Esti destul de realista, incat sa nu visezi la barbatul ideal care are ochii lui Brad Pitt, parul lui Jude Law, trupul lui Jason Statham si vocea lui Tom Jones.
Si totusi, atunci cand facem portretul viitoarei noastre “jumatati”, avem tendinta sa enumeram numai calitati. Daca cineva ne intreaba despre infatisare, spunem ca vrem sa fie, bineinteles, inalt; neaparat ochii sa fie verzi, albastri; categoric constitutie atletica; de preferat, blond sau brunet.
Totusi, sa revenim la realitate, jumatate din populatia masculina a tarii este de statura medie; te uiti la ochii barbatilor de la serviciu si observi ca sunt caprui, de sub camasa isi face aparitia o burtica-burticica, si parca toti au iesit de la acelasi salon, pentru ca toti sunt sateni.
Descoperim apoi treptat ca, de fapt, nu ne intereseaza aceste aspecte atat de mult pe cat credeam. Ne simtim atrase de barbatul de statura medie, dar care a observat ca avem o coafura noua si ne-a facut un compliment. Ne topim cand o pereche de ochi caprui e atintita asupra noastra admirativ, atunci cand am imbracat rochia pe care am cumparat-o dand si ultimii bani de pe card. Ne face sa zambim si sa ne simtim in siguranta acea burtica pentru ca si kilogramele noastre au inaintat… in varsta. Ne uitam cu invidie la parul saten, ondulat, ingrijit, in care parca am vrea sa ne scufundam, tandru, mainile.
Altadata, observam ca nu-l mai admiram pentru ca este inalt, blond, atletic, cu ochii albastri si cautam cusur in tot ce face. Spre exemplu, spunem ca ne-am dori sa fie un romantic, suntem incantate la primul sms, desi pare cam siropos, dar cand el incepe sa ne trimita mesaje din cinci in cinci minute, ne lipeste post-it-uri pe birou, incepe sa ni se para agasant, plicitistor. Spunem ca, de fapt, ne dorim sa fie direct, sa aiba curajul sa ne spuna un simplu “te iubesc!” seara, cand ne intoarcem suparate de la serviciu.
Ne place barbatul care ne ofera flori, dar uneori vedem ca nu se pricepe deloc sa aleaga florile si vine cu un buchet cu folie fosforescenta, kitschoasa sau, si mai rau, cu un buchet de garoafe cu care iti este rusine sa mergi pe strada, pentru ca toata lumea va crede ca te duci la o inmormantare.
Si uite asa, incepem sa ne intrebam ce ne dorim de fapt. Oare aveau dreptate cei care iti spuneau ca jumatatea ta este langa tine si tu nu o observi? Sau aveau dreptate cei care iti reprosaza ca il astepti pe Fat-Frumos…
Ei, da, iti place sa vorbesti minute in sir despre versurile melodiilor lui Leonard Cohen cu vecinul de la etajul 5 si adori faptul ca luni dimineata, cand tu nu te gandesti decat ca ar trebui sa iti faci, rapiiid, o injectie cu cafea ca sa poti sa rezisti oboselii acumulate, el se trezeste ascultand blues-uri. Si uite si distribuitorul de ziare care stie exact ce publicatie sa-ti aduca, parca iti citeste gandurile atunci cand iti recomanda un articol despre cum sa-ti amenajezi casa in stil feng–shui, desi cei din jurul tau nu-ti inteleg pasiunea fata de acesta arta a decorarii. Pe de alta parte, colegul tau de birou parca simte atunci cand ai avea nevoie de un capuccino sau de o cafea neagra, pentru ca urmeaza o sedinta in care seful sigur iti va atrage atentia ca nu ai terminat la timp ce aveai de facut. N-ai uitat nici dj-ul care te urmarea admirativ cu privirea, neagra ca agatul, si-ti zambea atunci cand tu treceai prin fata sa, ca mai apoi sa-ti faca o dedicatie- “pentru fata cu trup de sirena”. Si cum sa nu observi ca prietenul tau din copilarie este langa tine de fiecare data cand ii ceri sprijinul si cand toti ceilalti sunt, cica, plecati din localitate. Toti reprezinta “barbatul ideal” de langa tine.
Dar, parca iti este teama sa treci dincolo de aceste aspecte pe care le ai in comun cu ceilalti, poate ca vei descoperi ceva ce nu-ti place si atunci nu mai ai parte nici macar de muzica ta in surdina, de cafeaua aburinda, de revista preferata, de privirea intensa, magulitoare sau de sfatul venit la momentul oportun, de umarul pe care sa plangi. Sau poate ca pe mana lor troneaza o verigheta, pe care tu nici nu ai observat-o sau… nu ai vrut sa o observi.
Important este sa fim optimiste in ceea ce priveste gasirea barbatului potrivit, nu neaparat a celui ideal. Sfatul cel mai bun este sa nu cautam portretul robot al acestui barbat ideal, sa ne lasam ghidate de instinct, pentru ca instinctul ne va spune ca barbatul ideal este cel care ne face sa ne tresara inima, are sarm, carisma, ne apreciza, ne spune “te iubesc!” atunci cand ne asteptam mai putin, acel barbat care comunica usor cu noi…fie el blond sau saten, cu ochii verzi sau caprui.
