L-am reintalnit pe Cristian Margarit, nutritionistul care are intotdeauna curaj sa spuna lucrurilor pe nume, la lansarea Oikos, un nou iaurt proteic de la Danone. Si am profitat de intalnire ca sa mai lamurim cateva aspecte legate de hrana si de viata sanatoasa – domeniu pe cat de la indemana tuturor, pe atat de neinteles celor mai multi dintre noi.
Marea Dragoste / Tango: Ce anume te-a determinat sa te dedici cu atata pasiune nutritiei? Catre ce profesie ai pornit in viata si cum ai ajuns aici?
Cristian Margarit: Din adolescenta am fost fascinat de transformarea corpului propriu si de modul cum nutritia o influenteaza. Am vazut un reportaj la televizor despre efectele negative ale produselor de panificatie si de acolo a pornit totul. Mi-am propus sa arat bine si sa traiesc 100 de ani. Am inceput sa devorez toate materialele care tratau subiectul, din pacate, la acea vreme, putine. Apoi am completat cu antrenamentele fizice (culturism-fitness), pe care le consider in continuare esentiale pentru o viata sanatoasa. Am pornit initial catre informatica, in liceu, apoi am mers spre psiho-sociologie, dar am terminat Management, la ASE. Am invatat foarte multe lucruri utile, care m-au ajutat apoi sa dezvolt reteaua de site-uri (getfit.ro, cristianmargarit.ro) si sa aplic metode manageriale, abordand imbunatatirea vietii ca pe un proiect. Diferite alte cursuri, atat din zona medicala, cat si din zona de pregatire fizica, mi-au adus informatii suplimentare. Totusi, cea mai mare parte s-a realizat pe cont propriu, prin studiu individual. Am lucrat si in alte domenii – telecomunicatii, comert international-, dar mi-am dorit mult sa imi petrec viata alaturi de oameni fericiti, care isi schimba viata in bine cu ajutorul meu, deci am pus bazele unei comunitati online in anul 2001. Momentul de cotitura a fost atunci cand am fost imobilizat la pat in urma unei accidentari, intre anii 2005 si 2007. A fost extrem de greu din punct de vedere al sanatatii fizice, dar foarte productiv spiritual. Am folosit acel timp studiind atat posibilitatile de recuperare naturala si regenerare a organismului. Imi placusera dintotdeauna chimia, biologia, fizica, psihologia, programarea. A fost un pas natural. Pasiunea vine din interior, ca si intuitia de a merge pe “filoanele” valoroase si a selecta informatia buna de cea nepotrivita. Totusi, drumul si scopul vin din alta parte. Poate din sursa universala de bine si lumina. Am primit o misiune si o duc la indeplinire, avand norocul ca acest lucru sa-mi fi fost transmis clar, in perioada de formare a personalitatii si, apoi, sa am parinti, invatatori si profesori buni, care m-au pregatit pentru viata.
Marea Dragoste / Tango: Ce calitati te-au facut sa fii azi un consultant de nutritie cautat si ascultat? Ce diferentiaza nutritionistii intre ei?
Cristian Margarit: Ma bucur daca ideile si experienta mea sunt folosite de catre ceilalti pentru a-si imbunatati vietile, este o satisfactie enorma. As putea evalua succesul atunci cand voi privi in urma de la capatul drumului. Cred ca au contat foarte mult dotarile native (am fost un copil precoce, cu performante mari in scoala), educatia din copilarie (in primul rand aspectele etice, nu cele intelectuale, pentru ca am fost lasat relativ liber, fara a fi controlat vreodata la teme, de exemplu). Un avantaj major pentru mine a fost provenienta din alt domeniu, deci o abordare proaspata, pragmatica, realista, moderna. In scolile de profil exista riscul ca informatia noua sa fie blocata de dogma bine impamantenita si de personalitatile care nu pot sau nu sunt dispuse sa evolueze suficient de rapid. Este un domeniu in care se intampla revolutii aproape cu fiecare noua editie a jurnalelor stiintifice. Am avut de la bun inceput ca scop omul, binele si sanatatea. Nutritia personalizata, bazata pe stiinta si natura, este varianta cea mai buna, din punctul meu de vedere. Din pacate, cele mai multe abordari pe care le intalnesc in jur au ca scop profitul financiar si ca metoda sabloanele in care prea putini se incadreaza. Superficialitatea devine un flagel si domeniul nutritei este si el afectat, la fel ca toate celelalte. Dovada stau dietele “standardizate” (celebrele carti cu diete) si cele “personalizate la copiator”. La mine istoria este publica, pe forumul de discutii avem si experienta a mii si mii de oameni, experienta foarte utila celor care vor sa paseasca pe acest drum.
Marea Dragoste / Tango: E o breasla cu care te mandresti? E o profesie in care iti implinesti vocatia ta, cu adevarat?
Cristian Margarit: Inca nu o vad ca pe o breasla. Deocamdata fiecare crede ca doar el are dreptate si colaborarea in domeniu, schimbul de informatii, acceptarea diferentelor sunt inca la inceput. Ar fi o breasla foarte importanta pentru ca de aici porneste totul. De alegerile noastre nutritionale depind si sanatatea planetei – sa ne gandim la agricultura intensiva-, nu doar sanatatea noastra si a copiilor nostri, pentru ca predispozitiile genetice pot fi create si transmise generatiilor urmatoare. Ma bucur cand imi vad ideile si principiile transmise mai departe in mod corect, dar ma intristez cand le vad denaturate si folosite doar pentru bani si hranirea ego-ului. Pentru mine domeniul nutritiei este doar o parte din activitate, dar, da, consider ca imi implinesc vocatia si asta imi da energia sa merg mai departe, de multe ori am facut-o contra curentului sau singur impotriva tuturor, in special in primii ani.
Marea Dragoste / Tango: Cum si ce mananca un om care stie atat de multe despre mancare? Cunostintele tale nu iau din savoarea mancarii? Te mai poti bucura de un rasfat culinar?
Cristian Margarit: Sunt pasionat si de agricultura, cresterea animalelor, chimie alimentara, istorie, gastronomie. Mai mult sau mai putin si de laturile lor practice. Imbin deci valoarea nutritionala a alimentelor cu gustul si placerea de a manca. Traditia si obiceiurile ancestrale cu ultimele descoperiri stiintifice din nutrigenomica si epigenetica. In final, imbinam ce vrem cu ce putem. Incerc sa mananc alimente cat mai putin procesate, pe cat posibil produse local si in sezon. Da, sunt si multe situatii cand sanatatea si prevenirea bolilor vin pe primul loc si atunci alimente sau preparate considerate indeobste savuroase vor fi inlocuite de altele, care imi ofera satisfactii mari pentru ca ne putem reeduca preferintele, apetitul si gustul. Adica poti renunta la faina arsa dintr-un snitel si ajunge sa consideri minunata o salata de alge. Ce-i drept, completez alimentatia cu o serie de suplimente nutritive naturale din zona de antioxidanti, probiotice, fitonutrienti, vitamine, minerale, optimizatori metabolici. Pentru mine dieta este acum un experiment continuu, pentru ca imi place sa fiu, chiar si pentru perioade scurte, in pielea oamenilor cu care interactionez.
Marea Dragoste / Tango: Faci si tu vreodata excese?
Cristian Margarit: Bineinteles, in mod paradoxal, unele excese pot declansa in corp mecanisme de adaptare si pot ajuta chiar la prevenirea bolilor pe termen lung. Totusi, este o limita fina intre stimulare si inducerea unor daune, asa ca excesele sunt exceptii in modul meu de viata. Iar ce consider eu exces este pentru altii o prezenta constanta in modul de viata. Imi place sa cred ca natura ne-a dat acest drept la exces. De asemenea, faptul ca in cea mai mare parte a timpului avem grija de noi ne permite ca, din cand in cand, sa avem cate o descarcare psihologica sau, pur si simplu, un “dezmat culinar”. Esti intr-un loc special, poate chiar in alta tara, cu oameni speciali, te poti bucura si de preparate mai putin sanatoase, dar care te fac sa te simti bine si sa te bucuri de viata. Iar daca iti selectezi bine aceste momente si stii ce sa faci dupa, pretul platit poate fi neglijabil.
Marea Dragoste / Tango: Ce putem face, totusi, dupa o zi sau o masa in care am exagerat cu toate? In alimentatie exista o pilula de a doua zi- ca pentru sarcinile nedorite?
Cristian Margarit: Urmeaza o perioada de refacere. In functie de alimentele cu care ai facut exces poti contracara efectele negative cu alimentatie, sport si chiar anumite suplimente nutritive. Nu sunt chiar pilule magice, dar pot contribui si ele.? De exemplu, daca ai exagerat cu proteinele – gratare, fripturi, oua, branza- treci pe legume si frunze verzi, bei mai multa apa. Daca ai exagerat cu carbohidratii (dulciuri, prajituri, paine, fructe) mananci scortisoara, turmeric, e bine sa faci mai multa miscare (daca se poate chiar inainte) si sa eviti grasimile (uleiuri, nuci, maioneza, slanina etc.). Daca ai exagerat cu grasimile atunci eviti carbohidratii, mananci putine proteine “slabe” si mergi spre ceaiuri si suplimente care sa ajute detoxifierea ficatului. Exista “pilule”, suplimente, care sa impiedice asimilarea carbohidratilor (amidonului) sau grasimilor, deci din ce vei manca, mai putin va ajunge in corpul tau pentru ca se vor elimina direct. Pot fi folosite ocazional, insa pe termen lung pot da probleme, malnutritie. Trebuie luate inainte de a manca, deci ar trebui sa stii ca vei comite o abatere de la planul tau de viata sanatoasa, un abuz asumat deci. Din pacate, abuzurile sunt in general neprogramate, vin ca o “cadere” din zona de control asupra propriei vieti.
Marea Dragoste / Tango: De ce te regasim acum in pozitia in care recomanzi Oikos, un iaurt cu fructe, ca gustare? Ce e cu adevarat bun intr-un asemenea produs?
Cristian Margarit: Imi place iaurtul. Am momente cand mananc prea mult din acest aliment. Ii apreciez calitatile si ma face sa ma simt bine. Am fost intr-o vizita la fabrica, avand la mine toate prejudecatile si miturile pe care le vad si la cei din jur. Am plecat pe de o parte dezamagit ca a trebuit sa-mi revizuiesc setul de cunostinte, pe de alta parte fericit ca iaurtul e chiar iaurt, ca se face din lapte si ca totul era in regula. Am fost invitat la aceasta lansare sa vorbesc despre alegerile sanatoase pe care le-am putea face pentru gustari sau chiar completarea meselor. Alegeri sanatoase avem destule. Din pacate, in sondaje vedem faina arsa (in pateuri, biscuiti), mult zahar, grasimi denaturate, multi aditivi alimentari, sare, cartofi prajiti. Prea putine persoane isi planifica mesele si gustarile. Si mai putine merg pe variantele benefice, curate, naturale, simple. Deci nu avem o recomandare explicita, ci o informare cat mai cuprinzatoare, care sa permita fiecaruia sa faca alegerea pe cont propriu, in functie de ce urmareste si ce ii place. Pe pagina mea de facebook sunt sute de variante de mese si gustari, inclusiv retete sanatoase, pentru cei care vor sa se inspire sau sa le foloseasca.?? Iaurtul prezentat are drept caracteristica principala un continut crescut de proteine. Se pune totusi problema zaharului, din variantele cu fructe. Odata instalata pofta de dulce, caderea de energie sau foamea incontrolabila nu mai exista alta solutie. Este semnul corpului ca este intr-o criza de energie. Teoretic, poti rezista si poti manca alimente care sa iti furnizeze energia lent (carbohidrati complecsi, grasimi sanatoase, alimente cu multe fibre), dar, de cele mai multe ori nu avem acest timp la dispozitie. Si nici dispozitia sa procesam noi frustrari. Vrem sa ne incarcam bateriile rapid si sa ne continuam activitatea. Fata de variantele de fainoase (biscuiti, pateuri), chipsuri, arahide prajite sau chiar dulciuri, e clar ca un iaurt, chiar cu fructe si zahar, este o alegere mai utila, in special cand ai si o cantitate crescuta de proteine, care va ajuta la controlul apetitului si refacerea neurotransmitatorilor.
Marea Dragoste / Tango: Nu ar fi mai sanatos un produs indulcit cu miere, cu zahar brun sau cu stevie? Nu ar fi bine sa alegem intotdeauna alternativa naturala de indulcire?
Cristian Margarit: Avem doua componente: cea nutritionala- energetica si cea culinara- gustativa. Nu poti pacali corpul la nesfarsit cu indulcitorii non-calorici (stevia sau cei de sinteza). O poti face ca exceptie, ca rasfat, abatere, capriciu. Dar in timpul zilei ai nevoie de energia concreta oferita de alimente. Din pacate aici trebuie sa mai demolez un mit: mierea, zaharul, fie brut, fie brun, fie alb, siropul de artar, siropul de agave si chiar siropul de fructoza-glucoza au diferente minimale intre ele. La cantitatile acceptabile intr-o dieta sanatoasa, celelalte componente, mai mult presupuse – urmele de vitamine, minerale, fibre – sunt in cantitati infime, care nu fac vreo diferenta. Unele sunt si cu mult mai scumpe. Ar mai exista si alternative “mixte”, poliolii, care sunt dulci si dau energie in acelasi timp, cei vechi cu efecte secundare (sorbitol, maltitol) si cei mai noi (xilitol, eritritol) mult mai siguri si sanatosi. Intr-o dieta cetogenica, paleo sau “low-carb”, cele cateva grame de carbohidrati din iaurtul cu fructe pot destabiliza dieta si reduce aportul altor nutrienti (nu mai este loc pentru legume, de exemplu), dar in dieta obisnuita, a majoritatii oamenilor, diferenta este practic nula. Iar aportul de proteine suplimentare, binevenit. Personal prefer sa mananc iaurt simplu. Oricum fructele apar doar ocazional in dieta mea, in special vara. Intr-o dieta “curata”, cu alimente proaspete, din surse naturale, poate ca zaharul nu are loc, dar la cei care mananca in mare parte alimente “moarte”, adica ultraprocesate, efectul benefic al iaurtului asupra tubului digestiv este binevenit.
Marea Dragoste / Tango: Dar laptele dulce nu ar fi mai bun ca gustare?
Cristian Margarit: Laptele dulce este tolerat de un numar mai mic de oameni, cei care au mostenit o mutatie care le permite digestia acestui aliment la varsta adulta. Iaurtul, desi provenit din lapte, nu este lapte, ci un rezultat al fermentatiei cu acei “fermenti lactici selectionati” pe care ii gasim pe eticheta. Ei fac treaba noastra (digestia) si multe altele in plus. Laptele dulce ar fi poate un aliment mai potrivit seara, pentru a induce somnul, nicidecum in timpul zilei, cand vrei sa iti continui activitatea.
Marea Dragoste / Tango: Cand e mai potrivit sa mancam un asemenea iaurt? Ca desert? La micul dejun?
Cristian Margarit: Personal mananc iaurtul cand am pofta, in orice moment al zilei, atat ca gustare (eventual in asociere cu oleaginoase cum ar fi semintele de canepa, pentru aportul de magneziu), cat si ca o completare a meselor. Aportul crescut de proteine dimineata ajuta la un control mai bun al apetitului pe toata durata zilei. Desert in general nu mananc, dar pentru cei care vor “ceva dulce” dupa masa, un astfel de iaurt cu fructe este o alegere mai buna decat o prajitura cu zahar, faina si margarina. Fructele proaspete ar trebui mancate separat de celelalte mese, dar aici avem deja fermentii lactici, asocierea fiind acceptata. Spre deosebire de alte alimente, iaurtul are si o componenta de hidratare, vine cu o cantitate rezonabila de apa, stiuta fiind problema generalizata a deshidratarii cronice: bem prea putina apa si prea multe lichide diuretice, mancam prea sarat…
Marea Dragoste / Tango: Ce facem cu pofta noastra continua de dulce si, poate stii, de unde ni se trage? Daca am feri un copil intreaga viata de dulciuri, probabil nu ar ajunge sa experimenteze aceasta pofta niciodata, nu?
Cristian Margarit: Pofta de dulce are mai multe componente: stress-ul, alimentatia haotica, anumite deficite nutritionale (magneziu, crom), dereglarea sistemului de recompensa din creier. Prevenirea este cea mai importanta, pentru ca “tratarea” nu se poate face decat cu alimente bogate in glucoza, dar in cantitati mici (dar, ar merge si un suc de morcovi, de exemplu). Lactoza din laptele matern este dulce. Glucoza provenita din digestia amidonului (inclusiv in gura, in timpul masticatiei la paine, orez, cartofi, porumb, de exemplu) este si ea dulce. Fructele bine coapte sunt dulci. Deci gustul dulce este un semnal ca mancam ceva bun, alimente dense energetic, alimente care raspund sistemului ancenstral de supravietuire. Aceste alimente induc, din pacate pentru omul modern, depozitarea de energie, sub forma de grasime, atunci cand le consumam in exces. Important este sa mancam alimente care sunt dulci in mod natural si mai putin dulciuri concentrate.
Marea Dragoste / Tango: Se tot subliniaza ca e important sa consumam proteine, iar multi dintre noi au trecut in extrema cealalta: mananca doar proteine, intr-un regim foarte la moda si, se pare, foarte eficient. Este asta o alternativa sanatoasa?
Cristian Margarit: Alternativa sanatoasa este sa urmam o dieta naturala, echilibrata. Desigur, pentru fiecare dintre noi inseamna altceva. De la un anotimp la altul, de la o perioada la alta a vietii. Sunt persoane care functioneaza bine si mancand cereale, altii au nevoie de carne si o tolereaza mai bine. La cei care au facut exces de carbohidrati si grasimi, cresterea aportului de alimente bogate in proteine (in detrimentul celor dinainte) poate insemna o diminuare a poftei de dulce, o crestere a masei musculare, o reechilibrare metabolica. Extrema cealalta poate insemna intoxicatie (otravire), atat cu elementele prezente natural in sursele de proteine (in special asociate cu grasimea animala), rezultate din de metabolismul proteinelor dar si cu acele toxine rezultate din procesele de preparare termica, in special la temperaturi mari, cum ar fi prajirea in ulei sau frigerea pe gratar.??Regimul hiperproteic extrem este eficient pe termen scurt, se pune insa problema pastrarii rezultatelor atunci cand dieta se diversifica. Se pune si problema asumarii unor riscuri, de exemplu dereglari hormonale cauzate de contaminantii din alimente. Riscuri minimalizate sau chiar omise de catre autori si discipolii lor. A “interzice” consumul unei salate langa carne, chiar si pentru cateva zile, mi se pare o exagerare si o aberatie care nu are legatura cu viata sanatoasa ci inducerea de obsesii, fobii si manii culinare.
Marea Dragoste / Tango: Cate proteine ar trebui sa consumam pe zi si din ce sa ni le luam?
Cristian Margarit: Necesarul individual este diferit de la persoana la persoana. Predispozitia genetica, preferintele personale, nivelul de efort fizic, obiectivele… pot fi tot atatia factori. Aportul concret de proteine se poate schimba si in functie de alimentele sanatoase disponibile, nu doar de teoriile reductioniste care ne invadeaza tot mai mult. Cifrele din tabele sunt aproximative si se refera, in general, la un minim pentru supravietuire, nu la un optim pentru o viata sanatoasa. De asemenea, trebuie facute diferente intre modul de obtinere (ce au mancat vacile, de exemplu), modul de preparare, asocieri cu alte alimente. Personal optez pentru un aport mai crescut fata de recomandarile pentru zonele si paturile sarace ale omenirii. As merge la inceput pe o proportie egala intre sursele de origine animala (carne si organe, oua, lactate, peste si fructe de mare) si cele vegetale (nuci si seminte, leguminoase, pseudocereale si cereale fara gluten, ciuperci). De aici fiecare poate apoi sa isi continue drumul pe cont propriu.
Marea Dragoste / Tango: Ce parere ai, totusi, despre regimul raw-vegan, are vreun cusur? L-ai urma vreodata?
Cristian Margarit: Asa zisul regim “raw-vegan” combina doua concepte: alimentatia fara preparare termica (evident, ar putea contine si peste proaspat, icre, oua, carne cruda si organe, lapte proaspat muls) cu o filosofie de viata, veganismul, care are la baza o componenta etica- raportarea omului la animale, element la care subscriu, chiar daca ocazional mananc si carne. Teoretic putem considera ca este aplicabil si sanatos, dar in realitate foarte putini oameni pot sustine acest mod de viata, atat din punct de vedere fiziologic (nutritional) dar si logistic (alimentele disponibile, timpul necesar pentru preparare). Cei mai multi ajung la obsesia pentru o alegere facuta si chiar in fata dovezilor contrare (deteriorarea starii de sanatate) vor ramane fideli acesteia. Toate societatile umane, chiar daca foarte diferite din punct de vedere al surselor de hrana includ surse de origine animala si prepararea termica. Deci conceptul nu poate pretinde ca este “natural” ci eventual o alternativa la modul de alimentatie modern, distrugator atat pentru natura cat si pentru om.
Marea Dragoste / Tango: Este adevarat ca sunt alimente care hranesc cancerul si altele care ne vindeca de asemenea boli? Poate fi mancarea noastra cu adevarat o otrava sau o binecuvantare?
Cristian Margarit: Din pacate sunt doar teorii, dar cu siguranta exista alimente care pot declansa boli grave, printre care si cancerul. Cateodata sunt alimentele in sine (da, cele mai multe alimente au si otravuri naturale in ele), alteori contaminantii (exemplul clasic al pesticidelor), alteori modul de preparare (temperaturile inalte), cantitatile sau asocierile. Daca vorbim despre cancer, in terapia Gerson (bazata pe sucuri de legume) se foloseau si produse de origine animala (sucul de ficat proaspat, diverse extracte glandulare). Dar bolile de astazi pot fi diferite de cele de acum 100 de ani. Cu totii ne-am dori sa existe un protocol de prevenire si tratare eficient si sigur, dar va trebui sa mai asteptam, folosindu-ne pana atunci de bunul simt: eliminarea alimentelor procesate, in special a celor arse, dar si evitarea altor factori stresanti, cum ar fi sedentarismul, poluarea (inclusiv electromagnetica), supraalimentatia.
Marea Dragoste / Tango: Pe site-ul tau GetFit, vin tot felul de oameni care cauta raspunsuri. Care este, totusi, cea mai frecventa intrebare care ti se adreseaza si de ce crezi ca am ajuns sa avem cu totii aceeasi problema?
Cristian Margarit: Fetele vor sa slabeasca si baietii vor sa creasca in masa musculara (dar in ultima vreme, din ce in ce mai multi sa si slabeasca). Daca masa musculara a adolescentilor va creste cu antrenamente decente si o alimentatie imbunatatita, pentru slabire lucrurile sunt foarte complicate, alimentatia si antrenamentele fiind componente intre altele. Am ajuns sa avem aceste probleme pentru ca perspectiva antropica ne-a spus ca suntem stapanii lumii si ca toate lucrurile din jurul nostru sunt aici pentru ca noi sa ne folosim de ele. Am ajuns astfel sa creem un mediu toxic de viata, mediu care se reflecta acum si in starea noastra de sanatate. Deci trebuie sa ne revizuim atitudinea fata de Natura si sa o respectam mai mult. Restul se vor rezolva de la sine.
Marea Dragoste / Tango: Am vazut cu totii la stiri un reportaj despre un copil de 5 ani care avea aproape 100 de kilograme, cum s-a putut ajunge aici? Cum poate ajunge supraobez un copil sarac, care nu are ce manca?
Cristian Margarit: Obezitatea morbida are si o componenta genetica importanta. Totusi, bagajul genetic este doar o premisa, nu si concluzia. Pentru cei predispusi la ingrasare, modul de viata trebuie pur si simplu sa fie diferit, asta daca vor sa fie sanatosi. Copilul nu poate lua decizii si este dependent de ce i se da de mancare si apoi de educatia pe care i-o dau parintii (in primul rand prin exemplul personal). Avem deci un caz de abuz asupra acestui copil, a fost abuzat prin hranirea cu alimente care ii sunt nepotrivite. Saracia in mediul rural vine cu o componenta culturala, existand posibilitatea mult mai usoara de a produce si procura alimente fata de categoriile defavorizate din orase. Din pacate sunt subventionate alimentele nesanatoase, responsabile in mare parte de aceste probleme: zahar, faina, ulei. Ele sunt chiar oferite in scop “umanitar” in diverse zone ale lumii, chiar si in situatii care nu implica o urgenta majora. Poate ca ar fi mai inteligent sa subventionam productia de alimente sanatoase si sa o sprijinim prin diverse masuri (inclusiv fiscale) in loc sa stimulam productia alimentelor care ne distrug sanatatea.Desi se irosesc aproape jumatate din alimentele produse la nivel global, distributia ramane inegala: zone ale lumii cu supraalimentatie severa si zone cu subnutritie si foamete. Cel putin in tara noastra populatia este in scadere, deci teoria “suntem prea multi si atunci trebuie sa mancam prost” nu se sustine. Saracia ar presupune lipsa veniturilor, dar alimentele se pot produce si prin forte proprii, cu o minima instruire si dorinta de a munci. In general, alimentele ultraprocesate, de slaba calitate, caloriile goale, induc o stare de foame permanenta si depozitarea de grasime, sunt aparent mai ieftine si consumate in cantitati mari pentru ca nu hranesc organismul asa cum ar trebui, lipsindu-le nutrienti esentiali (proteine cu valoare biologica mare, grasimi sanatoase, vitamine, minerale).
Marea Dragoste / Tango: Ce sa ii invatam pe copiii nostri ca sa ii tinem departe de obiceiurile care le-ar strica viata pentru totdeauna?
Cristian Margarit: Exemplul personal este cea mai buna cale. Cultura si investitia in educatie sunt esentiale daca vrem ca urmatoarele generatii sa fie sanatose si fericite. Copilul educat va incepe sa faca alegerile corecte de la o varsta frageda, chiar asaltat de tentatii si de mediul in care ceilalti copii vor primi dulciuri sau alimente toxice si cancerigene drept recompensa ori drept sedative (pentru a sta “cuminti”). Noi ne invatam copilul ca el este diferit si ca noi facem lucrurile bine, chiar daca in jur vede si oameni care isi distrug sanatatea cu mana lor. Il tinem, pe cat posibil, departe de ceea ce, din pacate, multi parinti considera alimente normale sau chiar sanatoase. Il ducem in gradina primavara pentru a sadi seminte, il tinem in bucatarie cand gatim si il implicam si pe el in acest proces. Ii dam pachetel sanatos la gradinita si avem cu noi tot timpul alimente pentru el la indemana, chiar alternative sanatoase la preparate si produse comerciale. Facem eforturi deosebite pentru a-i asigura toate acestea. Ar fi usor sa ne complacem si sa ne blazam in atitudini de tip “oricum o sa manance porcarii”. Da, poate va manca, dar de cateva zeci sau sute de ori mai putin decat altii.
Marea Dragoste / Tango: Nu acordam, totusi, prea multa importanta mancarii, materialului? Nu suntem mai mult spirit decat trup, nu de asta trebuie sa ne ingrijim inainte de toate?
Cristian Margarit: Mancarea inseamna energie, informatie. Din acest material suntem construiti. Modul in care ne producem alimentele, modul in care le mancam, atitudinea noastra fata de toate aceste lucruri au o componenta culturala si spirituala. Corpul este suportul in care salasuieste spiritul, o casa sau un templu. Este un dar pe care il primim si pe care avem datoria sa-l ingrijim cum putem mai bine. Iar alimentatia ne influenteaza nu doar sanatatea fizica ci si emotiile, gandurile, sentimentele. Pare ca acordam importanta pentru ca suntem intr-o situatie de criza, cand nu mai stim cum sau nu mai suntem dispusi sa mancam sanatos. Toate acestea ar putea fi rezolvate daca mai multi dintre noi vor deveni constienti de importanta lor. Atunci ne-am putea orienta cu precadere catre viata spirituala, mai ales ca nu toti avem inclinatie spre ascetism.
Marea Dragoste / Tango: Traim acum, in august, postul Sfintei Marii. E o perioda benefica din punct de vedere al nutritiei, e bine sa tinem post?
Cristian Margarit: Postul tine de o alegere personala si are componente spirituale, culturale, istorice. Personal nu tin posturile, ci incerc sa echilibrez cat mai bine alimentatia tot timpul anului, cu alimentele naturale in sezonul respectiv. Pentru multi oameni postul inseamna, din pacate, alimente nesanatoase si chiar malnutritie. In aceasta perioada laptele este bun (vacile au si iarba verde), ouale se pot produce in mod natural, dar, desigur avem si nenumarate alimente vegetale oferite de natura (legume, fructe). In mod natural nutritia merge spre acestea din urma. Eu nu vad ca oportuna excluderea totala a carnii, pestelui, lactatelor. Poate doar o diminuare in functie de disponibilitatea lor concreta. Pentru cei care vor sa tina post, o sursa foarte buna de inspiratie sunt retetele (raw-)vegane despre care am vorbit mai devreme. Este importanta asigurarea unei diversitati mari si a modurilor de preparare care sa maximizeze efectele benefice ale alimentelor, fara a genera substante nocive.
Marea Dragoste / Tango: Spune-mi, te rog, ceva care sa ne dea o speranta ca suntem pe drumul cel bun in materie de viata sanatoasa, de nutritie, de respect fata de noi insine…
Cristian Margarit: In ultimii ani se fac progrese reale si din ce in ce mai multi oameni intra pe acest drum. Cu fiecare noua persoana se creeaza o cerere de alimente sanatoase, producatorii incep sa vina si ei din urma, astazi existand in magazine sau direct, la producatori, mult mai multe alternative decat acum 10-15 ani. Din ce in ce mai multi oameni devin constienti de impactul pe care il au alegerile lor alimentare asupra mediului, economiei, sanatatii si chiar viitorului copiilor nostri. Producatorii, procesatorii si distribuitorii de alimente sunt astfel nevoiti sa se adapteze si, cu toata rezistenta la schimbare din partea tuturor, suntem aproape de a realiza acea “masa critica” pentru a ne intoarce spre noi insine si a construi impreuna cumpatarea, economia, colaborarea, progresul, bunastarea, sanatatea.
