fbpx

RALUCA KISESCU: Nu aveam experienta nici in cosmetice, nici in marketing, nici in nimic

de

Raluca Kisescu, directorul de marketing Avon Romania, s-a bucurat ca a fost angajata in urma cu 10 ani, dar s-a luptat, o vreme, cu temeri diverse: ca nu are destula experienta, ca nu va fi in stare sa faca fata exigentelor, ca rolurile inedite pe care trebuie sa le joace o vor coplesi, ca nu se va ridica la nivelul increderii uriase acordate ei, la numai 23 de ani.

„In momentul in care am vazut anuntul in ziar imi cautam de lucru, terminasem facultatea si nu-mi gaseam un loc de munca. Nici nu stiam exact ce vreau sa fac, si-mi era greu sa gasesc ceva care sa imbine totusi o parte creativa cu o parte analitica, pentru ca eu intotdeauna am fost la mijloc, intre zonele astea, si nu ma puteam hotari pentru care sa optez. Ai mei au tot incercat sa ma convinga sa merg catre zona bancara, finante, asigurari, dar eu nu ma simteam de acolo… Si am vazut anuntul Avon, si mi-a atras atentia pentru ca, spre deosebire de alte anunturi de angajare de pe vremea aceea, avea o poza, era un model acolo. La anuntul de angajare, «Cautam asistent de marketing», era poza unei fete foarte frumoase. Iar asta mi-a atras atentia, pentru ca toate celelalte anunturi erau standard, nu ieseau din tipare.

Am dat mai intai interviul de grup, al doilea interviu a fost individual, cu cea care urma sa-mi fie sefa, directorul de marketing de atunci, Gentiana Nicolae, si, in final, ultimul interviu pe care l-am avut a fost cu General Managerul de atunci, Srdjan Mijuskovic. Am fraze care mi-au ramas si acum in minte… Imi amintesc cum ma intreba de ce cred eu ca sunt potrivita pentru job si se uita in CV-ul meu, care era de o jumatate de pagina. N-aveam ce sa scriu in el, pentru ca abia terminasem facultatea. M-a intrebat de ce am note asa de mari de absolvire, si unde lucreaza parintii mei. I-am raspuns ca tata e profesor la ASE, unde absolvisem si eu… Si a zis: «Ahaa, asta explica notele mari!» Iar apoi m-a intrebat care cred eu ca este cea mai bine vanduta crema de pe piata. De unde Dumnezeu sa stiu eu chestia asta? Habar n-aveam! Dar m-am gandit putin… Nu erau prea multe reclame pe vremea aceea la televizor, asa ca am spus la nimereala un nume pe care mi-l aminteam din reclame. El m-a intrebat, sceptic: «Esti sigura?»… «Da, sunt sigura!» am raspuns eu, desi numai sigura nu eram. «A, ma bucur ca tu stii, ca eu nu stiu!» a zis el. Are si un simt al umorului aparte, ii place sa se joace, sa vada cum reactioneaza oamenii in diferite situatii…

In orice caz, am fost foarte incantata ca am fost aleasa si, mai mult decat atat, primul lucru de care m-am ocupat a fost sa le scriu celor 250 de contracandidati ai mei scrisori de multumire pentru participarea la interviu si propunerea de a deveni Reprezentanti Avon! Am si acum discheta, desi n-am ce sa fac cu ea, la ce calculator s-o mai folosesc. Insa o pastrez ca amintire. Si mai am un dosar, pregatit de mine cand cautam pe internet mai multe despre companie, pentru a participa la interviu. Ma gandeam, in functie de anunt, cum as putea sa demonstrez ca sunt cea mai potrivita, pentru ca nu aveam experienta nici in cosmetice, nici in marketing, nici in nimic. Din cand in cand, cand fac ordine in birou, gasesc dosarul acesta si imi aduc aminte cu placere de acele momente. Asa am luat contact prima data cu Avon…

La vremea in care m-am angajat, in ’99, Departamentul de marketing era format din doua persoane, eu si sefa mea. Dar in 2000 ea a plecat in concediu de maternitate si, practic, eu am ramas sa conduc departamentul. Si-mi amintesc ca am avut sentimentul ca sunt parasutata undeva, pentru ca oricat as fi invatat intr-un an de zile, totusi sa am o functie cu raspundere era departe de capacitatile mele. «O sa ma dea afara», mi-am spus. Pentru ca nu aveam intelepciunea sa gestionez cum trebuie lucrurile, nu puteam sa accept ca cineva nu e de acord cu mine sau ca sunt alte prioritati, sau ca lucrurile se gandesc altfel, nu exclusiv din perspectiva mea… Nu, eram focusata atat de mult pe mine insami, incat mi se parea ca ceea ce fac eu era cel mai important. Si au fost multe experiente pe care le-am trait cu placere, dar si cu groaza. Noi organizam, o data pe an, un eveniment foarte mare pentru oamenii din vanzari, in care, pe langa momentele de recunoastere a celor mai buni, care sunt chemati pe scena, aplaudati, premiati, exista si o parte de spectacol in care prezentam ceea ce e nou, interesant pentru ultima parte a anului, toamna–iarna, respectiv trimestrul 4 – cel mai important pentru orice companie de vanzari.

Era un eveniment mare, cu peste 300 de persoane, dar, pentru ca nu aveam un buget extraordinar, nu ne-am permis sa invitam prezentatori, actori, trupe. Asa ca, pe langa un MC pe care l-am gasit, am fost nevoita sa urc si eu pe scena! Trebuia sa prezentam impreuna, el era responsabil cu antrenul, eu trebuia sa ma ocup de informatia propriu-zisa. N-am avut timp nici de repetitii, asa ca, atunci cand am urcat pe scena, aveam niste emotii ingrozitoare. Nici macar nu stiam ca atunci cand esti pe o scena nu vezi nimic din sala, ca sala este in intuneric si toate luminile sunt proiectate pe tine. Asa ca atunci, acolo, pe scena, mi-am spus in gand, foarte clar: «Daca pana acum m-am strecurat eu cumva, dupa momentul asta sigur ma dau afara, pentru ca o sa ma balbai, o sa ma incurc, o sa uit, o sa ma fac de ras iremediabil…» Dar n-a fost asa. Am scapat…“

  • Credit: ARTISTA PHOTO AGENCY
  • Title: Raluca Kisescu

 

Categorii:
Cariera

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *