Serban Foarta: Te vindeci de amor prin alt amor

de

Il cunoastem cu totii mai intai ca poet-textier al trupei Phoenix. Versurile lui nobile au insotit muzica tineretii noastre. Dar, dincolo de asta, scriitorul Serban Foarta este profesor, artist, iubitor al femeii, cautator al intelesurilor vietii. In apartamentul sau din Timisoara, cu sotia sa tinandu-i mana din cand in cand, Serban Foarta mi-a povestit despre fostele sale iubiri.

Fotografii de Paul Buciuta

                                                         Pe la 1900 dansau barbatii tango intre ei

Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Unde si cand v-ati nascut?

Serban Foarta: M-am nascut la Turnu Severin in 1942, pe 8 iulie, cam pe la ora 5 dupa-masa, dupa cate mi-a spus mama. In sala respectiva nu era un ceas ca sa vada exact ora, asa ca nu pot decat sa-i induc in eroare pe eventualii astrologi de salon. In Zodia Racului. M-am nascut in razboi, tata era pe front.

Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Si parintii erau tot artisti?

Serban Foarta:
Tata era doctor, doctor la Antiaeriana, pe front. Din cauza promiscuitatii a facut o serie de boli, febra tifoida si altele. Multi mureau nu neaparat de razboi, ci din cauza acestor boli. Tata era foarte tanar, nascut in 1916, avea deci vreo 26 de ani atunci, iar mama avea 22 de ani in ’42. Mama facuse Conservatorul vreo patru ani, era o soprana extraordinara. Nu am cum sa demonstrez, pentru ca, in tembelismul meu si al sora-mii, nu am inregistrat-o niciodata, cand inca se putea, adica prin anii ’60 cand ea canta inca, mai mult pentru ea tot mai putin pentru altii. Avea 40 de ani; e adevarat, fuma foarte mult si, la un moment dat, nu a vrut sa mai cante deloc. Dar canta admirabil, cu o mare acuratete.

Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Cand v-ati apucat de scris? V-a spus cineva ca sunteti talentat?

Serban Foarta: Nu mi-a spus nimeni. In primul rand, eu am invatat pian de pe la 6 ani la 18. Dar uitati-va, un tango nu as putea sa va cant acuma, ca sunt notist.

Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Poate sa-l dansati.

Serban Foarta: Mama era o dansatoare extraordinara si de tango, dar mai ales de vals. Valsul nici azi nu l-am putut invata. Pe la 12-13 ani vrei sa inveti sa dansezi. Stiti cum se invata pe vremea aceea? Cu scaunul. Luai scaunul in brate si dansai cu el ca sa inveti pasii. Cand noi am implinit 14 ani, au aparut dansuri mai mult sau mai putin despartite, perechile la distanta, asa cam de unul singur. Acum tangoul revine la moda. Tangoul este un dans de mare arta, de mare splendoare si de obsesie.

E un dans pe jumatate sacadat, pe jumatate glissando, si este, evident, mai mult sau mai putin, un act sexual. Toti sustin ca el ar fi aparut de prin Polonia sau de prin Rusia prin 1880 adus de fete care se angajau prin lupanalele din Buenos Aires. E controversat, nu se stie exact. Un lucru e sigur: pe la 1900 dansau barbatii tango intre ei, fara imbratisare, fara lascivitate, cu un fel de emfaza spaniola. Si se si taiau cu cutitul. Incet, incet, nu stiu prin ce fenomen a aparut din nou tangoul si a ajuns la Paris, si Parisul l-a repus in picioare putin inainte de primul razboi, in 1912, ’13, ’14. A fost si o culoare care s-a numit tango, un fel de oranj. Matasea de parasuta pe vremea razboiului era de obicei oranj. Dupa razboi s-a vandut in delir matase de parasuta, pentru ca nu mai erau de niciunele. Dar doamnele isi faceau rochii din matase de parasuta.

Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Cand v-ati apucat, totusi, de scris?

Serban Foarta: M-am apucat de literatura constient pe la 14-15 ani, tarziu fata de altii. Mi se parea o chestie rusinoasa sa scrii literatura. Bine, poet n-am spus niciodata ca sunt, mai ales prin tren cand inevitabil ajungi la intrebari de genul: aveti copii, cu ce va ocupati? Eu fac un fel de ziaristica, dar nu puteam sa spun ca sunt poet, mi se parea un lucru enorm de intim, asa cum e greu sa marturisesti in public daca crezi sau nu in Dumnezeu. Intrebarea asta nu se pune.

Se pune sau sub patrafir, sau intr-o carte, sau intre patru ochi, tu cu Dumnezeu, daca ai acest tête-à-tête… Atunci sunt tentat sa spun „Nu“, sau „iesi afara“. Prin anii ’50, lui Arghezi ii venise un preot cu Botezul si s-a dus sa-l conduca pana la poarta. Pe drum popa l-a intrebat: „Maestre, dumneata, care esti un om inteligent, ce parere ai, exista Dumnezeu?” si Arghezi i-a raspuns: „Parinte, de ce nu te-ai facut dumneata cacanar?”. Un popa nu are voie sa intrebe asa ceva. Am inceput literatura oarecum prin imitatie, nu am inventat eu literatura.

Am dat de Bacovia, pentru ca Bacovia fusese cel mai important dupa „partidul e in toate, in cele ce sunt, si-n cele ce maine vor rade la soare”… Iti venea sa-i zici partidului: nu te mai baga dom’ne in toate! Prima mea poezie a fost foarte proasta, atat de proasta, incat un an de zile am renuntat. Era un fel de pastel asa, scrasnit, chinuit, dar pe urma l-am citit pe Bacovia. Am inceput sa-l imit combinandu-l cu Macedonski, facand un rondel bacovian combinand existentialul, meteorologicul, ontologicul, in ultima instanta, cu artisticul, cu manierismul.

Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Si ati publicat-o?

Serban Foarta: Nu, nu. Nici gand. Pe urma mai citeam pe la cenacluri. N-am publicat decat foarte tarziu, foarte putine poezii inainte de debutul meu propriu-zis cu texte pentru Phoenix, prin ’76, eu in ’76 fiind, vorba aia, magar batran. In ’76, pe banii mei, la Litera. Si inca 4 carti am avut tot pe banii mei, la Litera. Am avut 8 carti inainte de cadere. Una despre poezia lui Ion Barbu, una cu eseuri scurte. Se chema „Afinitati selective“, pe urma „Afinitati efective“. Acum ar trebui sa scriu „Afinitati elective“.

Am facut exercitii de poezie, am reinceput de nenumarate ori. Pentru cateva zile am fost convins ca asta e, dupa care am crezut ca nu e asta, si e altceva. Am repetat, am reluat, m-am antrenat foarte mult timp, incat la un moment dat am zis ma las de poezie. Ca ma fac critic literar. Ceea ce am si facut cativa ani si fac si acuma un fel de critica literara. Dar te rog sa ma crezi, aparea un puternic sentiment de mila. Criticului nu trebuie sa-i fie mila, ca judecatorului.

Ai facut crima, asta e situatia. Eu n-as fi putut, eu n-as putea sa dau sentinte. Dar la critica am mai muscat pe cate unul, si marea tristete a fost urmatoarea: l-am injurat pe Constantin Chirita, autorul „Ciresarilor“, care scrisese un roman, „Pasiuni“, care era o prostie. L-am facut pilaf, in revista Orizont. Dar, dupa cateva saptamani, la o alta cronica de-a lui, scrisa in Romania Literara, i s-a pus poza. Si mi s-a parut un om de treaba si mi-am zis: ce am eu dom’ne cu asta sa-i fac zile fripte, sa se simta prost, sa se uite nevasta-sa câș la el? Si m-am lasat de critica.

                                                         Femeile sunt, totusi, centrul universului

Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Cum ati intalnit dragostea, cum ati descoperit-o si cat de insemnata este ea in destinul dumneavoastra de scriitor?

Serban Foarta: M-a fascinat dintotdeauna ceea ce domnul Goethe numeste eternul feminin. Aveam vreo patru ani cand mi-am culcat obrazul pe obrazul unei prietene de-a mamei, care m-a luat in brate. Era frumos fardata, avea obrajii rozé si i-am spus mamei: „Ce rafinata e!”. Asa i-am zis, asta a fost cuvantul pe care l-am folosit la patru ani. Intotdeauna am avut aceasta atractie speciala, nu neaparat sexuala, fata de femei. Niciodata eu nu ma uit la ceea ce se uita prima data barbatii, la silicoane sau la fesiere. Nu asta vad prima oara.

Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Dar ce va atrage atentia?

Serban Foarta: Prima oara vad zambetul, surasul… Ochii si fata ma tulbura cel mai mult. Atunci se naste un fel de dorinta de a le fi alaturi. Femeile sunt, totusi, centrul universului, nu barbatii, regret. Ele nasc, au aceasta putere extraordinara. Nascand, fac si regula jocului. Ele cresc copiii, ele ii educa. Daca ar fi trebuit sa aleg intre mama si tata, normal ca o alegeam pe mama. Cu tata as fi avut relatii foarte reci, desi era un om extraordinar si m-a ajutat cu foarte multe lucruri, dar relatia aceea tandra, speciala, am avut-o cu mama. E prima femeie careia ii stai in preajma, pe care o mangai, o dorlotezi, o legeni. Astea nu se pot uita. Ai stat in ea 9 luni. Totul s-a imprimat in tine, amprenta asta e indelebila, categoric. Pe vremea mea nici cuvantul gagica nu-l spuneam fata de fete. Nu se injura fata de femei.

Ne jucam de-a doctorul, de-a mama si de-a tata, pastrand o anumita afectiune, politete, fara a ne invata cineva in mod special. Desi barbatul este sexul tare, femeia este centrul, asa cum este soba intr-o casa, centrifica universul. De-aia ne adunam mai mult in bucatarie, si pentru ca era mai cald. Ea naste, nasterea e durere. Ea are o relatie cu durerea mult mai clara decat barbatul care e mult mai las in fata durerii, in ciuda faptului ca multi sunt viteji, sunt eroi. Iesi din transee si te secera aia; cateodata te imping de la spate baietii, politrucii. Nu neg eroismul la barbati, dar eroismul e una, si taria de a duce in spinare nasterea, care poate fi nu una singura, ci mai multe, e altceva. Pe urma boala; femeia accepta boala, moartea mult mai usor decat barbatul, care este vaicaret. Femeia e de aici, e inradacinata, barbatul in genere pare parasutat, pare usor extraterestru, din alta parte; nu are radacini, e un marinar pe uscat.

Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Spuneti-mi chiar in viata dumneavoastra, cand ati intalnit o mare iubire?

Serban Foarta: M-am indragostit de multe fete in adolescenta mea. Una dintre ele statea la Brasov, era cu un an mai mica, facea balet, era blonda, avea cozi si o chema Sanda. Ii cantam la pian si ea dansa; sigur ca ne-am indragostit. N-am avut curaj deloc sa-i spun te iubesc. Insa, vazuseram impreuna filmul Fedra, in spaniola, unde eroii isi spuneau te quiero. Mi-am luat curajul si, in loc de primul te iubesc, i-am spus te quiero, stiind insa ca ea stie de ce ii spun asa. Am sarutat-o pe buzele ei usor aspre. Avea o fusta scurta, era copil; avea 13-14 ani. Eram, vara, in curtea liceului meu care avea multe plante, ca o gradina botanica. Si stateam amandoi acolo, pe marginea unui bazin secat, si atunci, cu mare frica, am sarutat-o si i-am spus te quiero. Genunchii ei usor baietesti aveau acea impudoare casta, pe care o au balerinele de obicei.

N-a fost sa fie; a plecat la un moment dat in Germania, in RDG, a gasit un RDG-ist cu care s-a casatorit. Pe urma a fost o alta, care era superba din punct de vedere al coloritului. Avea un par rosu, ochi verzi, pistrui, si o chema tot Sanda, dar i se zicea Sandra. Dar cea mai mare emotie, probabil, am simtit-o cu ea, cu balerina.

Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Dar dragostea adevarata, profunda, prima relatie de iubire?

Serban Foarta: Dragoste adevarata si chiar amoc, din partea mea, a fost cand aveam 19 ani. M-am indragostit, cum se intampla, de fata gazdei. Avea 18 ani. Era studenta la Arte Plastice, era pe jumatate sarboaica si avea un unchi sarb in Canada. Bineinteles ca isi facusera actele pentru plecarea din tara, iar asta imi dadea un sentiment tragic, pentru ca stiam ca nu pot sa-l concurez pe Cristofor Columb. Meciul era pierdut dinainte. A urmat, totusi, din partea ei, o dragoste puternica. O chema Stela. Avea un par enorm de carliontat, dar nu pot sa-i mai vad privirea. Probabil ca niciodata nu i-am vazut-o, pentru ca avea asupra mea un fel de efect magic. Ea era la Plastice si bineinteles ca mediul era artistic mai mult sau mai putin. Am vrut sa o iau de nevasta, dar nu s-a putut, din cauza plecarii in Canada… Si incet, incet lucrurile s-au racit. Am gasit o alta fata, pentru ca, de obicei, te vindeci de amor prin alt amor.

Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Dar o iubire gasita de nevoie poate sa fie la inaltimea celei de care incerci sa te vindeci?

Serban Foarta: Da, da! Pe fata asta o iubeam atat de mult, incat imi era frica sa intru intr-o tutungerie, si ea sa ramana afara; aveam impresia ca n-o s-o mai gasesc cand ies. Atat de mult am iubit-o, incat am chemat-o pe mama, val-vartej, de la Severin, si ne-am intalnit toti trei. Si a iesit, desigur, ca toate marile iubiri, cu o mare tristete, pentru ca ne-am despartit. N-am mai vazut-o un an si am intalnit-o, culmea, pe strada, exact in ziua in care eu avusesem casatoria civila.

Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Cu cine ati fost casatorit prima data?

Serban Foarta: M-am casatorit cu o fata cu care eram coleg de facultate, ne cunosteam din anul intai, dar dragostea s-a declansat prin anul al III-lea. Ea a fost sotia mea 33 de ani, si cred ca ea m-a iubit cel mai mult. M-a rasfatat, iar asta nu e intotdeauna cel mai potrivit lucru.

Marea Dragoste / RevistaTango.ro: De ce? Intr-un cuplu e un joc de putere, trebuie ca unul sa aiba mai multa grija de celalalt?

Serban Foarta: Nu, dar barbatii sunt usor ticalosi. Sunt vanitosi, vor sa cucereasca dame si atunci de multe ori isi dau in petec, mai ales daca sotia e blanda si intelegatoare.

Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Si sotia dumneavoastra cum reactiona?

Serban Foarta: Extraordinar. Sigur ca nu am tinut-o toata ziua, dar au existat cateva aventuri. Era foarte generoasa, desi suferea, clar. La un moment dat, un coleg de-al ei de la lingvistica i-a facut o oarecare curte si, probabil, asta i-a facut bine pentru ca, fiind de mult impreuna, eu nu mai eram in stare sa o fac sa exulte putin, deoarece, in timp, carnea se face trista, inima e trista, sufletul e trist.

Euforia, exultanta asta vin odata cu o anumita forma de dragoste. Nu s-a intamplat nimic intre ei, dar stiam. Iar atunci cand ea a murit, pe colegul asta al ei l-am iubit mai mult decat pe altii.

Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Oricum, ce inseamna sa inseli? Sa ai o relatie carnala cu altcineva? Sau doar sa iti zboare gandul?

Serban Foarta: A insela nu exista decat in urmatorul sens: ca iti privezi partenerul de timpul pe care ar trebui sa-l petreci impreuna cu el sau cu ea. Atunci mai dispari, te mai intorci si de fapt nu te alegi decat cu naveta; nu te alegi cu nimic. Dar dragostea ca atare, actul sexual nu e nicio tradare. Tradarea e timpul mancat din timpul pe care trebuia sa-l petreci cu altcineva.

                                                         O mare dragoste este un fenomen cosmic

Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Se schimba dragostea de la o varsta la alta? Credeti ca iubim diferit la 40 de ani, la 60 de ani? Ce anume se schimba in felul in care ne indragostim?

Serban Foarta: Sigur. In adolescenta poate exista o dragoste fatala, care pe unii ii duce si la sinucidere. Atunci iubim aproape fara cuvinte, cu toata fiinta si nu avem incotro, este o stihie mult mai mare decat noi. Crescand putin si devenind putin mai cinici, experienta sexuala te face mai sigur pe tine, dar nu va mai fi un amor Romeo si Julieta; ei aveau 13-14 ani. La 35-40 de ani omul devine putin comod, mai ales daca a mai fost insurat, devine putin rentier al dragostei. Adica, are anumite tabieturi, si la amanta se poate duce cum vine la nevasta, totul intra intr-un fel de mecanica. Nu vorbim de cazurile exceptionale, pentru ca o mare dragoste, intr-adevar, este un fenomen cosmic.

Din orice dragoste ramane o ramasita, de-aia ma uit cu groaza la violatori in care nu mai e nimic, decat violenta. Pentru ca si a face dragoste o data, cu o prostituata intr-un hotel, poate fi un gest plin de tandrete, facut cu o anumita dragoste. Prostituatele sunt niste fiinte care iau asupra lor din pacatul lumii. De-aia Iisus o accepta pe Maria Magdalena si o iubeste. E o inselare daca minti. Eu am facut parte dintre mizerabilii care i-au spus sotiei. Daca eram cu ea si vedeam o femeie frumoasa ii si spuneam. Pai cui sa-i spui? Daca te indragostesti, prima data ii spui sotiei, e nevoia de comunicare. Sigur ca pare un fel de frivolitate. Ispita, tentatia exista la fiecare colt; fiecare femeie poate semnaliza catre tine, poate sa ti se para sau nu. Este asa cum spune Maiakovski intr-o poezie: „Am dus in spate mari iubiri/ Neintinate, mici, murdare iubiri”.

Una-i una, alta-i alta. E adevarat ca n-am avea voie pe nicio iubire s-o consideram asa. Nu mi-am pierdut toata viata umbland brambura, dar s-a intamplat de cateva ori, pentru ca uneori am fost asaltat si mi se parea ca nu pot refuza, am acceptat aproape ca dintr-un soi de politete. Mi s-a intamplat de vreo doua ori sa iubesc de mila. Poate si eu am fost uneori iubit din mila, nu conteaza, nu fac parte dintre orgoliosi. Da, mila, ca pe ruseste si pe limbile slave in general, iubita e milaia maia, adica aia care se milostiveste de tine ca sa te iubeasca, pentru ca esti un prapadit care o sa mori.

Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Care e formula care functioneaza? In ce credeti? Cum rezista o relatie in zilele noastre?

Serban Foarta: In zilele noastre nu prea rezista. In zilele noastre se divorteaza in exces. Eu am iubit-o foarte mult pe cea care nu mai este, cum o iubesc si pe cea care este. Mai e amorul nefericit de pe la 60, 70 de ani, cand un mos de obicei se indragosteste de o tinerica. Ei sunt micii pedofili amorosi, mai mult sau mai putin ridicoli. Nu neg faptul ca o fata de douazeci si ceva de ani se poate indragosti de unul de 70 de ani, si nu pentru ca individul ala de 70 e cineva, pentru el insusi. Toti am vrea sa fim iubiti pentru noi insine, nu pentru ce conotam. E foarte placut sa intri cu o dama intr-un local si sa se intoarca unii. E un mic omagiu pe care ti-l aduce o femeie, chiar daca ti-l aduce pentru ca tu esti cineva. Insa, de fapt, toti am vrea sa fim iubiti nu pentru reputatie, ci pentru noi insine.

interviu realizat in mai 2009, la Timisoara

 

Categorii:
Interviuri

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *