Înghesuim în sufletul nostru amintiri, oameni care ne tratează cu indiferenţă și apoi ne mirăm că ne simțim triști, împovărați. Totuşi, nu putem să ascundem la nesfărșit, sub covorul sufletului, neghina dezamăgirii, uneori e nevoie să facem curățenie și să ne eliberăm de gândurile sau persoanele cu influență negativă. E nevoie să îndepărtăm balastul care ne încarcă sufletul.
Deşi nu-i uşor, la un moment dat chiar trebuie să ne cernem prietenii sau, mai bine zis, pseudoprietenii. Ne tot amăgim că e doar o părere că ni se par duplicitari, încercăm să le găsim scuze că nu ne caută decât atunci când au nevoie de noi, până când realizăm că prietenia nu există decât la nivel declarativ.
Prietenia nu-i un sentiment unidirecțional, presupune reciprocitate, așa că nu-i de ajuns să te declari prietenul cuiva, trebuie să-i dovedești, prin fapte, loialitatea, așa cum și el/ea ți-a dovedit la un moment dat. Nu-i plăcut să vezi că oameni pe care îi credeam sinceri atunci când mărturiseau că ne sunt prieteni ne trădează tocmai în momentele în care avem cea mai mare nevoie de ei.
Prieten adevărat este acela care, deși îți știe secretele, nu profită de slăbiciunile tale, nu-ţi înfige cuţitul în spate atunci când te aştepţi mai puţin; prieten adevărat este acela care, deși nu te poate ajuta tot timpul, îți oferă umărul să plângi, atunci când suferința te doboară; prieten adevărat îţi este cel care simte nevoia să comunice cu tine tot timpul, nu doar atunci când are nevoie de ajutorul tău; prietenul adevărat știe să te critice, cu delicatețe, atunci când e cazul, dar și să te încurajeze, să te susțină; prietenul adevărat își ține promisiunile și, mai ales, prietenul adevărat nu te trădează și nu te minte. Niciodată.
Ca orice relație, și relația de prietenie nu-i numai lapte și miere. E firesc, uneori, să faci compromisuri, e firesc să intervină chiar şi anumite divergenţe, e firesc să lași de la tine, însă unele greșeli sunt impardonabile. Când intervine trădarea, miciuna, nu mai poţi reînnoda o relaţie de prietenie, oricât de mult te-ai strădui, pentru că intervine lipsa de încredere.
Nu-i ușor să renunți la obiecte, darămite la oameni cărora le-ai făcut loc în viața ta, cărora le-ai dăruit cândva o parte din sufletul tău. Nu-i uşor, dar… e necesar.
Dacă poţi, iartă! Dacă poţi, uită! Şi dacă nu poţi nici ierta, nici uita? Atunci înseamnă că e timpul să mergi mai departe, e timpul să lași în urmă trecutul și să-ți amintești doar momentele frumoase. Decât să te străduiești, în zadar, să faci să funcționeze o relație de prietenie, mai bine-i pui capăt până nu dispare și ultimul dram de respect.
