fbpx

Despre alfabetul unui suflet… Teodora Cristurean

de

Alfabetul unui suflet…

Asteptare
Asa se incepe o povestire? Mi-ar urla omul sufletului meu cand ar vedea ca nu am stiut sa descriu de la bun inceput iubirea asa cum ar fi trebuit, cum s-ar fi asteptat.
Atunci cand va ganditi la un cuvant care incepe cu “a”, oare aveti in minte cuvantul ”asteptare”? De cate ori ati folosit acest cuvant cu sensul de a astepta autobusul sau marea iubire?
Eu…am asteptat o viata sa il intalnesc.
Am asteptat o viata sa imi indeplinesc visele, sa ma bucur de vara si apoi sa ma bucur de iarna, de cer si de pamant. Si as mai putea astepta inca pe atat ca sa fiu fericita pe deplin. In bratele celui pe care inca, ar spune unii, il mai astept.
As putea sa scriu despre orice, dar ma incapatanez sa scriu despre…asteptari.
Despre cele pe care le am eu de la oameni: daca vad un copil prins de mana mamei sale, sa-i zambeasca, daca vad un batran pe strada sa si-l imagineze cat de frumos si puternic si independent era la o varsta frageda.
Si apoi, nu pot sa nu amintesc de asteptarile pe care le am in iubire. As vrea orice si as considera ca tot ce impartasesc eu, e bine.
Asta mi-a fost greseala fatala. Am asteptat iubirea si ea a venit. Am avut asteptari si el mi le-a indeplinit. Si acum astept ca alte asteptari sa isi faca loc, caci omul sufletului meu mi-ar urla daca ar vedea ca nu am stiut sa descriu de la bun inceput iubirea asa cum ar fi trebuit, cum s-ar fi asteptat. De nu ar fi plecat…

Boem
De nu ar fi plecat, in clipa aceasta nu as fi fost boema, nu as incerca sa fac cercuri din fumul unei tigari exploatate intr-o sambata dimineata tarzie. As spala vasele si as gati felul intai, felul doi si poate chiar si o praji, asa cum tin minte ca-i placea lui. Cu vanilie si cu…amor, recunosc.
Ma mint frumos. De nu ar fi plecat, le-as fi putut imbina atat de bine, incat cerculetele mi-ar fi iesit perfect si de la fumu-mi de tigara si de la aburii cuptorului cu prajitura pe jumatate coapta. Acesta mi-e destinul. Acesta imi e…si scriu intr-o sambata dimineata cate ar fi trebuit, ca un om normal ce sunt, sa fac, sa zic, sa simt…

Copilarie
Sa fac, sa simt, sa zic, daca nu m-as fi inchis intreaga-mi copilarie intr-o lume paralela cu cea a durerii, intr-o lume in care imi hraneam catelul din palma si il purtam in brate ca pe un copil. Intr-o lume in care, oricine se certa in jurul meu, eu vorbeam cu catelul. Si el ma intelegea, cu ochii-i mici, dar atat de patrunzatori. Imi era prieten bun. Pe vremea cand nu mai stiam daca parintii mei se iubesc sau se urasc. Imi era prieten bun. Dar apoi ne-am facut mari. Si alte lumi ni s-au deschis. In care agonia nu era familia si extazul nu era catelul. In care ne-am facut mari si eu am uitat de cel mai bun prieten si el a murit. Ca un caine.

Distanta
Avem vieti de caine. Si as vorbi. Dar e atat de bine sa tac. Revad cum stam in acelasi loc si eu vorbesc prea mult, fara noima si ma cert. Cu gandurile mele, cu problemele, cu sentimentele si toate i le pun povara. Sunt in stare si acum, de la distanta, sa nu ma consider vinovata. Caci e prea grea, prea trista, prea reala. Distanta dintre mine si sufletul meu bun. Distanta dintre mine si omul sufletului meu. De-as sta in acelasi loc, acum as tacea.

Elan!
De maine, ma voi trezi cu urmatorul text in minte: ”Sunt bine. Imi e bine”. Nu o sa-mi mai plang de mila. Imi iau elanul spre singuratate. Fara teama, fara el. De maine…

Frica…
Dar pana maine…e nevoie sa trec peste aceasta noapte de disperare, de singuratate si de frica. Daca maine ma voi trezi tot cu el in gand? Cum o sa ma mint ca imi e bine? Si daca maine imi voi da seama ca viata are atat de multe alternative, incat voi putea inlocui frica…exact, cu fericirea? Atunci tot ce am trait pana acum ar fi in van…
E o noapte lunga. Si m-am lasat de vicii. Nu mai fumez, nu ma mai plang de viata, nu mai am nopti albe cu ochii in lacrimi. Deci dorm…e o noapte cu luna plina in care voi dormi. Iar de frica sa nu visez cu ochii deschisi, ma inchipui intr-o pestera intunecata asteptand lumina zilei.

Gand
E greu in aceasta dimineata. Trebuie sa nu ma gandesc la nimic. Imi fac cafea (nu imi e indispensabila, deci nu imi e viciu), imi pregatesc un mic dejun ca-n filme si chiar ma pregatesc sa ma uit la un film. Pe site apare ca un actor cunoscut implineste azi 60 ani. Si imi trece un gand…filmul nostrum preferat il are drept protagonist. De aici nu mai stiu ce sa fac. Ma iau la…

Harta
Ma iau la harta cu mine. Sunt o proasta, o slaba de inger! Nu sunt singura femeie care a iubit, dar nu a stiut cum sa faca asta pentru totdeauna, dupa tiparele basmelor. Nu ma mai pot invinovati atat de mult pentru un esec. Nu ma mai pot seca de orice farama de…

Iubire
De-atat mai am nevoie. De o farama de iubire. De data asta, pentru mine. Trebuie sa ma iubesc din nou. Trebuie sa imi aleg o culoare preferata.. si o noua aroma de parfum. Si sa imi cumpar apoi multi, multi capsuni. Nu pentru rima, ci pentru mine. Caci imi placeau atat de mult in acea vara…

Juramant
Nu mai pot scrie. Nu mai pot, chiar nu mai pot. Caci mi-am jurat ca voi iubi. Caci mi-am jurat ca ma voi iubi iar. Si ca nu-l voi mai plange, ca nu-l voi mai iubi, ca voi merge mai departe. Mi-am jurat…si m-as putea gandi la orice. Inclusiv la…

Kilograme
Nu, doamnelor, lacrimile nu ingrasa. Iti aduc riduri, ce e drept, pe cele de expresie. Astazi am o expresie a fetei de femeie durdulie si trista. Desi sunt slaba si as putea fi fericita.

Liman
Ajung la liman. Dupa ce am inotat in sentimente vitrege, ajung la liman. Chiar acum. Si ma privesc si stiu ca viata poate sa isi reia cursul firesc al lucrurilor. Asa cum stiau poetii sa anunte inca din 1800 si ceva. Poetii mei preferati.

Mai…
Mai am inca timp sa devin ceea ce vreau. Sa fiu zambitoare si tanara iar. Sa ma privesc din nou in oglinda si sa ma regasesc. Ar merge atat de bine un pleonasm…precum…sa ”ma regasesc din nou”, caci sunt atat de pierduta…Dar…

Nu
Nu are rost. Chiar daca am lua-o de la capat, eu m-as schimba prea mult. As fi previzibila. As fi sotie, as fi mama copiilor lui. As fi tot ce am visat si n-am visat. Dar cred ca n-as mai fie eu. Fata draga, intelege, e NU. El…NU mai e…el nu m-ar mai putea iubi pe mine in zilele noastre, pe mine, asa cum ma stia.

Ora
De o ora stau si privesc in gol. M-am apucat iar de tigari, in plina iarna, cand e frig si e total interzis de peretii bucatariei sa mai adaposteasca si fumul. De o ora ma gandesc ce sa citesc. Sa nu dau de cuvinte milostive, bune sau ingaduitoare. Ar fi trebuit sa ma fi ierta déjà. El. Si ar fi trebuit sa ma fi iertat si singura. La timp…

Promisiune
Revin sa va povestesc de perioada cand eram mica si urmaream filme la TV, in care personajul principal feminin ii spunea iubitului ei sa plece. Inchidea usa dupa el si ramanea, plangand, sprijinindu-se, fara vlaga, de amintiri. Mi-am promis ca eu cand voi fi mare nu voi face asa. Ca nu ii voi tranti usa omului sufletului meu si nu i-as spune sa plece. Ce credeti insa ca am facut dupa ce am crescut?

Quo Vadis, Domine?
De-as sti mai multa latina, poate as sti mai bine incotro s-o apuc. Poate spre usa lui, sa-i spun ca il iubesc. Sau spre usa mea, sa o deschid dupa ce barnaie soneria si sa fie chiar el acolo…am inceput sa vorbesc despre asteptare…inca astept sa ma ierte, sa ma iert, inca astept sa trec peste asteptare.

Resemnare
Nu e nimeni la usa. Nu s-a auzit nicio sonerie. Nici macar a telefonului, in afara de alarma. Stau cubrita in pat si daca as mai avea si foi prin casa, as scrie. As scrie un text in care sa punctez: ”din acest moment…ma resemnez„…

Speranta
De cand resemnarea duce la speranta?! Parca nu mai gandesc limpede. Nu imi vine sa cred ca ma aflu in acest punct. Ca nu am mai socializat de zile intregi. Ca a plecat. Ca il mai iubesc. Speranta…da, oamenilor dragi, sper sa fim din nou impreuna.

Stiu
Stiu insa atat de bine ca e tarziu. Ca nu mai este timp si minune sa fim amandoi. Desi ne iubeam…si asta o stiu. Si ma facea sa rad, imi spunea ca sunt frumoasa, nu ma certa, ci ma alinta…si a plecat. Stiu. Am invatat sa stiu toate astea in zilele ce au trecut peste sufletul meu de atunci…

Traire
Am atipit. Si l-am visat. Si am simtit ca traiesc iar! De nu ar fi plecat la kilometri distanta, as putea sa va jur ca a fost aici, cu mine, numarandu-mi visele in treacat. Ce traire intensa! Oare aceasta e iubire? Sau e dor? Sau doar…singuratate?

Tipat
As tipa dupa ajutor. Nu mai stiu ce sa fac! Sunt trista, mi-e dor, sunt singura, mi-e greu…sunt departe de el si ma apasa sentimente din trecut, din prezent. Cum voi inceta sa il iubesc? Si cand? Si cum imi voi da seama…? Caci eram…

Una
Imi spunea ”Una”. De la ”o singura iubire”. Spunea ca doar in alintul acesta ma regaseste. Ca m-am nascut pentru a fi doar a lui. Si ca sunt una…pe pamant si ca am fost creata doar pentru el. Au trecut déjà atat de multe zile de cand am devenit insa o Alta…

Vis
Eu ii spuneam ”Vis”. Visul meu devenit realitate. Si cata realitate dupa ce m-am trezit… Am ales prost alintul. Caci era limpede ca de indata ce m-ar fi sarutat de buna dimineata si mi-as fi deschis ochii, as fi putut oricand sa ma trezesc din Vis…

What?
Din ”Una” si din ”Vis” ne-am transformat in…”CE mai suntem acum unul pentru celalalt”?

X
X si 0. Asta ma joc acum. Nici nu stiam cat poti sa razi cu alter ego-ul tau. E tare proasta cealalta jumatate din mine! Spera prea mult sa castige…

Y
As scrie ”myracol”. Sau ”You”. Sau orice l-ar putea aduce inapoi, in alfabetul din viata mea…

Zicale
Si da…se spune ca zicalele sunt adevarate. Dar eu mai cred cu tarie si in basme. In cele cu final fericit…

 

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *