveam un show împreună și abia ne făcusem planul cum să facem la școala de dansuri cursurile cele noi. Aveam niște cursuri de wedding, în care învățam tinerii căsătoriți să-și facă niște dansuri, eram pregătiți să ne apucăm de treabă, să strângem bani. Dar nu am apucat să facem asta, ne-am făcut planul doar pe hârtie, pentru că s-a întâmplat foarte repede, undeva pe la Cluj, nu știu cum, prin toată grija și protecția noastră, s-a întâmplat să rămână însărcinată. La început n-am crezut. Ea n-a crezut, mai întâi a testat toate firmele de teste de sarcină, bineînțeles că nu m-a sunat pe mine prima oară, a sunat-o pe mama ei, sunt convins.
ELENA: Ba nu, pe doctor!!! (râde). Mi-am făcut 7 sau 8 teste.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Dar de ce nu îți venea să crezi?
ELENA: Pentru că luam pastile. E imposibil, am zis. Și am sunat doctorul și i-am zis că mi-au ieșit opt teste cu două liniuțe, eu mă duc la spital să fac analize de sânge? Zice: Când sunt două linii, sunt două linii. Ah, gata?, zic. Da. Și m-am dus la doctor să văd dacă e ok, că luasem pastile. Mi-a făcut analizele și mi-a zis că e ok. După aceea eram în faza în care nu voiam să spunem la nimeni, până la trei luni, și am spus doar familiilor. Nici trupa nu știa.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Și până când ai lucrat?
ELENA: Până în luna a 7-a sau a 8-a. Am condus, am dansat… Aveam cursuri de wedding cu cupluri și spuneau: Stai jos, explică, nu face tu! După aceea doctorul mi-a zis să stau acasă, măcar ultima lună.
CRBL: Și bineînțeles că în luna aceea când i-a zis doctorul să stea acasă, ce crezi că s-a întâmplat? Și-a rupt CRBL piciorul și atunci eram acasă un handicapat cu o gravidă, îți dai seama. Eu eram în cârje și aveam nevoie de ajutorul ei, ea era gravidă și avea nevoie de ajutorul meu…
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Cum ți-ai rupt piciorul?
CRBL: Dintr-o piruetă. Și stăteam și la etajul 7 într-un alt bloc, nu puteam să conduc, nu puteam să fac nimic, iar ea avea nevoie de ajutor… Noroc cu fratele meu, care ne-a ajutat foarte mult. Dar eram simpatici, când ne vedea lumea pe stradă, ăla în cârje și ea gravidă, eram un cuplu senzațional.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Ai născut natural?
ELENA: Nu, prin cezariană. Doctorul a spus asta, a scos-o mai devreme, pentru că nu mai creștea și a spus Hai s-o scoatem mai repede, să-i dăm sân, să crească, fiindcă nu mai merge.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Și a fost greu la început? Când ați venit de la maternitate ce ați făcut?
ELENA: Mie când mi-au adus-o prima dată, am pufnit într-un plâns și am zis: Ce o să fac eu cu ea?
CRBL: Am venit acasă, îți dai seama că eram gură-cască amândoi la soacre, ce facem, cum facem… Dar eu pot să spun că Elenei trebuie să-i fac statuie în centrul Bucureștiului, pentru că, sincer, la cei 24 de ani ai ei acum, nu știu câte fete sunt și pot face treaba asta atât de bine. Ea o îngrijește pe Alesia. Eu nu am voie să pun mâna pe fată. Da, eu am voie să pun mâna pe scutecul murdar: Ia scutecul murdar, du gunoiu’, strânge după mine, dar în rest nu prea ai voie, că nu faci bine. (râde)
ELENA: Ei, eu am și mai mult timp, el e mereu plecat…
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Dar aveți și o bonă?
CRBL: O avem pe mama soacră, pentru că mama mea e încă educatoare la Pitești și încă nu poate să ne ajute. Și o mai ducem pe la Chișinău, mai stă 2-3 săptămâni, mai vine mama soacră încoace, mai stă cu noi aici.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Deci mama ta, Elena, nu mai lucrează?
ELENA: Trebuia să lucreze, dar nu mai lucrează. Părinții mei au terminat amândoi matematică-cibernetică. Tata se ocupă acum cu import-export de pește. E o firmă mare, cu vreo 60 de angajați, însă mama și-a dat demisia. A zis: Dragul meu soț, am o nepoțică, lucrează tu singur. Chiar dacă mama e foarte tânără, are doar 46 de ani.
Toți ne numim dansatori sau coregrafi, dar e nevoie și de disciplina dansului
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: În plan profesional cum stați? Deci aveți o școală de dans, a voastră. Ce are diferit față de celelalte școli?
CRBL: Eu cred că este singura școală de dans. De ce zic asta? Pentru că sunt foarte multe săli de dans unde se predau dansuri, dar asta e școală de dans, se dau examene atât scrise, cât și orale, cât și practice, din trei în trei luni, până parcurgi toată materia de dansator. Treci prin dans sportiv, popular, break dance, balet etc., pentru că eu asta mi-am dorit să fac, nu mi-am dorit să am o sală, unde să vină copiii, să-i învăț trei mișcări și atât. Am încercat să pun umărul la educația copiilor, asta cred că de la mama a venit. În dans nu prea există educație, există Youtube și atât. Toată lumea se îmbracă cool și toți ne numim dansatori sau coregrafi, dar e nevoie și de disciplina dansului. Eu asta am vrut să implementez în rândul copiilor.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Deci nu-i primești pe copiii care nu știu să danseze, nu?
CRBL: Eu îi primesc, dar pot să stea la abonamentul alb, că așa le-am structurat, pe culori, ca la karate, 10 ani. Dacă vin să facă doar cursuri, să se ducă în altă parte.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: E o școală scumpă?
CRBL: Nu. E o școală la care un abonament lunar este 150 de lei, ca la oricare altă școală, tocmai pentru că nu mă interesează să fac prea mulți bani din asta. Mă interesează să vină copii și să crească.
ELENA: Nu se fac mulți bani din asta.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Și atunci din ce trăiți?
