fbpx

Eu sunt omul cel bun din Seciuan

de

La fel ca-n fata marilor creatii, in care te regasesti pe de-a-ntregul, in fata spectacolelor lui Andrei Serban suntem mereu uluiti de felul in care, desi venite din epoci antice sau scrise cu multe decenii in urma, totusi, sub bagheta unui regizor care modeleaza intreaga lume cu viziunea sa, fiecare text vorbeste mai limpede si mai raspicat decat si-ar fi putut imagina chiar autorul, exact despre epoca si despre tara noastra. Ba chiar despre sufletul fiecaruia dintre noi.


Se-ntampla la fel si cu Omul cel bun din Seciuan, piesa lui Bertolt Brecht scrisa intre anii 1938 si 1943, devenita pe scena de la Bulandra o tulburatoare poveste despre bunatatea si generozitatea pierduta, despre coruptia zilelor noastre, despre uratenia mogulilor si a imbogatitilor, dar si despre linia subtire dintre saracie si nesimtire, dintre dragoste si neputinta, dintre zeiesc si pamantesc. Pe scena transformata in taram miraculos de catre scenografa Iuliana Vilsan, cu cer plin de maci infloriti si nori coborati pe pamant, acolo unde si zeii au pogorat in cautarea ultimului om bun, cu adevarat bun, povestea curge fascinant, captivant si, deopotriva cu talc de viata si cu talc de moarte. Omul cel bun nu poate sa-si traiasca viata in bunatate fara sa cheme cu disperare in ajutor Omul cel rau, pentru ca frica reuseste mereu sa fie mai eficienta decat dragostea. Iar iubirea mintita, amagita, inventata invinge ratiunea si se dovedeste a fi, intotdeauna, mai buna ca nimic.

Spectacolul te ia prizonier, actorii joaca magistral, canta si danseaza cu talent naucitor, convingandu-ne inca o data ca toate artele se aduna si se impletesc in ghem de suflet pentru cei cu adevarat haraziti scenei, atunci cand sunt pusi in valoare de indicatiile unui maestru. Vlad Ivanov tine pe umerii lui dragostea, neputinta si slabiciunea intregului pamant. Ana Ularu si Alexandra Fasola, interpretele bunei Sen Te si raului Sui Ta, aluneca de la o versiune a lor la alta cu abilitati de magician si impletesc in talentul lor toate fortele subtile sau aprige ale feminitatii, Daniela Nane si Ana Covalciuc reinventeaza seductia si dominatia subversiva, iar doamnele Rodica Mandache, Manuela Ciucur, Mirela Gorea pun la cale un dezmat de umor, de mirare, de adevaruri simple rastalmacite in limbaj zeiesc.

Am vazut Omul cel bun din Seciuan de mai multe ori. E, probabil, o forma de narcisism, pentru ca in fiecare personaj m-am vazut pe mine, m-am inteles, m-am iubit, m-am urat, m-am certat, m-am iertat. Sunt omul cel bun din Seciuan si, deopotriva, tot anturajul maretiei si nimicniciei sale. Iar daca veti merge la spectacolul vrajit al lui Andrei Serban – si trebuie sa mergeti!- veti afla ca si voi sunteti cu mult mai mult, altcumva, altceva decat stiati despre voi.


Omul cel bun din Seciuan

de Bertolt Brecht
Traducerea si adaptarea: Andrei Serban si Daniela Dima

Coregrafie si instructaj actoricesc: ANDREI SERBAN
  Distributie:

SHEN TE – Alexandra Fasola / Ana Ularu
VANG / SHU FU / FEMEIA – Vlad Ivanov
SUN – Catalin Babliuc / Alexandru Potoceanu
ZEU 1 / DOAMNA IANG – Rodica Mandache
ZEU 2 / DOAMNA SHIN – Manuela Ciucur
ZEU 3 / NEPOTUL – Mirela Gorea
PROPRIETAREASA – Daniela Nane / Ana Covalciuc
TAMPLARUL / BATRANICA – Profira Serafim
POLITISTUL / SOMERUL – Adrian Ciobanu

FAMILIA:

BARBATUL – Marcela Motoc
CUMNATA – Mihai Nita
BAIATUL – Ana Covalciuc / Silvana Negrutiu
NEPOTICA – Adela Bengescu
FRATELE – Simona Pop

Scenografia – Iuliana Valsan
Muzica – Raul Kusak

  • Credit: PAUL BUCIUTA/ Marea Dragoste

 

Categorii:
Teatru & Opera

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *