Am stat de vorbă cu soprana Operei Naționale București a doua zi după ce am văzut-o, ca invitată, într-o splendidă și emoționantă Violetta Valery în La Traviata regizată de Beatrice Rancea pe scena Operei Române din Iași, spectacol de-o frumusețe rară, pe care publicul l-a aplaudat în delir minute întregi…
Alice Năstase Buciuta: Cum vă simțiți după ce ați cântat aseară un rol așa de mare și așa de greu? Ați putea, să zicem, să cântați și astăzi, încă o dată?
Cristina Maria Oltean: Da! Sunt roluri care mă prind și care mă montează atât de bine, încât, dacă am un antrenament constant, cum avut și săptămâna aceasta, cu repetiții în fiecare zi, pot, sigur.
Marea Dragoste- revistatango.ro: Violetta Valery e, totuși, un rol foarte greu pentru o tânără, cum ați ajuns să îl faceți?
Cristina Maria Oltean: Nu plec niciodată la drum cu gândul că e greu… Este un rol care am simțit de la început că mi se potrivește, am simțit că pot să aduc emoție în rolul acesta. Și dacă sufletul simte că poate și are ceva de dăruit, după aceea toate se aranjează în așa fel, încât să fie bine.
Marea Dragoste- revistatango.ro: Când ați început să studiați muzica și care a fost parcursul profesional până să ajungeți solista Operei din București? Sunteți din Brad, județul Hunedoara…
Cristina Maria Oltean: Am avut un parcurs mai ciudat, căci am fost studentă la inginerie chimică inițial, în Cluj. Am terminat un liceu cu profil de matematică-informatică, deci nu m-am ocupat de muzică, decât la nivel de amator, cântând în corul orașului și în corul bisericii, cam atât! Am luat doar câteva ore de pian când eram mică, pentru că eram foarte pasionată când auzeam pianul, mergeam cu părinții mei la nunți sau la diverse evenimente și, dacă auzeam cum se cântă la pian, eram foarte captivată de ce auzeam.
Marea Dragoste- revistatango.ro: Părinții ce profesii au?
Cristina Maria Oltean: Tata, lăcătuș mecanic, iar mama a fost laborantă într-un liceu.
Marea Dragoste- revistatango.ro: Deci sunteți prima muziciană…
Cristina Maria Oltean: A fost o surpriză, nu tocmai plăcută, și pentru ei, căci familia mea mă îndemna să aleg o profesie care să aducă bani, ca să mă pot întreține, nicidecum să fac muzică. Pentru ei, ideea de a fi cântăreț nu se asocia cu ideea de profesie din care poți să trăiești. Și, totuși, Dumnezeu mi-a scos în cale oameni frumoși, cu talent, care m-au auzit și m-au îndrumat spre cariera asta.
Cineva mi-a făcut cunoștință cu profesorul Gheorghe Roșu, decanul Academiei de Muzică Gheorghe Dima, iar dânsul m-a ascultat și a zis: „Fetițo, nu ai nicio șansă, dă-i pace, nu are rost!”
Marea Dragoste- revistatango.ro: Deci erați deja studentă la inginerie în momentul în care ați început să studiați muzică? Cum ați ajuns, totuși, care a fost contextul?
Cristina Maria Oltean: Aveam un prieten pe vremea aceea, care m-a invitat la Operă. Acolo am asistat la primul spectacol de operă din viața mea. Era Carmina Burana. Asta se întâmpla în 2005, aveam 22 de ani. Și am avut o mare, mare revelație. Am fost foarte impresionată, am început să plâng și, din momentul acela am simțit că trebuie să fac asta, că trebuie să fiu pe scenă, că asta vreau! Deși nu știam să cânt, nu aveam tehnică și nici nu aveam încredere în mine, pentru că tot contextul existențial venea, clar, ca o frână în fața acestui vis, totuși, a fost o revelație extraordinară. Și a fost foarte puternic impactul, moment după care m-am hotărât: eu încerc, asta vreau să fac… Ș n-a mai contat nimic.
Marea Dragoste- revistatango.ro: Cum ați procedat mai departe, la ce profesor v-ați dus?
Cristina Maria Oltean: Cineva mi-a făcut cunoștință cu profesorul Gheorghe Roșu, decanul Academiei de Muzică ”Gheorghe Dima”, fie iertat, că a murit anul trecut, iar dânsul m-a ascultat și a zis: „Fetițo, nu ai nicio șansă, dă-i pace, nu are rost!” Însă eu am avut atâta dorință, încât mi-am cumpărat un reportofon, și mergeam la Consevator, înregistram pe la toate ușile vocalize și mergeam acasă și le făceam! Și, tot așa, luni de zile… Am luat câteva ore în particular de la o profesoară de teorie, Cristina Mârza, cu care mă înțeleg extraordinar de bine și acum, după care am mers la Conservator la profesoara Iulia Suciu și am rugat-o să mă pregătească pentru admitere și, în două luni de zile, am dat admitere și am intrat! Deci asta a fost! Iar de atunci am fost trup și suflet doar pentru asta. De la opt dimineața până la zece seara când mă scoteau din Conservator eram la studiu.
Marea Dragoste- revistatango.ro: Cum v-ați descurcat, cu banii, cum v-ați întreținut?
Cristina Maria Oltean: M-a ajutat bunica mea, fie iertată, și părinții m-au ajutat o perioadă, după care am început și m-am întreținut singură, și din muzică, dar și făcând și alte lucruri. Mai aveam spectacole, mai încheiam asigurări…
Marea Dragoste- revistatango.ro: Și în facultate deja a început să se întrevadă o carieră, ați avut spectacole, colaborări, încă de atunci?
Cristina Maria Oltean: După ce am terminat anul IV, am început să am colaborări, și la Cluj, dar și prin țară, și în Târgul Mureș, Oradea, Bistrița, m-am tot plimbat…
Marea Dragoste- revistatango.ro: Cum au fost anii de facultate pentru cineva pentru care totul era nou?
Cristina Maria Oltean: Au fost cei mai frumoși ani ai mei! Au fost cei mai frumoși pentru că, în sfârșit m-am regăsit într-un mediu care mi se potrivea și totul mi-a plăcut.
Marea Dragoste- revistatango.ro: Și greu vi s-a părut vreodată?
Cristina Maria Oltean: Nu mi s-a părut greu, pentru că tot ce am făcut am făcut cu atâta plăcere și cu atâta dedicare, încât orice provocare o priveam cu așa de mult entuziasm și curaj, încât nu mai puteam să văd vreo frână.
Marea Dragoste- revistatango.ro: Și cu cine ați studiat canto în facultate?
Cristina Maria Oltean: În facultate profesoara mea a fost Ramona Eremia, dar m-a pregătit și rămâne maestra mea doamna Niculina Mirea.
Marea Dragoste- revistatango.ro: Cum au venit primele roluri, care au fost următorii pași?
Cristina Maria Oltean: Încă din facultate, primul mare rol pe care l-am primit a fost Gilda din Rigoletto, pe scena Operei din Cluj. În 2013, când am terminat masteratul tot la Cluj, am mai făcut și rolul Adina la Filarmonica din Arad. Încet-încet, s-au conturat lucrurile. Craiova a fost Opera care m-a lansat, oarecum, care m-a trimis direct în pâine. Eu tot timpul am urmărit cu atenție unde sunt audiții în țară, pentru că mi-era greu, trebuia să câștig bani, să mă întrețin, așa că am făcut tot ce am putut ca să am de cântat. Din păcate, știm cu toții cum funcționează lucrurile în țară, adesea dacă nu ești plăcut sau dacă nu faci frumos, cu scuze pentru faptul că mă exprim așa de plastic (râde), nu ești luat în seamă… Dar am mers la audiții la Craiova și acolo am obținut audiția pentru rolul Adina din Elixirul dragostei. M-au plăcut foarte mult, așa că am făcut o premieră, după care au vrut să colaborăm în continuare, am pregătit și Sânge vienez…
Marea Dragoste- revistatango.ro: Iar acum sunteți solistă a Operei din București…
Cristina Maria Oltean: La București am ajuns tot așa, după o audiție. De câte ori erau afișate audiții, veneam și mă prezentam, la toate, cred că măcar cinci drumuri Cluj-București am făcut până să mi se ofere și mie un rol.
Marea Dragoste- revistatango.ro: Și care a fost primul rol la București pe care l-ați făcut?
Cristina Maria Oltean: Traviata. Inițial lăsasem o filmare pentru că se făceau audiții pentru Fidelio, cu maestrul Cristian Mandeal, care m-a ales pe mine să fac Marzelina, un rol secundar. Eu asta știam că trebuie să fac, așa că am venit la București pregătită să învăț rolul. Dar când am ajuns acolo, m-a întrebat: ”Știi Traviata?” Și am zis că da, pentru că o studiasem, fiindcă am studiat multe roluri înainte cu speranța că o să am unde să le cânt. ”Mâine începi”, mi-a zis, și n-am putut să zic nu, am înțeles că ăsta-i trenul meu și, gata, nu pot să îl pierd. Sigur că am murit de emoție, a fost o săptămână infernală, am avut insomnii crunte, nu mai puteam să dorm, nu mai puteam să mănânc, pentru că îmi lipsea încrederea că o să fac față cu bine…
Marea Dragoste- revistatango.ro: Lucrați în continuare cu cineva, aveți pe cineva care vă ajută, o profesoară?
Cristina Maria Oltean: Da, doamna Niculina Mirea. Când am timp, fug la Cluj și lucrăm împrenă. Mă ascultă, mă ajută. E foarte important, mai ales că-mi oferă încredere. Încrederea în tine și în ceea ce faci este cel mai important lucru. Nu e de ajuns să te aplaude publicul și să-ți spună: ”wow, cât ești de extraordinar!”, trebuie să ai și o ureche foarte critică și exigentă care să știe exact să îți spună că acolo ai o problemă sau că acolo mai ai ceva de lucru.
Marea Dragoste- revistatango.ro: Marea Dragoste- revistatango.ro: Mi-ați spus că studiați roluri dinainte să le-aveți…
Cristina Maria Oltean: Da, iau partitura, o învăț și gata, nu am nevoie de nimic, pot să-nvăț un rol oricând! Nu mă sperie nicio partitură. Iubesc ceea ce fac și găsesc în fiecare partitură lucruri extraordinare.
Marea Dragoste- revistatango.ro: Ce vă atrage la anumite roluri, ce vă face să spuneți că unele vi se potrivesc mai mult decât altele?
Cristina Maria Oltean: Muzica, linia melodică este cea care mă atrage cel mai mult. Îmi place extrem de mult Lucia di Lammermoor, cred că tot ce este liric mi se potrivește… Mă atrage suferința, nu știu de ce, dar tot ce-nseamnă să suferi mă atrage.
Marea Dragoste- revistatango.ro: Probabil pentru că puteți să transformați suferința într-o emoție extraordinară, cum ați făcut și în La Traviata… Și în continuare, unde o să vă vedem?
Cristina Maria Oltean: Pe scena Operei din București, în Elixirul Dragostei, La Traviata, Rigoletto, La Boheme, Don Giovanni… Fac Adina, Violetta, Gilda, Musetta, Donna Anna…
Marea Dragoste- revistatango.ro: Mai mergeți și la alte audiții?
Cristina Maria Oltean: În ultimul an, credeți-mă, nu am mai avut timp deloc, nu am mai putut să merg nicăieri, nici în străinătate n-am încercat deloc, nu mi-am căutat nici agent, chiar nu am avut timp și m-am preocupat să-mi fac treaba bine aici, unde mi se dă ocazia acum. Dar aș vrea să merg, când se va putea, și în străinătate, să văd cum este nivelul, cum mă descurc. Sunt alte provocări, dar îmi plac provocările.
Marea Dragoste- revistatango.ro: Diferă mult publicul de la un spectacol la altul?
Cristina Maria Oltean: Sigur, diferă. Publicul din Iași a fost extraordinar de cald și de primitor, a fost minunat! Reacția publicului depinde, însă, de tine, depinde de fiecare interpret, de cât suflet pune acolo și cât transmite. Atunci când dai tot ce ai mai bun în tine ajungi negreșit la sufletul celorlalți.
Marea Dragoste- revistatango.ro: Nu e greu să treceți de la o Traviata la alta, de la o regie la alta? Jucați și la București, în regia lui Paul Curran, și aici, la Iași, în regia lui Beatrice Rancea..
Cristina Maria Oltean: Ba da, este greu, pentru că de multe ori personajele sunt diferite și se schimbă mult caracterul, dar cred că dacă ai puterea să stai puțin cu tine și să interiorizezi tot ce ți s-a spus despre personaj, poți să-ți găsești toate resursele necesare.
Marea Dragoste- revistatango.ro: Aveți, totuși, și momente de cădere?
Cristina Maria Oltean: Sigur că am, da, am! Și mai ales am și momente când mi-e greu fizic, când sunt foarte obosită sau mă dor unele, altele, fiindcă nu sunt chiar așa de puternică și robustă pe cât mi-aș fi dorit, iar sensibilitatea asta fizică de multe ori mi-aduce greutăți. Totodată, tot ea mă și motivează să reușesc și să nu mă las!
Marea Dragoste- revistatango.ro: Și cum treceți peste greutăți, ce faceți?
Cristina Maria Oltean: Mă rog. Mă rog la Dumnezeu, și știu că dacă mi-e dat să fac asta acum, înseamnă ca e pentru mine și că nu sunt singură. Am un gând și-o vorbă: ce nu poți tu, poate Dumnezeu! Tu știi că poți să scoți la capăt partitura asta și, chiar dacă ai o zi mai proastă și simți că nu îți iese, încrede-te că nu ești singur. Nu suntem singuri niciodată.
Marea Dragoste- revistatango.ro: Când ați înțeles că nu suntem singuri, știați dintotdeauna, de mică?
Cristina Maria Oltean: Nu chiar de mică, cred că profesia asta m-a făcut să am mai multă credință și să mă apropii mai mult de tot ce înseamnă spirit, energie, și o putere care vine prin noi și ne ajută să facem minuni câteodată.
Am un gând și-o vorbă: ce nu poți tu, poate Dumnezeu!
Marea Dragoste- revistatango.ro: De fapt e o meserie în care nu se poate face nimic fără spirit.
Cristina Maria Oltean: Exact, tocmai de aceea unele roluri te consumă mult mai mult ca energie și ești mult mai epuizat și obosit, iar altele, din contră. Nu poți doar să mimezi că suferi, iar după ce ai făcut asta să îți revii instant. La început, recunosc, când am făcut prima dată La Traviata, în mod real am fost bolnavă toată săptămâna de după aceea, parcă eram încă în spectacol. Dar corpul trebuie să se mobilizeze și să-și recupereze resursele… Eu sunt preocupată și de medicina naturistă, de medicina energetică, citesc mult, cercetez, îmi pace să studiez.
Marea Dragoste- revistatango.ro: Contează toate aceste lucruri ca să trăim mai mult, mai bine?
Cristina Maria Oltean: Nu neapărat pentru asta, ci e mai ales vorba de stare, de cum gândim, de cum reacționăm și cu ce intenții facem toate lucrurile. Sacralizăm tot ceea ce facem și e bine să ținem cont de tot ce transmitem, de tot ce emitem. Pe cât posibil, vreau să am mare grijă la lucrurile acestea, care pentru mine sunt sacre.
Marea Dragoste- revistatango.ro: Faceți și sport?
Cristina Maria Oltean: Da, ajută să fii sănătos, să ai energie, să radiezi energie. Fac și sport. Singură fac, am tot felul de tehnici și de exerciții care mă întrețin.
Marea Dragoste- revistatango.ro: Părinții vin să vă vadă?
Cristina Maria Oltean: Mama e cel mai mare fan al meu și vine destul de des, alături de sora mea, am și o prietenă bună în Brad… Tata vine doar când sunt mai aproape. Sunt foarte mândri acum de mine, deși la început s-au împotrivit, nici nu le-am spus că dau la Conservator, n-a fost ușor. Totuși, mama mi-a oferit mereu tot sprijinul emoțional, iar acum sunt amândoi foarte mândri, iar faptul că îi apreciază lumea pentru mine îi face să le crească stima de sine.
Marea Dragoste- revistatango.ro: Serbați în vreun fel după spectacole?
Cristina Maria Oltean: În mod obișnuit, nu. Aseară a fost o seară mai specială și am serbat, căci a venit prietenul meu să mă vadă. De obicei mă trezesc singură și nu e prea frumos, dar aseară a fost o seară de excepție.
Marea Dragoste- revistatango.ro: Locuiți în orașe diferite, munciți în orașe diferite, cum reușiți să păstrați relația la distantă?
Cristina Maria Oltean: Greu. Dar facem tot ce putem ca să funcționeze. Fiecare are drumul lui, are profesia și un loc al lui și nu putem niciunul să renunțăm, dar facem tot ce se poate să fim și împreună. Confortul emoțional este extraordinar de important în viața unui artist și oricine cred că poate să spună asta. Liniștea pe care o ai atunci când știi că cineva te așteaptă și se gândește la tine, că te încurajează și te iubește e foarte, foarte important!
Marea Dragoste- revistatango.ro: Dar să iubiți pe cineva contează și asta în felul în care interpretați?
Cristina Maria Oltean: Sigur că da. Felul în care iubești te arată și pe scenă! Măsura în care ești capabil să iubești, să dăruiești se vede clar și în ceea ce faci pe scenă.
Interviu realizat în ianuarie 2018 la Opera Națională Română Iași
