Este eroina serialului Pariu cu viata de la Pro Tv, dar si eroina unui destin curajos, pe care si-l traieste cu demnitate, cu frumusete, cu gingasie. Tanara de 16 ani Cristina Ciobanasu a fost, nu de mult, un caz social la Dansez pentru tine. Insa in doar cativa ani, cu munca, tenacitate, talent, putin noroc si multa ambitie a rasturnat soarta si a devenit un idol al adolescentilor care adora LaLa Band.
Alice Nastase Buciuta: Cand ai inceput sa canti, cand ti-ai dat seama ca ai talent?…
Cristina Ciobanasu: Nu am avut timp sa imi dau seama, pentru ca bunica mea m-a luat de mica si m-a „exploatat”. Mi-a pus vioara in mana de la 6 ani, mi-a pus profesor pe care nici nu stiu din ce il platea – se descurca si ea cum putea, dar facea rost de bani pentru profesor, ca sa invat vioara. Dupa aceea, am inceput sa cant si cu vocea. O mostenesc si pe ea, il mostenesc si pe tata.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Deci si ei canta? Sunt artisti?
Cristina Ciobanasu: Doar in casa, nu profeseaza. Dar sunt talentati. Este vorba de bunica din partea tatalui. Cu ajutorul lor mi-am dat seama ca am talent. Asa am inceput. Mai tarziu, cand am ajuns la „Dansez pentru tine”, am inceput sa si dansez. Si imi placea.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Cum ai ajuns la „Dansez pentru tine”?
Cristina Ciobanasu: Primarul din sat, de la Vorona Mare, era foarte mandru de mine, pentru ca mergeam la toate festivalurile din zona. Si a prins drag de mine. A primit un telefon din PRO TV, de la cineva din redactia „Dansez pentru tine” si a fost intrebat daca are cazuri de copii care nu au posibilitati financiare sa-si dezvolte talentele. Si a dat numarul meu de telefon. Au sunat la bunica si ea le-a povestit despre mine. Asa am ajuns la „Dansez pentru tine”.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Dar, de fapt, ce iti doreai atunci? La ce te gandeai, ce voiai sa faci cu banii, cu premiul?
Cristina Ciobanasu: Imi doream sa merg la o scoala din Bucuresti pentru ca realizam ca sunt mai mari sansele sa fac ceva in acest domeniu daca ajung la o scoala buna. Imi doream sa fac cumva sa ajung in Bucuresti, la o scoala de muzica.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Nu te-ai temut, fiind asa de mica? Sa pleci de langa ai tai, sa faci pasul asta…
Cristina Ciobanasu: Stii cum e, cand esti mic nu-ti dai seama cum e lumea asta. Eram mica si optimista. Voiam sa fac ceva si nu ma gandeam ca nu sunt cu parintii, sau ca fratele meu ramane singur. Nu m-am gandit la lucrul asta, aveam doar 11 ani.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Apoi a venit experienta „Dansez pentru tine”
CRISS: Exact, unde am invatat multe, am cunoscut oameni noi, am invatat sa ma port, sa mananc cu furculita si cutit, sa vorbesc.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Nu stiai sa mananci cu furculita si cutit?
Cristina Ciobanasu: La noi la tara nu se practica. Ori mananci doar cu furculita… cum e la tara. Si a fost tot asa pana cand am ajuns la duel la „Dansez pentru tine” si am pierdut. Practic am iesit prima din concurs. Nu mai aveam sanse sa iau premiul cel mare. Eram foarte dezamagita. Dar intr-o zi am aflat ca o doamna vrea sa vorbeasca cu mine, sa ma vada. Am ajuns la doamna Ruxandra Ion, care acum mi-e ca o mama. Ea mi-a spus ca vrea sa ma ajute, sa ma ia la Bucuresti sa am posibilitatea sa studiez la o scoala de muzica. In doua ore am fost la dumneaei cu mama si cu bunica din partea tatalui si ei au discutat lucruri… ca intre adulti. M-a intrebat daca n-o sa-mi fie dor de parinti, daca sunt sigura ca vreau sa merg la dumneaei. Am spus ca in afara de dorul de parinti, nu o sa fie nicio alta problema.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Au trecut atatia ani de atunci. Te-ai lamurit ce anume a facut-o pe doamna Ruxandra Ion sa te aleaga pe tine? Ti-a povestit, pana la urma, de ce a facut un gest atat de special fata de tine? Putea sa-l faca fata de oricine altcineva…
Cristina Ciobanasu: Mi-a spus, dupa un an si ceva, cand am mai crescut, ca datorita ochilor mei albastri. Asta a fost raspunsul.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Dar tu ai gasit, in timp, propriul raspuns?
Cristina Ciobanasu: Si-a dorit o fetita si, pentru ca nu a avut, m-a luat pe mine. Are un suflet foarte mare si a fost si este extrem de curajoasa ca m-a luat. Nu ma cunostea, nu stia absolut nimic despre mine, in afara de faptul ca sunt talentata si vreau sa studiez muzica, ca am parinti si bunici si sunt de la tara.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Ai venit in Bucuresti, te-ai mutat la scoala aici. La ce scoala?
Cristina Ciobanasu: Am intrat in clasa a VI-a la Colegiul National de Arte „Dinu Lipatti”.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Ai dat o diferenta? Cat de grea a fost admiterea?
Cristina Ciobanasu: A fost greu pentru ca, venind de la tara… Sunt mai drastici profesorii din Bucuresti. A trebuit sa mai invat lucruri, a fost greu. Si la muzica am dat diferente, am cantat la nai un cantec pe care il invatasem. Era singurul pe care il stiam atat de bine.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Si la vioara?
CRISS: Nu, de vioara m-am lasat. Am intrat la scoala si, pana in clasa a VIII-a am studiat nai si pian, ca instrument secundar, complementar.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Cat de greu ti-a fost sa faci schimbarea asta? Sa vii la o scoala din Bucuresti, sa studiezi atat de mult, sa te adaptezi la un alt fel de viata?
CRISS: A fost greu pentru ca nu aveam pe nimeni aici in afara de doamna Ruxandra, pe care nu se poate spune ca o cunosteam. Eram foarte timida la inceput si a trecut ceva timp pana cand am inceput sa comunicam, sa povestim, sa ne imprietenim. Dar m-am obisnuit si uite ca acum sunt aici!
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Cum te-au primit colegii? Au fost prietenosi?
CRISS: Au fost foarte draguti. Eram noua – unii stiau ca am fost la „Dansez pentru tine”, altii – nu. Nu a contat asta.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: In continuare, care au fost lucrurile cele mai importante care s-au intamplat?
CRISS: In clasa a VI-a eram la profilul „muzica” si cred ca in vacanta dintre clasa a VI-a si a VII-a, doamna Ruxandra Ion m-a intrebat daca n-as vrea sa particip la un casting, sa vad cum e. Si m-am dus. Aveam emotii pentru ca habar nu aveam cum o sa se deruleze. Am invatat o poezie. M-au vazut, si-au dat seama ca pot sa lucreze cu mine. Primul meu rol a fost „Monica”, din „Ingerasii”, un rol secundar, episodic chiar. Acolo am plans pentru prima oara la o filmare, pentru ca imi cerea in secventa.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Si cum a fost?
CRISS: In secventa ii povesteam Adelei Popescu in ce familie traieste personajul meu, Monica – o fata crescuta de bunici. Si ma emotionam pentru ca vorbeam de parintii care nu mai sunt – asa era rolul. Si atunci am plans pentru prima oara la o filmare.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Nu ti-a fost greu sa plangi? Multi actori spun ca nu reusesc.
CRISS: Imi aduc aminte ca a venit la mine regizorul – cred ca era a treia secventa pe care o filmam, deci eram chiar la inceput – si mi-a spus sa ma concentrez, pentru ca e o secventa destul de grea.Nu stiam ce insemna asta. Habar nu aveam ce inseamna sa fie „o secventa grea”. Am stat cuminte si i-am spus ca am inteles. Am luat textul in fata si m-am gandit ce ar putea sa fie atat de greu. Si cand am dat textul la prima dubla, m-am pus in pielea personajului. M-am gandit la textul pe care il spun. Si atunci mi-a venit sa plang. Deci nu mi-a fost greu.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: De plans, dupa aceea, ai mai plans de nenumarate ori.
CRISS: De plans, am tot plans!
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Acum ai o tehnica de a intra asa de bine in rol? Toata lumea a remarcat ca joci foarte bine, ca esti o actrita foarte convingatoare.
CRISS: Multumesc mult! Nu am neaparat o tehica. Fac acelasi lucru pe care l-am facut si prima data cand am plans. Ma pun in pielea personajului, citesc textul ala si-mi imaginez ca sunt eu in situatia respectiva. Si atunci nu am cum sa nu imi arat emotia.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Apropo de rolul in care nu aveai parinti, cum ai reusit sa gestionezi dorul de parinti, dorul de casa?
CRISS: Mi-a fost greu, am mai si plans… Ma inchideam in camera si plangeam de dorul lor. Dar nu m-am plans vreodata! Vorbeam cu ei… m-am obisnuit repede cu viata asta.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Si acum cum iti este? Ca tot departe de parinti esti…
CRISS: In primul an mi-a fost greu si pentru faptul ca nu aveam chiar pe nimeni apropiat. Si asa am inceput sa ma atasez de doamna Ruxandra Ion.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Cum ii spui acum? Ii spui pe nume?
CRISS: In familie ii spunem „Anda”. Nu mai vorbesc cu „dumneavoastra”. Dar, in primul an n-am putut sa nu-i spun „doamna”. Imi spunea „nu-mi mai zice «doamna», spune-mi pe nume, pur si simplu”. Un an de zile nu am putut, desi, la un moment dat, imi doream sa ii spun pe nume. Dar nu reuseam. Acum suntem cele mai bune prietene. Este omul drag de care aveam nevoie de la inceput, pentru a nu mai simti atat de tare lipsa parintilor.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Nu te temi ca mama ta sufera daca aude sau citeste lucrurile acestea frumoase pe care le spui? Nu te temi ca mama ta ar putea simti ca doamna Ruxandra Ion i-a luat locul?
CRISS: Mama stie ca o iubesc, ca e mama mea biologica. Ei sunt parintii mei, nu am uitat de ei, nu e ca si cum as fi fost adoptata si am uitat de ei. Sunt tot acolo, desi nu reusesc sa ajung decat cam o data pe an la ei si sa stau o saptamana. Asta nu inseamna ca nu vorbesc cu ei, ca nu ii spun mamei lucruri, e mama mea. Nu am cum sa uit de ea! E cea care m-a crescut si cea care a muncit cot la cot cu tata sa am o viata cat mai buna – sa am carti la scoala, sa primesc cadouri de la Mos Craciun. Si mama o respecta foarte mult pe doamna Ruxandra si e mandra de mine atunci cand vede ca o respect.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Cu cine semeni mai mult, din familie? Ca infatisare, ca fel de a fi…
CRISS: Am luat de la toti cate putin. Si de la mama si de la tata am luat felul de a fi. De la mama am luat ambitia de a face ceva pana la capat si sa fiu mandra ca am reusit si sa stiu ce vreau de la viata. De la tata am luat incapatanarea, ceea ce nu este un lucru tocmai bun, dar este folositor si invat sa il folosesc atunci cand trebuie, cand e bine. De la tata si de la bunica din partea tatalui am luat talentul si culoarea ochilor. Mama are ochii verzi. Ca infatisare cel mai mult seman cu tata. Stii cum se spune, ca fetele seamana cu tatii si baietii cu mamele.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Si fratele tau cum este?
CRISS: Fratele meu, Tudor, e mai mic cu trei ani decat mine. Intotdeauna am fost prieteni foarte buni, ne-am ajutat mereu. Daca aveam o portocala, ii dadeam intai lui, sa se sature, si dupa aceea ma mai gandeam si la mine. Si el la fel, cat de mic era, se gandea si la mine. Si daca aveam un leu, pentru o punga de ceva, o data lua ce imi placea mie si odata lua ce ii placea lui. Se gandea la mine.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Crezi ca faptul ca ati avut greutati materiale v-a legat mai mult decat pe alti copii?
CRISS: Cu siguranta. Eu, incepand de la 4 ani, nu am stat tot timpul cu parintii. Si nici el. Am stat cu bunica, pentru ca parintii nostri munceau si veneau doar in week-end acasa. Si ii vedeam doar atunci. Si atunci eram unul pentru celalalt. Ne ajutam pentru ca nu aveam parintii care sa ne mai sfatuiasca, sa ne mai zica ce sa facem…
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Cum iti amintesti de anii aceia? Ai resimtit greutatile? Ti-a fost si greu, cateodata, copil fiind?
CRISS: Nu. Acum mi-ar fi greu, daca m-as intoarce acolo. Dar atunci cand nu stiam ca se poate mai bine, eram in largul meu acolo. Mi se parea ca asa trebuie sa fie.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Nu ti-ai dorit haine, jucarii?
CRISS: Imi doream papusi… Si de Craciun, de ziua mea, de Paste, primeam cate o papusa. Poate nu era chiar ce imi doream eu, dar primeam ceva. Si ma bucuram de acel lucru.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Deci si ei canta? Sunt artisti?
Cristina Ciobanasu: Doar in casa, nu profeseaza. Dar sunt talentati. Este vorba de bunica din partea tatalui. Cu ajutorul lor mi-am dat seama ca am talent. Asa am inceput. Mai tarziu, cand am ajuns la „Dansez pentru tine”, am inceput sa si dansez. Si imi placea.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Cum ai ajuns la „Dansez pentru tine”?
Cristina Ciobanasu: Primarul din sat, de la Vorona Mare, era foarte mandru de mine, pentru ca mergeam la toate festivalurile din zona. Si a prins drag de mine. A primit un telefon din PRO TV, de la cineva din redactia „Dansez pentru tine” si a fost intrebat daca are cazuri de copii care nu au posibilitati financiare sa-si dezvolte talentele. Si a dat numarul meu de telefon. Au sunat la bunica si ea le-a povestit despre mine. Asa am ajuns la „Dansez pentru tine”.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Dar, de fapt, ce iti doreai atunci? La ce te gandeai, ce voiai sa faci cu banii, cu premiul?
Cristina Ciobanasu: Imi doream sa merg la o scoala din Bucuresti pentru ca realizam ca sunt mai mari sansele sa fac ceva in acest domeniu daca ajung la o scoala buna. Imi doream sa fac cumva sa ajung in Bucuresti, la o scoala de muzica.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Nu te-ai temut, fiind asa de mica? Sa pleci de langa ai tai, sa faci pasul asta…
Cristina Ciobanasu: Stii cum e, cand esti mic nu-ti dai seama cum e lumea asta. Eram mica si optimista. Voiam sa fac ceva si nu ma gandeam ca nu sunt cu parintii, sau ca fratele meu ramane singur. Nu m-am gandit la lucrul asta, aveam doar 11 ani.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Apoi a venit experienta „Dansez pentru tine”
CRISS: Exact, unde am invatat multe, am cunoscut oameni noi, am invatat sa ma port, sa mananc cu furculita si cutit, sa vorbesc.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Nu stiai sa mananci cu furculita si cutit?
Cristina Ciobanasu: La noi la tara nu se practica. Ori mananci doar cu furculita… cum e la tara. Si a fost tot asa pana cand am ajuns la duel la „Dansez pentru tine” si am pierdut. Practic am iesit prima din concurs. Nu mai aveam sanse sa iau premiul cel mare. Eram foarte dezamagita. Dar intr-o zi am aflat ca o doamna vrea sa vorbeasca cu mine, sa ma vada. Am ajuns la doamna Ruxandra Ion, care acum mi-e ca o mama. Ea mi-a spus ca vrea sa ma ajute, sa ma ia la Bucuresti sa am posibilitatea sa studiez la o scoala de muzica. In doua ore am fost la dumneaei cu mama si cu bunica din partea tatalui si ei au discutat lucruri… ca intre adulti. M-a intrebat daca n-o sa-mi fie dor de parinti, daca sunt sigura ca vreau sa merg la dumneaei. Am spus ca in afara de dorul de parinti, nu o sa fie nicio alta problema.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Au trecut atatia ani de atunci. Te-ai lamurit ce anume a facut-o pe doamna Ruxandra Ion sa te aleaga pe tine? Ti-a povestit, pana la urma, de ce a facut un gest atat de special fata de tine? Putea sa-l faca fata de oricine altcineva…
Cristina Ciobanasu: Mi-a spus, dupa un an si ceva, cand am mai crescut, ca datorita ochilor mei albastri. Asta a fost raspunsul.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Dar tu ai gasit, in timp, propriul raspuns?
Cristina Ciobanasu: Si-a dorit o fetita si, pentru ca nu a avut, m-a luat pe mine. Are un suflet foarte mare si a fost si este extrem de curajoasa ca m-a luat. Nu ma cunostea, nu stia absolut nimic despre mine, in afara de faptul ca sunt talentata si vreau sa studiez muzica, ca am parinti si bunici si sunt de la tara.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Ai venit in Bucuresti, te-ai mutat la scoala aici. La ce scoala?
Cristina Ciobanasu: Am intrat in clasa a VI-a la Colegiul National de Arte „Dinu Lipatti”.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Ai dat o diferenta? Cat de grea a fost admiterea?
Cristina Ciobanasu: A fost greu pentru ca, venind de la tara… Sunt mai drastici profesorii din Bucuresti. A trebuit sa mai invat lucruri, a fost greu. Si la muzica am dat diferente, am cantat la nai un cantec pe care il invatasem. Era singurul pe care il stiam atat de bine.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Si la vioara?
CRISS: Nu, de vioara m-am lasat. Am intrat la scoala si, pana in clasa a VIII-a am studiat nai si pian, ca instrument secundar, complementar.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Cat de greu ti-a fost sa faci schimbarea asta? Sa vii la o scoala din Bucuresti, sa studiezi atat de mult, sa te adaptezi la un alt fel de viata?
CRISS: A fost greu pentru ca nu aveam pe nimeni aici in afara de doamna Ruxandra, pe care nu se poate spune ca o cunosteam. Eram foarte timida la inceput si a trecut ceva timp pana cand am inceput sa comunicam, sa povestim, sa ne imprietenim. Dar m-am obisnuit si uite ca acum sunt aici!
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Cum te-au primit colegii? Au fost prietenosi?
CRISS: Au fost foarte draguti. Eram noua – unii stiau ca am fost la „Dansez pentru tine”, altii – nu. Nu a contat asta.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: In continuare, care au fost lucrurile cele mai importante care s-au intamplat?
CRISS: In clasa a VI-a eram la profilul „muzica” si cred ca in vacanta dintre clasa a VI-a si a VII-a, doamna Ruxandra Ion m-a intrebat daca n-as vrea sa particip la un casting, sa vad cum e. Si m-am dus. Aveam emotii pentru ca habar nu aveam cum o sa se deruleze. Am invatat o poezie. M-au vazut, si-au dat seama ca pot sa lucreze cu mine. Primul meu rol a fost „Monica”, din „Ingerasii”, un rol secundar, episodic chiar. Acolo am plans pentru prima oara la o filmare, pentru ca imi cerea in secventa.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Si cum a fost?
CRISS: In secventa ii povesteam Adelei Popescu in ce familie traieste personajul meu, Monica – o fata crescuta de bunici. Si ma emotionam pentru ca vorbeam de parintii care nu mai sunt – asa era rolul. Si atunci am plans pentru prima oara la o filmare.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Nu ti-a fost greu sa plangi? Multi actori spun ca nu reusesc.
CRISS: Imi aduc aminte ca a venit la mine regizorul – cred ca era a treia secventa pe care o filmam, deci eram chiar la inceput – si mi-a spus sa ma concentrez, pentru ca e o secventa destul de grea.Nu stiam ce insemna asta. Habar nu aveam ce inseamna sa fie „o secventa grea”. Am stat cuminte si i-am spus ca am inteles. Am luat textul in fata si m-am gandit ce ar putea sa fie atat de greu. Si cand am dat textul la prima dubla, m-am pus in pielea personajului. M-am gandit la textul pe care il spun. Si atunci mi-a venit sa plang. Deci nu mi-a fost greu.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: De plans, dupa aceea, ai mai plans de nenumarate ori.
CRISS: De plans, am tot plans!
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Acum ai o tehnica de a intra asa de bine in rol? Toata lumea a remarcat ca joci foarte bine, ca esti o actrita foarte convingatoare.
CRISS: Multumesc mult! Nu am neaparat o tehica. Fac acelasi lucru pe care l-am facut si prima data cand am plans. Ma pun in pielea personajului, citesc textul ala si-mi imaginez ca sunt eu in situatia respectiva. Si atunci nu am cum sa nu imi arat emotia.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Apropo de rolul in care nu aveai parinti, cum ai reusit sa gestionezi dorul de parinti, dorul de casa?
CRISS: Mi-a fost greu, am mai si plans… Ma inchideam in camera si plangeam de dorul lor. Dar nu m-am plans vreodata! Vorbeam cu ei… m-am obisnuit repede cu viata asta.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Si acum cum iti este? Ca tot departe de parinti esti…
CRISS: In primul an mi-a fost greu si pentru faptul ca nu aveam chiar pe nimeni apropiat. Si asa am inceput sa ma atasez de doamna Ruxandra Ion.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Cum ii spui acum? Ii spui pe nume?
CRISS: In familie ii spunem „Anda”. Nu mai vorbesc cu „dumneavoastra”. Dar, in primul an n-am putut sa nu-i spun „doamna”. Imi spunea „nu-mi mai zice «doamna», spune-mi pe nume, pur si simplu”. Un an de zile nu am putut, desi, la un moment dat, imi doream sa ii spun pe nume. Dar nu reuseam. Acum suntem cele mai bune prietene. Este omul drag de care aveam nevoie de la inceput, pentru a nu mai simti atat de tare lipsa parintilor.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Nu te temi ca mama ta sufera daca aude sau citeste lucrurile acestea frumoase pe care le spui? Nu te temi ca mama ta ar putea simti ca doamna Ruxandra Ion i-a luat locul?
CRISS: Mama stie ca o iubesc, ca e mama mea biologica. Ei sunt parintii mei, nu am uitat de ei, nu e ca si cum as fi fost adoptata si am uitat de ei. Sunt tot acolo, desi nu reusesc sa ajung decat cam o data pe an la ei si sa stau o saptamana. Asta nu inseamna ca nu vorbesc cu ei, ca nu ii spun mamei lucruri, e mama mea. Nu am cum sa uit de ea! E cea care m-a crescut si cea care a muncit cot la cot cu tata sa am o viata cat mai buna – sa am carti la scoala, sa primesc cadouri de la Mos Craciun. Si mama o respecta foarte mult pe doamna Ruxandra si e mandra de mine atunci cand vede ca o respect.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Cu cine semeni mai mult, din familie? Ca infatisare, ca fel de a fi…
CRISS: Am luat de la toti cate putin. Si de la mama si de la tata am luat felul de a fi. De la mama am luat ambitia de a face ceva pana la capat si sa fiu mandra ca am reusit si sa stiu ce vreau de la viata. De la tata am luat incapatanarea, ceea ce nu este un lucru tocmai bun, dar este folositor si invat sa il folosesc atunci cand trebuie, cand e bine. De la tata si de la bunica din partea tatalui am luat talentul si culoarea ochilor. Mama are ochii verzi. Ca infatisare cel mai mult seman cu tata. Stii cum se spune, ca fetele seamana cu tatii si baietii cu mamele.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Si fratele tau cum este?
CRISS: Fratele meu, Tudor, e mai mic cu trei ani decat mine. Intotdeauna am fost prieteni foarte buni, ne-am ajutat mereu. Daca aveam o portocala, ii dadeam intai lui, sa se sature, si dupa aceea ma mai gandeam si la mine. Si el la fel, cat de mic era, se gandea si la mine. Si daca aveam un leu, pentru o punga de ceva, o data lua ce imi placea mie si odata lua ce ii placea lui. Se gandea la mine.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Crezi ca faptul ca ati avut greutati materiale v-a legat mai mult decat pe alti copii?
CRISS: Cu siguranta. Eu, incepand de la 4 ani, nu am stat tot timpul cu parintii. Si nici el. Am stat cu bunica, pentru ca parintii nostri munceau si veneau doar in week-end acasa. Si ii vedeam doar atunci. Si atunci eram unul pentru celalalt. Ne ajutam pentru ca nu aveam parintii care sa ne mai sfatuiasca, sa ne mai zica ce sa facem…
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Cum iti amintesti de anii aceia? Ai resimtit greutatile? Ti-a fost si greu, cateodata, copil fiind?
CRISS: Nu. Acum mi-ar fi greu, daca m-as intoarce acolo. Dar atunci cand nu stiam ca se poate mai bine, eram in largul meu acolo. Mi se parea ca asa trebuie sa fie.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Nu ti-ai dorit haine, jucarii?
CRISS: Imi doream papusi… Si de Craciun, de ziua mea, de Paste, primeam cate o papusa. Poate nu era chiar ce imi doream eu, dar primeam ceva. Si ma bucuram de acel lucru.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Revenind la Bucuresti… Deci ai facut rolul „Monica” si apoi…
CRISS: … si apoi am mers mai departe cu proiectul „Aniela”. Acolo mi-a fost facut pentru prima oara parul bucle, si eram fascinata. Imi placea. Cand eram mica, acasa, nu aveam bigudiuri sau ondulator si imi faceam din material – fasii de material, cu hartie pe miloc. Imi puneam parul „pe moate”. Asa spuneam. Le tineam pana dimineata si aveam parul cret. Bine, nu statea prea mult, dar… Si acum imi place sa-mi fac bucle.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: In „Aniela” ce ai invatat in plus fata de filmul de mai inainte? Ce ai castigat tu, ca artist?
CRISS: In primul rand, am invatat cum se traia pe vremuri. Am avut si lucruri grele de jucat – cum ar fi o moarte a cuiva drag si a trebuit sa plang. Atunci am inceput sa cunosc cu adevarat ce inseamna actoria si sa ma indragostesc de ea.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Deci acum stii ca asta este drumul tau, ca asta este facultatea pe care vrei sa o faci?
CRISS: Da. Doar ca dupa „Aniela” si „Iubire si onoare” – care a fost urmatorul proiect, a venit „Pariu cu viata” si mi-am dat seama ca pot sa le combin – dansul cu muzica si cu actoria. Daca as putea sa merg pe un drum in care sa le combin, ar fi minunat.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Dar exista o asemenea scoala?
CRISS: Da.Musical. La Londra. In strainatate exista.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Deci te gandesti la varianta asta?
CRISS: Da.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Si chiar crezi ca este posibil?
CRISS: Da. Chiar in vara, in august, o sa ma duc impreuna cu Vlad – nu ma duc singura – la un curs de vara, in Londra, un curs de Musical. Imi place foarte mult Londra, este orasul meu preferat. A fost primul oras in care am iesit din tara – cu doamna Ruxandra Ion si sotul dumneaei. M-am indragostit de orasul ala. Si am vazut acolo foarte multe musicaluri, spectacole. Cred ca de acolo mi se trage. Sunt foarte curioasa. Stiu ca ceea ce se intampla in afara e foarte diferit de ceea ce se intampla in tara. Sunt lucruri foarte diferite.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Cum v-ati inscris la cursul asta, tu si Vlad?
CRISS: Am gasit anunturi pe pliantele musicalurilor la care am fost. Scria acolo ca exista scoli de vara de cate o saptamana, doua luni… Si am spus sa incerc. M-am uitat pe site, mi-am trecut datele, am scris ca am experienta, ca am mai jucat si am idee despre ce e vorba. Trebuia sa scrii daca ai mai facut asta, ca sa te treaca la „incepatori, avansati…”. Intr-adevar este o experienta.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Si v-au acceptat pe amandoi in aceeasi clasa?
CRISS: Le-am cerut sa fim in aceeasi clasa pentru ca fiind totul in engleza, mi-am dorit sa ma mai ajute si Vlad.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: El stie engleza mai bine decat tine?
CRISS: Da, stie mai bine. Are 20 de ani, are, cu siguranta, mai mult exercitiu decat am eu. Si sa ne si ajutam, sa observam lucruri… e altceva cand suntem amandoi.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Apoi te gandesti sa te inscrii la o facultate?
CRISS: Nu ma gandesc asa departe pentru ca nu stiu ce se mai intampla aici in tara. Deocamdata avem un proiect foarte frumos, care, practic, mi-a deschis ochii. Proiectul asta m-a facut sa merg la cursuri de canto, sa ma perfectionez. Fac canto cu Crina Mardare.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Te-am vazut mult in concertele cu LaLa Band si mi se pare ca aici ai avut cea mai mare evolutie. Tu cum resimti?
CRISS: Intr-adevar, este proiectul care mi-a cerut cel mai mult: si ca joc actoricesc, si din punct de vedere al muzicii si al dansului, si ca rezistenta, chiar si psihica. Sunt multe lucruri de facut si timpul e foarte scurt. Este proiectul care a cerut cel mai mult de la mine.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Nu iti afecteaza scoala? Nu ti-e greu sa tii ritmul?
CRISS: Imi este greu, dar tin pasul. Lipsesc foarte mult de la scoala si cu ocazia asta vreau sa le multumesc profesorilor, directorilor si colegilor pentru ca ma inteleg. Eu atunci cand ajung la scoala ii rog sa ma asculte, pentru ca trebuie sa iau note. Mi-e greu, dar e foarte frumos. Daca nu faceam asta, regretam mai tarziu.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Deci esti fericita, nu?
CRISS: Sunt foarte fericita!
MAREA DRAGOSTE / TANGO: N-ai regretat niciodata pasul facut, n-ai avut niciun motiv? Poate cand ti-a fost foarte greu…
CRISS: Nu, n-am regretat niciodata.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: S-a intamplat ceva extrem de important aici si prin prisma faptului ca te-ai indragostit si ca ai un prieten. Iti doreai asta sau s-a intamplat ceva fara sa planifici?
CRISS: Nu. Fiind venita de la tara, lucrul asta cu indragostitul mi se parea ceva foarte indepartat… Dar nu eram nici genul „baiatul de care te indragostesti prima oara, ala trebuie sa iti fie si sot si sa mai fii si fata mare”…
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Nu credeai in asta? Tocmai ca la tara inca se mai pastreaza mentalitatea asta.
CRISS: Nu credeam. Sa spunem ca bunica inca mai pastreaza traditia asta. Dar venind in Bucuresti, am invatat si am vazut filme… din toate lucrurile astea am luat ce a fost bun. Eu nu mi-am dorit sa ma indragostesc. Credeam ca o sa mi de intample pe la 18 ani incolo, sa mai stau… Si cand a venit proiectul asta, nici prin minte nu imi trecea ca o sa ma indragostesc de Vlad. Cand l-am vazut prima data la casting nu stiam cine e si de unde e. Era un simplu concurent care a dat proba pentru un rol in acest serial.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Deci l-ai remercat de la casting? Stiu ca era lume multa!
CRISS: Eu l-am remarcat la casting. El nu, pe mine. A cantat la chitara, tin minte si acum „Shape of my heart”, Sting. L-am vazut si am zis ca exista si la noi in tara baieti ca in America: baieti care sa cante la chitara, sa fie frumosi si talentati. Dar atat! Doar a fost o remarca. Si, mai tarziu, ne-am cunoscut. Am fost colegi, ne-am imprietenit, si cu toata gasca. Nu credeam ca o sa ne indragostim. Adica mie imi placea putin de el inca de la repetitiile de dinainte sa filmam. Imi placea pentru ca era dragut, canta la chitara – visul oricarei fete. Dar nu credeam ca o sa se uite la mine, o fata mica, cu aparat in gura. Si ne-am imprietenit. Prima data cand am vorbit la telefon ca prieteni, vorbeam despre ce s-a intamplat la repetitii, despre cat de tare e, despre ce o sa filmam. Si aceasta prima convorbire la telefon a durat patru ore si ceva.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Si ti s-a parut ca-i un semn?
CRISS: Mi s-a parut foarte dragut si m-am apropiat de el. Intai la mine s-a produs ceva ca intai fetele sunt cele care dau startul si, dupa aceea, si lui i-a placut de mine. Si din gluma, in joaca, am inceput sa ne mai furam cate un sarut mic dupa decor. Practic nu trebuia sa stie nimeni, dar stia toata lumea, pentru ca se vedea.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Zilele astea ati aniversat un an de cand sunteti impreuna. Ai primit si un inel, pe care il ai pe deget… E un inel de logodna?
CRISS: Nu, teoretic. Practic… A fost o joaca. El stia ca imi doresc foarte tare un inel de la un baiat, intr-o zi, candva. Si a zis ca… de ce nu?! Si ne-am jucat, s-a asezat in genunchi… Si a fost foarte dragut.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Voiam sa te intreb ce ati aniversat, de fapt. Ok, de un an sunteti impreuna. Cum ati decis, de fapt, ca sunteti impreuna, ca sa puteti sa marcati momentul asta acum? Inseamna ca, dintr-o anumita data, ati oficializat relatia.
CRISS: Da, dupa multe tachinari si multe flirturi, Vlad… eram in masina, ma ducea pe mine acasa si pe doamna Ruxandra – am mers cu aceeasi masina, si m-a intrebat „Daca te invit la o intalnire, vii?” Si eu ma gandeam… „Doamne, nu-mi vine sa cred!”. Dar am zis asa, pe un ton prefacut calm, „Pai nu ma intreba pe mine, intreab-o pe doamna Ruxandra!”. Eu, care stiam ca nu am voie cu baieti, ca nu e timpul, ca e prea devreme. Si cand a intrebat daca ma lasa sa merg la intalnire, doamna Ruxandra a spus Da. Imi venea sa strig: „Poftim?! Nu-mi vine sa cred, o sa ma duc la o intalnire!” Aveam 15 ani. Si acea intalnire a fost pe 18 martie 2012. Nu a fost ca si cum de atunci am spus sa fim impreuna. Noi eram aproape impreuna de mai mult timp. Adica si colegii au vazut asta… Dar, l-am intrebat, „vrei sa fie data de 18 martie ziua noastra? Sa avem si noi o zi in care sa ne serbam?”. A fost de acord. Si am si acum biletele de la film, de pe 18 martie 2012.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Nu ti s-a parut niciodata ca esti prea mica sa ai prieten? Parintii cum au primit vestea asta?
CRISS: Nu. Nu, pentru ca noi copilarim si cand au vazut ca suntem cuminti si ne jucam… Eu nu m-am indragostit de baieti… nu-mi placeau baietii cand eram mica. Ca nu aveam de cine sa-mi placa. Am crescut la scoala cu aceiasi baieti din clasa I pana in a V-a. Si intr-a VI-a, cand am venit la scoala, nu aveam timp sa ma uit si la baieti. Eram prea ocupata sa fiu bine la scoala, sa arat ca merit ca am ajuns unde am ajuns. Si atunci nu am avut experiente de genul asta, sa-mi placa un baiat si sa ma uit ce face, sau sa ne furam priviri. Eu nu am traitasa ceva. Si a fost o experienta atat de frumoasa! Si este, in continuare, pentru ca in continuare la fel ne purtam – ca doi copii.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Deci nu te-a certat nimeni.
CRISS: Nu. Si cand au vazut cat de frumosi suntem cand copilarim, ne-au lasat impreuna.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Faptul ca sunteti impreuna nu te afecteaza in rol? Emotia ca e iubitul tau nu te zapaceste cateodata?
CRISS: La inceput era dragut ca povestea din film a inceput inainte sa fim impreuna.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Deci erati iubiti in film, dar nu si in viata reala?
CRISS: Aproape. S-au intamplat aproape in acelasi timp, doar ca in film Anca si Vlad ne-au luat-o inainte. La Susai s-a filmat primul sarut dintre Anca si Vlad. Si primul sarut dintre noi doi. Si noi nu eram inca impreuna. Eram prieteni, dar nu voiam sa ne dam seama ca ne-am indragostit. Si au fost emotii mari, pentru ca era primul sarut, nu ma mai sarutasem niciodata cu un baiat, ma intrebam cum o fi. Am fost atat de emotionata, incat dupa acel prim sarut de la Susai au inceput sa se lege lucrurile intre noi. De atunci am inceput sa ne sarutam prin spatele decorurilor.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Cum a fost acel prim sarut? Cum iti amintesti? Cat de tare te-a tulburat experienta?
CRISS: Ca sa fiu sincera, dupa ce am terminat de filmat secventa, amintrat in baie si am plans. Si nu ma gasea nimeni. A venit Ruxandra si m-a intrebat de ce plang. „Nu stiu”, i-am raspuns. Si continuam sa plang. Cand imi aduc aminte, nu-mi vine sa cred. Si Ruxandra mi-a zis „Dar sa stii ca e un lucru bun, cresti! Ai 15 ani, te maturizezi, te place un baiat. Ai filmat o secventa de dragoste, in serial. Cresti si in rol, e un lucru foarte bun”. A fost foarte emotionant… Iar acum imi amintesc cu drag!
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Ai un jurnal? Cum faci sa nu se piarda amintirile astea minunate si atat de multe? Ai o viata atat de intensa fata de alti copii…
CRISS: Uite, nu m-am gandit sa fac un jurnal, dar pastrez toate felicitarile de la Vlad, am toate bijuteriile pe care mi le-a facut cadou, puse toate frumos intr-un colt. Am inca biletele de la film, de la prima noastra intalnire. Dar nu m-am gandit sa fac un jurnal. Cred ca o sa le tin minte si asa. Reaminitindu-le din cand in cand… chiar noi intre noi. Cu prima intalnire, cand a venit acasa cu flori si mi-a cerut mana de la doamna Ruxandra.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Si spune-mi cinstit, doar ca o fantezie. Nu te imaginezi imbatranind alaturi de el?
CRISS: Ba da. Orice fata isi imagineaza lucrul asta. Invat foarte multe de la Vlad, fiind mai mare si avand mai multa experienta de viata decat mine. Si el invata de la mine din meseria asta, pentru ca, intr-un mod profesionist am inceput mai devreme. Ca amator si el a inceput de mic, sa filmeze cu sora lui.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Esti diferita fata de colegele tale? Ai ceva in plus, in minus?
CRISS: Fiecare e diferit in felul lui. Dar nu sunt mai speciala decat colegii mei. Faptul ca am inceput de la o varsta atat de frageda sa lucrez cu oameni profesionisti si sa am atatea lucruri de facut intr-o zi este datorita fapului ca mi-am dorit de mica sa stiu ca fac ceva. Nu sa ma trezesc tarziu dimineata, sa ma duc la scoala si dupa aia sa imi fac temele si sa ma uit la televizor. Mi se pare ca nu fac nimic asa.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Dar cum? Cum arata o zi?
CRISS: Mi-e foarte greu sa-mi organizez timpul de dimineata, cand ma trezesc. Imi ia mult pana ies din dus, pana imi aleg hainele. Pana ma machiez… Cand am timp citesc o carte, ma uit la televizor la filme in engleza si incerc sa inteleg ce vorbesc, fara subtitrare. Incerc sa invat engleza si in felul asta, altfel decat invat la scoala. Cand merg in alte tari, incerc sa vorbesc si eu cat stiu engleza, sa-mi obisnuiesc gandurile in engleza. Nu mai studiez muzica la scoala, m-am mutat la sectia de actorie, din clasa a IX-a. Acum sunt in clasa a X-a. Am primit o chitara de ziua mea, cand am implinit 16 ani, de la Ionut Radu – compozitorul nostru- si de la Liviu si Alina, colegii mei de trupa si de proiect, si prietenii mei, in acelasi timp. Ei sunt singurii mei prieteni, pentru ca la scoala nu mai am prieteni si nu am cum sa pastrez prietenii. Cand pot ma uit pe net, sa vad acordurile de la o piesa, mai zdrangan putin.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Deci inveti sa canti la chitara. Si cu pianul, cu celelalte instrumente?
CRISS: Am o orga acasa, pe care mi-a cumparat-o doamna Ruxandra cand eram la sectia de muzica. Pe cat pot incerc sa le fac pe toate.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Si pentru actorie studiezi la scoala?
CRISS: Studiez la scoala si conteaza enorm ceea ce fac in „Pariu cu viata”.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Care sunt motivele tale de fericire, ce te face sa zambesti in fiecare zi?
CRISS: Sunt fericita in fiecare dimineata cand ma trezesc si stiu ca seara am concert. Sa vezi, efectiv, o mare de oameni in fata ta care sa te aplaude si sa te respecte pentru ceea ce faci este foarte frumos. Si chiar te face sa zambesti, acest lucru. Ma mai face sa zambesc iubitul meu, Vlad, care este foarte romantic si are grija de mine.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Aveti timp sa stati impreuna?
CRISS: Timp impreuna petrecem muncind non-stop. Timp liber impreuna nu prea petrecem pentru ca avand atatea lucruri de facut e mai greu. Dar cand gasim timp… In week-end e cel mai greu pentru ca in fiecare week-end avem concerte si plecam din Bucuresti. Dar in timpul saptamanii cand, de exemplu, avem doua-trei secvente libere, mergem la sala, sa ne intretinem. Mergem impreuna la sala – eu fac tonifiere, si el – muschi.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Conteaza asta? Va cere cineva pentru serial sau este decizia voastra?
CRISS: Conteaza enorm. Este si decizia noastra, dar conteaza mult sa arati bine atunci cand joci intr-un serial pentru ca daca arati bine, te simti bine si pentru ca le arati si celorlalti ca este foarte important sa te simti bine, atatand bine. Si dupa aceea ne relaxam la piscina, daca mai avem timp. Mai iesim la un film, cam rar. E foarte mandru de mine, ca lucrez, ca fac sport. Si mai luam masa impreuna.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Conteaza faptul ca e bine si din punct de vedere financiar? Ca muncesti dar, uite, ai si castig? Probabil ca poti sa-ti ajuti familia. Te bucura lucrul asta, conteaza pentru tine?
CRISS: Conteaza pentru ca atunci cand esti pe picioarele tale nu pornesti de la zero. De exemplu eu nu-mi cheltui banii. Ii strang, imi mai ajut familia cat pot, le mai dau… In rest ii strang pentru ca stiu ca mai tarziu se fac mai greu. Si, plecand de la zero, m-am gandit si la lucrul asta.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Si in ceea ce-l priveste pe Vlad… aveti planuri? Va ganditi sa va mutati impreuna?
CRISS: Doamne, am inca 16 ani! Inca depind de parinti, inca sunt minora. E adevarat ca, in film, Anca isi ia lumea in cap si pleaca de nebuna la iubitul ei, dar eu cred ca sunt un pic mai matura decat Anca din film. Am invatat din cate mi s-au intamplat, pana acum, ca e bine sa se intample toate la timpul lor. Deocamdata suntem bine asa cum suntem, copilarim, ne e dor unuia de celalalt cand nu ne vedem si e important pentru ca, de exemplu, in iarna asta am fost plecata fara el in vacanta, cu familia din Bucuresti, pentru ca asa simt ca sunt o fata cu 2 familii, doua randuri de parinti, frati… Am fost plecata vreo zece zile si nu mai puteam de dorul lui si nici el de dorul meu, dar cand ne-am regasit, am avut lucruri sa ne povestim, sa analizam… E foarte bine sa mai duci lipsa cuiva, pentru ca ai ce-i povesti si poti sa aduci alte lucruri proaspete in relatie. Deci nu ma gandesc, in niciun caz, atat de departe, desi am decis ca nu mai plecam unul fara altul mai mult de 3 zile. Ori merge si el cu mine, ori raman acasa cu el. Asa am hotarat sa mergem in vacanta de vara impreuna la mare si la Londra, tot cu familia mea din Bucuresti. Si vom merge si la Vorona, la parinti cateva zile. Suntem bine in etapa in care ne aflam acum. Suntem fericiti.
Categorii:
Interviuri
