Campania de PR realizata de Departamentul Comunicare si Relatii Internationale al TVR pentru proiectul „Mari Romani” a fost distinsa cu Golden Award la categoria „Campanii non-comerciale”, din cadrul Galei Excelentei in Relatii Publice. Este o izbanda a televiziunii nationale, dar si, de ce sa nu recunoastem, a celei care conduce departamentul de comunicare al institutiei, Cristina Constantinescu.
Am pornit discutia cu Cristina chiar de la aceasta intamplare. Campania de PR pentru „Mari Romani” a avut ecou si recunoastere. Proiectul a starnit dezbateri si controverse, nervi, certuri, laude, contestatii. Si, tocmai cand discutiile erau in toi, a aparut, la fix, un premiu prestigios, ca sa puna capat oricaror evaluari in doi peri. „E un premiu valoros care vine sa certifice faptul ca am reusit sa indeplinim obiectivul principal al acestei campanii: acela de a crea o dezbatere nationala despre valoare, despre reperele romanilor, despre identitatea noastra ca popor”, spune Cristina Constantinescu. „Acum urmeaza editarea unei carti despre «Mari Romani» si DVD-ul cu documentarele si dezbaterile despre cele zece personalitati care au intrat in faza finala a proiectului.”
Cristina Constantinescu a ajuns intamplator sa lucreze in televiziune. Era studenta in ultimul an la Drept si avea nevoie de un job. Mai lucrase si inainte, intr-un notariat, si acolo-si daduse seama cat de bine se descurca in interactiune cu oamenii, cu publicul. Apoi, s-a angajat pe un post de colaborator ca redactor internet si teletext la TVR. „Ma ocupam de promovarea TVR International prin intermediul acestor canale de comunicare”, isi aminteste Cristina. „Si asa am descoperit ca imi place sa scriu, ca sant suficient de persuasiva ca sa obtin informatii de la realizatorii de emisiuni, pentru a le promova emisiunile.“
In 2001, TVR a scos la concurs un post de consilier juridic, iar Cristina l-a castigat, asa cum avea sa castige si primul proces in care s-a implicat. „In 2002, s-a schimbat Consiliul de Administratie si presedinte – director general a fost numit Valentin Nicolau. Imi aduc aminte ca ne-a chemat pe rand pe toti cei care eram angajati la Cancelaria PDG – echipa directa a presedintelui. M-a intrebat ce vreau sa fac. I-am spus ca vreau mai mult, ca pot mai mult, ca ar fi bine sa stabileasca o relatie de comunicare cu sindicatele, ca sa putem sa construim ceva serios in TVR. Asa am inceput sa construim: echipe, fluxuri de comunicare, concepte, relatii profesionale. In martie 2003, in urma unui proces de reorganizare structurala, a fost infiintat Departamentul Comunicare si Reprezentare care urma sa acopere toate activitatile de comunicare interna si externa a TVR. Si asa a venit cel de-al doilea concurs al meu in TVR, cu al doilea presedinte. Acum, privind in urma, consider ca acela a fost trenul meu. La 26 de ani, am fost desemnata Director de Comunicare in TVR.“
A urmat o perioada in care Cristina a crescut foarte mult profesional. S-a ocupat, printre altele, de editiile Cerbului de Aur din 2003, 2004, 2005; Eurovision Song Contest din 2003 si 2004; campania de comunicare interna si externa pentru procesul de rebranding demarat de TVR in 2004; campania de comunicare pentru aniversarea a 50 de ani de la prima emisie TVR (un proiect generos, care s-a derulat pe intreg anul 2006). Ultimul mare proiect, „poate cea mai ampla campanie de comunicare pe care am derulat-o impreuna cu echipa mea”, «Mari Romani», a fost un succes, un prilej de mare bucurie.
In 2005, se schimbase iar Consiliul de Administratie si Cristina daduse din nou un concurs. „Al treilea presedinte, al treilea concurs. Nici macar nu mai indraznesc sa sper ca, daca la viitoarea schimbare voi mai fi in TVR, nu va trebui sa dau iar concurs pentru a demonstra ca nu «sant omul nimanui», ca nu am legatura cu politica, ci doar cu pasiunea de a face lucrurile cum trebuie”.
Am intrebat cum traieste femeia frumoasa, de 29 de ani, care, pana acum, a pus cariera mai presus de orice? „A fost o perioada in care TVR-ul a fost pe primul loc… si pe urmatoarele cinci. Dar nu pot spune ca am facut sacrificii si nici nu a fost o optiune. Sant multumita ca am fost inzestrata cu darul de a simti momentul potrivit si in cariera, si in viata personala. Stiu sa simt atunci cand ceva sau cineva e valoros cu adevarat. Si cred ca a meritat din plin sa am rabdare. Ma intreba o prietena de ce nu ma marit, pentru ca, oricum, statutul de femeie divortata e mai bun decat acela de femeie nemaritata. Eu
cred ca statutul de femeie iubita si pretuita e cel mai important. Iar eu asa ma simt in acest moment si asta imi da liniste, forta, detasare de tot ce e nociv in jurul meu. E ca un scut.
Si iubesc”.
