Verile indiene sunt cele care și prelungesc lumina și căldura dincolo de pragurile firești ale anotimpului. Sunt verile care îmblânzesc calendarele și obligă toamnele să întârzie. Sunt cele care îndrăznesc să își prelungească miracolul dincolo de banal, dincolo de resemnare. Sunt precum marile iubiri, care izbutesc să reziste în ciuda obstacolelor, a depărtarilor, a disparițiilor. Într-o fâșie de vară indiană, i-am rugat pe Monica Davidescu și Aurelian Temișan să pozeze pentru noi la malul mării, în cea mai firească postură a lor: aceea de îndrăgostiți.
Fotografii: Paul Buciuta / Marea Dragoste
Monica Davidescu: Aspectul fizic nu m-a încurcat, nu m-a descurcat
Este elegantă și misterioasă, discretă și grațioasă, punctuală și corectă. Iar de când a devenit mămică, în noiembrie 2010, a căpătat și mai multă lumină în privire, în zâmbet, în suflet. Monica Davidescu, mama Dorei Maria Davidescu Temișan și soția lui Aurelian Temișan, este născută pe 6 august 1972 la Câmpina, este actriță a Teatrului Național și vedetă a inimilor noastre.
Alice Năstase Buciuta: Ultima dată când am făcut fotografii pentru un pictorial Tango, erai însărcinată în câteva săptămâni, dar nu ai spus nimănui. De ce ai ales să spui abia mai târziu? Și de ce ați ales să nu vorbiți și să nu pozați împreună cu fetița voastră?
Monica Davidescu: Am sperat întotdeauna în buna credință a oamenilor. Viața mi-a arătat că nu e așa. Am înțeles că nu toți oamenii se bucură odată cu tine și nu toți te țin de mână la necaz. Ba chiar sunt prea mulți care se distrează atunci când dai de greu și nu-ți împărtășesc nicicum bucuria. Cei care au știut de sarcină au fost familia și câțiva dintre apropiații noștri, oameni de încredere. În rest, am păstrat pentru noi acest eveniment privat. Suntem fericiți să împărtășim cu toți oamenii succesele noastre profesionale, pe care fiecare le primește în felul lui. E munca noastră, o facem cu drag pentru public și o împărtășim acestuia. Bucuriile și necazurile din familie rămân în familie. Nouă ni se pare că e mai onest așa. Nu încărcăm viața bietului spectator cu dramele noastre personale, le are el pe ale lui și nu mai e nevoie să îl invadăm și noi. Spectatorul ne vede pe scenă sau la televizor în desfășurarea spectacolelor și se bucură de ce-i dăruim. În rest, își vede de ale lui.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: La vechiul nostru pictorial, ați făcut câteva fotografii cu fetița noastră, Iza Buciuta. Nu vi s-a întâmplat ca mulți dintre cei care au văzut acele imagini să creadă că sunteți cu fetița voastră?
Monica Davidescu: Ba da, și nu numai o dată. Vorbesc de cei care au văzut revista mai târziu. Adică abia după ce am născut și nu au mai avut timp să se uite la dată și să facă socoteala lunilor. Revista Tango e o revistă care se păstrează câteva luni bune după ce ai cumpărat-o (așa se întâmplă cu revistele de calitate, nu că vreau să vă laud, dar așa e) și mulți au recitit-o mai târziu și au făcut legătura cum că Iza ar fi fetița noastră. Deseori am folosit fraza: Nu, fetița este a lui Alice și Paul de la Tango. În setul ăsta de fotografii făcute pentru Tango aș fi vrut să fac din nou poze cu Iza, dar mi-am dat seama că acum confuzia ar fi mare. De altfel, și Aurelian a făcut în urmă cu doi ani o ședință foto, pentru firma de îmbrăcăminte pentru copii Licurici, cu fetița prietenului nostru Jorge care avea atunci 11 luni, iar cei care văd acum fotografiile cred că e fetița noastră și ne tot spun că au văzut-o în fotografiile Licurici.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Ce crezi că au în plus femeile-mamă față de cele care nu au copii?
Monica Davidescu: O lumină interioară pe care nu o poți explica și nici înțelege decât după ce ți se întâmplă.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Dar în minus?
Monica Davidescu: Cu siguranță, în minus, au orele de relaxare. Ideea e că mamele sunt conectate tot timpul la multe alte lucruri decât cele personale și nu mai au timp de odihnă.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Dar artiștii ce au în plus față de oamenii care nu au niciun talent special?
Monica Davidescu: Cred că în artist există întotdeauna dorința de multiplicare și de transformare. Cei mai mulți oameni sunt mulțumiți cu ceea ce au și cu ceea ce pot să facă. Artistul își dorește întotdeauna să depășească limitele, să fie altcineva și să se păstreze pe el în același timp. E în permanență nemulțumit și se află într-o continuă căutare.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Care este cel mai mare har pe care l-ai primit de la Dumnezeu și ce talent îți lipsește cu desăvârșire și ți l-ai dori?
Monica Davidescu: Cred că tot ceea ce am primit până acum este marele meu dar de la Dumnezeu – să pot face ceea ce fac, să pot căuta, să pot să fiu nemulțumită și să mă redescopăr de fiecare dată. Nu știu ce îmi lipsește cu adevărat. Am senzația că pot învăța orice și că pot, prin exercițiu, să fac orice mă atrage și îmi place. Nu mi-am dorit ceva în mod excepțional și nu am atins; mi-am păstrat unele limite și am înălțat ștacheta până unde pot eu să ajung – cred în evoluția pas cu pas, nu în tunurile de peste noapte. Mai am încă de învățat, de curățat, de evoluat.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Îți amintești când l-ai văzut prima oară pe Aurelian?
Monica Davidescu: Prima oară l-am văzut la televizor, când a debutat la Mamaia ‘89. Eu nu credeam că voi ajunge vreodată la Mamaia. în 13 ianuarie 1995, ne-am văzut la spectacolul pe care eu îl prezentam şi în care el era invitat special să cânte. Nu ştiu dacă atunci a fost scânteia sau dacă ea s-a aprins uşor, uşor, în următoarele seri, până când m-a invitat la el, la spectacol la Sala Palatului. Apoi m-a condus acasă seară de seară… Trei luni mai târziu, am început o relaţie, alte trei luni mai târziu, ne-am mutat împreună. După primul an de relaţie, mi-am dat seama că avem mari şanse să rămânem împreună mult timp. Până acum, nu m-am înşelat.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Cum a fost momentul cererii în căsătorie? Când a venit?
Monica Davidescu: Când sărbătoream 11 ani de când ne-am cunoscut, Aurelian mi-a spus că vom merge în oraş doar noi doi, la un restaurant discret. Dar, întâmplător, la restaurant au sosit şi naşii, şi două perechi de prieteni foarte buni (unul dintre ei, Radu Justinian, este cel care ne-a adus pe amândoi în acelaşi spectacol, deci se face „vinovat“ de întâlnirea noastră) şi, ca un făcut, masa în doi s-a transformat într-o masă mai mare, la care râdeam, glumeam, iar la un moment dat au venit doi trubaduri cu chitarele, care au întrebat de mine, mi-au adus un buchet imens de flori, o cutie mare, şi mi-au cântat un cântec pe care, din cauza emoţiilor de atunci, nu mi-l mai amintesc. Pleacă trubadurii şi deschid cutia, în care era o altă cutie şi în care era o altă cutie şi în care… mă rog, vreo 7 cutii care ascundeau verighetele. Şi Aurelian îmi spune: „Anul asta, ziua mea pică sâmbătă, aşa că ne putem căsători de ziua mea, pe 3 iunie 2006, ce zici?“. (logodna o făcuserăm tot pe 3 iunie, cu 6 ani în urmă, tot într-o sâmbătă, iar Aurelian răspundea într-o doară ziariştilor care îl tot întrebau când se căsătoreşte că o va face când ziua lui va pica sâmbătă). Toţi ceilalţi care fuseseră invitaţi de Aurelian aşteptau răspunsul meu şi erau emoţionaţi ca şi mine… A fost o cerere interesantă.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Acum sunteți plecați la Paris – are legătură cu noul vostru proiect profesional? Ce poți să îmi dezvălui despre planurile tale artistice?
Monica Davidescu: Ai putea să ne spui: Știu ce ai făcut astă vară!, dacă îți spun despre vacanța aceasta care s-a dovedit a fi o vacanță minunată în Europa, în care am combinat zilele de relaxare cu munca. Am fost în Polonia, Slovacia, România, Cehia, Italia, Spania, Franța. Am avut filmări pentru un nou proiect, în care putem fi văzuți împreună din toamnă. Aș vrea să îți pot spune despre ce e vorba, dar până la marea deschidere nu avem voie prin contract să vorbim despre acest lucru. Știi cum e, află concurența și iese cu altceva înainte. (zâmbește) Am pozat acum la malul mării, la început de toamnă, și te-am simțit foarte în largul tău, foarte senină…
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Marea este fundalul care simți că ți se potrivește sau, de fapt, iubești mai mult muntele?
Monica Davidescu: Când am pozat, începusem concediul. Fusesem la munte, de fapt la sora mea la Breaza, unde lăsasem cățeii pentru întreaga vară, și eram doar noi trei la mare pentru trei zile de relaxare. S-a întâmplat ca într-una dintre acestea să fim împreună cu voi și să ne bucurăm cu toții la ședința foto, pe care am luat-o ca pe o plimbare la malul mării.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Cât de prietenă ești cu singurătatea? Suferi când ești singură sau te regăsești?
Monica Davidescu: Depinde de perioada în care mă aflu. Uneori, când lucrez la câte-o piesă, am nevoie să fiu doar eu cu mine câteva ore pe săptămână, ca să mă pot aduna, să mă pot organiza, să mă pot regăsi… Alteori, sunt dependentă de cei din jurul meu și chiar dacă mă deranjează zgomotul sau nazurile cuiva, le trec cu vederea și mulțumesc că nu sunt singură și că îi am aproape pe cei dragi.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Te plictisești vreodată?
Monica Davidescu: Nu mă plictisesc niciodată. Întotdeauna găsesc câte ceva util de făcut. De multe ori mă plâng de puținul timp liber pe care îl am și îmi doresc să stau să citesc o carte plicticoasă și să nu găsesc nimic altceva bun de făcut, dar asta nu se mai întâmplă de pe la 10 ani.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Ești o femeie foarte frumoasă. Când și cum ți-ai conștientizat frumusețea și cum „te-ai descurcat“ cu ea?
Monica Davidescu: Nu mă pot pune în acord cu tine. Nu eu sunt tiparul pentru frumusețe. Nu m-am considerat așa niciodată. Sunt o femeie cu părți bune și mai puțin bune. Am avut întotdeauna acel ceva din interior care s-a reflectat și în exterior, dar nu am conștientizat în mine vreun gen de frumusețe, nici un model. Cred în citatul următor: Frumusețea stă în ochii celor privitori, nu în cei ce se oglindesc. De aceea, aspectul fizic nu m-a încurcat, nu m-a descurcat, dar m-a ajutat de multe ori când era vorba de o anumită tipologie urmărită de către cei care au realizat spectacolele în care am jucat sau în care joc.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Ești atentă la înfățișarea celorlalți, te uiți la haine, la accesorii, cântărești eleganța interlocutorului?
Monica Davidescu: Urmăresc mai ales discursul. De cele mai multe ori, sub haine modeste și curate se ascund spiritele înalte. De prea puține ori am stat de vorbă cu oameni extrem de eleganți care să aibă și ce să spună. Oamenii care apreciază viața și valorile esențiale nu se vor ascunde în haine elegante și nu se vor pierde în capriciile modei.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Cum îi alegi ținutele soțului tău? Îi pregătești hainele pentru concerte?
Monica Davidescu: Mă bucur că există oameni care să facă acest lucru, altfel nu cred că soțul meu ar arăta atât de bine pe scenă. Pentru hainele lui de scenă din ultimii ani trebuie să-i mulțumesc Adinei Buzatu, iar pentru hainele mele, Lilianei Țuroiu, sau nașei mele Geta Chinciu, sau altor stiliști cu care am lucrat în pictoriale, filme sau teatru. Eu nu mă prea descurc în materie de vestimentație. Aleg lucruri simple, clasice, modeste, comode.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Unde mergeți, de obicei, în vacanțe și unde ați fost în vara asta?
Monica Davidescu: Așa cum îți spuneam, am petrecut șase săptămâni prin mașini, avioane, hoteluri, diverse locații de la mijlocul Parisului până în munții Slovaciei, prin plantații de portocali sau pe drumuri de munte din Transfăgărășanul nostru, pe străzile Pragăi sau pe dealurile de lângă Varșovia. Vacanța noastră a fost cu multe zile lungi, cu treziri înaintea răsăritului și cu filmări până la apus, cu multe zile calde alternate cu zile reci ca de iarnă, cu zile de odihnă totale și fără plictiseală.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Mai există casa părintească în care ai crescut?
Monica Davidescu: Mi-e dor de casa părintească. Întotdeauna mă visez acasă, la casa din copilărie. După ce tata a părăsit această lume, iar noi nu mai aveam la cine să ne ducem acasă, și după ce am văzut-o cum se degradează rapid în singurătate, am luat decizia să o vindem. În acel loc, cineva și-a întemeiat o familie, a făcut o casă nouă, nu mai seamănă cu ce a fost, dar locul copilăriei mele mai există, chiar dacă noi nu mai mergem acolo. Acum îmi pare rău că nu mai poate fi al nostru, dar… cine știe ce întâmplări fericite ne va aduce soarta să îl putem recupera.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Ce îți place, cel mai mult, în România?
Monica Davidescu: În țară îmi place că mai poți găsi locuri liniștite în care să nu te streseze nimic, unde să găsești oameni buni, care îți pot oferi tot confortul. În străinătate mă enervează deplasarea, cu bagaje, cu avion, cu așteptare, cu drumuri lungi… Și acolo, ca și în țară, depinzi de oameni și de lucrurile lor. Unii sunt de treabă, alții nu, unii te privesc cu drag și apreciază ceea ce alții nu.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Când și unde te putem vedea în toamna asta ca actriță? Ce noi proiecte profesionale ai?
Monica Davidescu: Ne întâlnim din septembrie la Teatrul Național București în spectacolele în care joc. Repet de câteva săptămâni în Omul cu mârțoaga, în regia Ancăi Bradu, la TNB. Cred că în noiembrie putem vorbi de premieră și ne putem vedea și la spectacolele Teatrului Metropolis, unde joc în două comedii și sper ca în primăvară să ne vedem într-un nou proiect (despre care vom vorbi la timpul potrivit). Foarte curând vom relua și Scapino, un spectacol particular, care a avut premiera la sfârșitul lunii iunie…
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Ai suferi dacă ți-ai pierde frumusețea? Ai vreun model de frumusețe pentru vârsta de 60 sau 70 de ani?
Monica Davidescu: Nu poți suferi că pierzi ceva ce nu ai conștientizat că ai. Dacă am avut-o înseamnă că ea a fost percepută prin ochii altora, și nu prin ai mei. Ăsta e un lucru bun. Am observat că spanioloaicele ajunse la 60 de ani sunt foarte pedante. Par femei frumoase, deși chipul își arată semnele trecerii anilor, sunt relaxate, îmbrăcate frumos, cu ținută, dar modest și fără să iasă în evidență într-un mod deosebit. Cred că le voi păstra în memorie, ca model pentru vârsta de 60 – 70. Doamne, ajută să mai apucăm și noi vârsta asta!
AURELIAN TEMIȘAN: Aș minți să spun că nu îmi plac aplauzele
Pe Aurelian Temișan îl știm pe scenă de peste două decenii. Este cântărețul cu inflexiuni tandre și voce adâncă și irezistibilă, este bărbatul frumos care s-a îndrăgostit onest și durabil de Monica Davidescu, este tatăl unei minuni, este un om de onoare pe care oricine și l-ar dori ca prieten.
Alice Năstase Buciuta: Cum erai, copil fiind, și cum te simți astăzi? Matur? Adult? Te-ai schimbat cu adevărat? Aurelian Temișan: Ce, la voi bărbații se maturizează? Știam că bărbații cresc pentru a se lungi, iar femeile cresc pentru a se maturiza. Eu rămân un adult bine crescut, cu suflet de copil și spirit ludic.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Îți folosesc experiența ta de copil și amintirea relației cu părinții tăi în planurile tale legate de creșterea copilului?
Aurelian Temișan: Nu prea mai seamănă lucrurile. Aștept să crească Dora, să văd dacă se manifestă cum mă manifestam eu cu părinții sau cu sor’mea, pe care o urmăream îndeaproape.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Unde îți găsești locul în muzica românească actuală? Ce se mai întâmplă pe scenele patriei din perspectiva ta de artist?
Aurelian Temișan: Am un band cu care am avut câteva proiecte interesante și am descoperit că pot aborda mai multe stiluri: de la jazz la blues, de la rock la pop. E vorba de Cardinal Show Orchestra, cu care cânt atât la evenimente private, cât și în spectacole de televiziune sau teatru – O-la-la-la sau Micul Paris.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Ai avut vreodată momente în care te-ai gândit să renunți la muzică?
Aurelian Temișan: Nu m-am regăsit, la un moment dat, nicăieri, ca gen, în peisajul muzicii românești. Am zis că renunț, pentru un timp, să mai cânt muzică românească. Atunci am înțeles că unui artist nu i se contabilizează aparițiile. Iese la rampă atunci când simte că are ceva interesant de spus publicului. A trecut timpul și am descoperit noi forme și noi formule. Sper să întâlnesc și compozitorul care să îmi poată compune ceva pentru vocea mea. Mai mulți dintre cei cu care am lucrat mi-au spus că e mai greu să compună pentru mine.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Care sunt cele mai frumoase momente pe care le petreci în afara scenei, în timpul tău liber?
Aurelian Temișan: Acum trebuie să răspund ca un adult cu responsabilități și îți spun cinstit că nu sunt altele mai frumoase decât cele petrecute cu fiica mea. Dar îți mărturisesc doar ție că îmi face mare plăcere să ies cu băieții la fotbal și după aceea, la o bere sau un biliard. Mă relaxează și mă deconectează de la stresul zilnic.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Dar în spectacole, care sunt clipele când te simți cu adevărat răsplătit?
Aurelian Temișan: Răsplata vine când ești mulțumit cu rezultatele proiectului pe care l-ai dăruit spectatorilor. Aplauzele sunt încununarea. Și aș minți să spun că nu îmi plac aplauzele.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Care este cel mai drag cântec al tău?
Aurelian Temișan: Deși am mai multe piese dragi mie, o aleg acum pe cea cu care am luat un premiu la Mamaia, în 1996 – piesa scrisă de Viorel Gavrilă, pe versuri de Daniel Iordăchioae. E vorba de Cine, oare?.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Ce se întâmplă cu artiștii din generația ta? Mulți au dispărut. Unde sunt Iordăchioae și Daminescu, că nu i-am mai văzut…
Aurelian Temișan: Suntem pe aici, printre voi. Să le contabilizăm aparițiile (zâmbește). Fiecare e prins în câte un proiect mai puțin mediatizat, dar care le aduce mai mari satisfacții.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Ce te face fericit? Ce te face nefericit?
Aurelian Temișan: Fericirea e o stare la care se ajunge mai greu, dar momentele de mulțumire fac parte din scările care te urcă spre fericire. Să fii nefericit în societatea noastră este foarte ușor, iar momente de nemulțumire întâlnești la tot pasul.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Faci sport în continuare? Ai fost sportiv de mic – ți-ai păstrat obiceiul de a face sport până în zilele noastre?
Aurelian Temișan: Mișcarea face bine la spirit. Mi-am dorit dintotdeauna să fiu fotbalist și după puțin timp în ringul de box și după câteva sezoane la handbal, se ivește și ocazia să fiu portar în echipa de fotbal a artiștilor din România. Acolo am rămas, iar cele câteva trofee din ultimele campionate interne sau internaționale la care am participat mă fac să cred că mi-am împlinit un vis din copilarie.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Care este unul dintre cântecele tale preferate din repertoriul internațional- și de ce îți place?
Aurelian Temișan: Ain’t no sunshine. Este piesa care spune totul, atât din punct de vedere al compoziției, cât și ca mesaj.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Tu și Monica aveți un cântec al vostru, o piesă care, dacă o auziți, vă emoționează?
Aurelian Temișan: Am cântat împreună, la nunta noastră, Something stupid. E cântecul nostru și de fiecare dată când îl auzim râdem și spunem că e al nostru…
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Cât de însemnată e muzica într-o poveste de dragoste?
Aurelian Temișan: Dacă ai vedea filmul Love story fără muzică te-ai mai emoționa atât de mult??? Nu cred. În viață, ca și într-un spectacol, muzica este foarte importantă, ea desăvârșește atmosfera.
Material realizat în septembrie 2011
Stilistă: Madena Pasăre; Make-up artist: Narcisa Șimăndan; Hair-style: Cristina Grama (Salon Fason) Vestimentație: Mușat Studio, magazin Posh Market, Miau by Clara Rotescu, Zara, Stefanel, Nine West, Musette, Accessorize, Trends by Adina Buzatu, Ralph Lauren, magazin Collective, H&M
