dr. Ioan Cordos: Cel mai dificil lucru este sa accepti boala

Doctorul Ioan Cordos, seful Clinicii de Chirurgie Toracica a Institutului National de Pneumologie „Marius Nasta“, din Bucuresti, este unul dintre cei mai cunoscuti si mai asaltati profesionisti ai chirurgiei toracice din Romania. Apreciat ca un artist al reconstructiei esofagiene – printre multe alte interventii dificile pe care le efectueaza zilnic – el este, de multe ori, singura speranta a unor pacienti cu boli nemiloase. Din pacate pentru el, Ioan Cordos isi imparte noptile in felii de nesomn, rememorand, de sute de ori, fiecare operatie de peste zi, fiecare posibila complicatie.

Marea Dragoste / Tango:  Recunosc ca este prima data cand intru in acest spital. Ce fel de oameni vin aici, la dumneavoastra, de fapt?
Ioan Cordos: Tot felul de oameni. Noi chiar avem reputatia ca primim pe oricine, pentru ca bolnavi de plamani sunt in toate categoriile sociale. Dar cei mai multi sunt oameni amarati, de genul celor care iarna se incalta in tenisi – ei se imbolnavesc de plamani.
Marea Dragoste / Tango: In romanele adolescentei noastre, se murea frecvent de plamani…
IOAN CORDOS: Da! Thomas Mann, „Muntele vrajit“…
Marea Dragoste / Tango: Exact… Din ce cauza se mai imbolnavesc oamenii de plamani, in vremurile noastre?
IOAN CORDOS: Daca un om nu mananca sanatos si nu se odihneste, imunitatea lui scade, iar cu bacilul Koch, toti suntem insamantati, vrem, nu vrem. Iar el ne ataca functia de rezistenta a organismului. Apropo de trait sanatos, primul tratament, inainte de a se descoperi antibioticele pentru bacilul Koch, era cura de aer curat, mancare buna si odihna. si multi se vindecau spontan, fara alt tratament. Noi suntem un spital de plamani, dar nu ne ocupam numai de tuberculoza. Cancerul pulmonar este una dintre cele mai frecvente si mai grave boli, din punctul de vedere al cauzei de mortalitate. De aici si toate avertismentele de pe pachetul de tigari.
Marea Dragoste / Tango: Degeaba sunt avertismente, lumea continua sa fumeze.
IOAN CORDOS: Lumea intelege acest pericol mai mult sau mai putin… mai degraba putin.
Marea Dragoste / Tango: Chiar mi-as dori sa mai speriem cititorii, stiu ca rata cancerului de plamani este foarte mare…
IOAN CORDOS: La barbati, cancerul de plamani este pe locul unu intre cauzele de mortalitate, se pare ca a depasit cancerul de prostata, iar la femei este pe locul trei, dupa cancerul de san si de col uterin. Asta pentru ca femeile au inceput sa fumeze cot la cot cu barbatii.
Marea Dragoste / Tango: Au inceput de mult…
IOAN CORDOS: Da, dar in ultimul timp, lucrurile au devenit ceva mai tragice.
Marea Dragoste / Tango: Dar spuneti-mi, e adevarat ca noua din zece cazuri de cancer pulmonar sunt cauzate de tigari?
IOAN CORDOS: Da, e adevarat. Daca in alte boli nu se stiu cauzele atat de clar sau doar se banuiesc, fumatul, in cazul cancerului de plamani, este determinant. Nu este un factor doar favorizant. S-au facut experimente care au demonstrat treaba asta, dar bineinteles ca producatorii de tutun n-or sa recunoasca niciodata acest adevar. Ca s-ar prabusi industria, si mai sunt si cultivatorii, adica niste bieti tarani care cultiva tutun… Multi isi fac rost de mancare, de bani, pe seama nefericirii altora, din pacate.
Marea Dragoste / Tango: De fapt, ei profita de o dependenta, asa cum profita multe industrii.
IOAN CORDOS: Da. Ati observat ca acum, in lume, sunt o serie de programe prin care vor sa interzica fumatul in localurile publice, exact acolo unde omul iese sa se distreze – deci bea si fumeaza. Daca irlandezii au reusit treaba asta, care sunt un popor mai special… Dar uite ca au reusit sa-i scoata din pub-uri, in Irlanda nu se mai fumeaza in bar! Cine vrea sa fumeze poate sa iasa afara, sub felinar.
Marea Dragoste / Tango: Ca sa mai demolam un mit, e adevarat ca, dupa ce te lasi de fumat, tot ai nevoie de ani buni pentru ca plamanii sa-si revina? Unii cred ca gata, te-ai lasat, iar a doua zi esti sanatos tun.
IOAN CORDOS: Pentru un fumator care s-a lasat, trebuie sa treaca zece ani pentru ca riscul de a face o boala pulmonara grava sa devina acelasi cu al unui nefumator. Deci ai nevoie de zece ani, dupa ce te-ai lasat de fumat, ca sa ajungi la acelasi stadiu cu un nefumator. si trebuie sa avem grija in special cu copiii, sa nu se apuce de fumat in adolescenta – astea sunt adevaratele interpretari gresite ale vietii. ii vad pe altii si vor si ei, se incurajeaza unul pe celalalt…
Marea Dragoste / Tango: Unii isi aleg fatalmente modele celebre, cum e Nina Cassian, care are aproape 90 de ani, a fumat toata viata si e sanatoasa.
IOAN CORDOS: Nu stiu daca este cel mai bun model, fiindca e unicat, e o exceptie. Aceste cazuri sunt oricum foarte rare, dar fiecare isi explica viciul prin diverse exemple care nu sunt cele mai fericite. De ce nu-i iau drept exemplu pe cei care au murit la 30 de ani din cauza cancerului pulmonara E adevarat, poate nu sunt niste poeti sau oameni de litere ca Nina Cassian, dar tot oameni sunt. insa pe aia nu-i vede nimeni. Noi nu popularizam aceste nenorociri, pentru a proteja moralul populatiei, dar e bine sa lamurim pacientii ca fumatul este un sport care trebuie parasit.
Marea Dragoste / Tango: Dumneavoastra sunteti seful Clinicii de Chirurgie Toracica, si asta presupune o acoperire mai vasta…
IOAN CORDOS: Chirurgia toracica se ocupa cu afectiuni care tin de peretele toracic, de plaman, de caile aeriene superioare (adica spatiul dintre cei doi plamani) si de esofag, deci si de partea digestiva. Eu ma ocup cu placere si de acest domeniu, cel al caii digestive, pasiune pe care am capatat-o de pe vremea cand faceam chirurgie generala.
Marea Dragoste / Tango: Cum ati ajuns de la chirurgia generala la chirurgia toracica? 
IOAN CORDOS: Chirurgia a fost visul vietii mele, dar am inceput-o destul de tarziu, din motive tehnice. in ’82, eram medic militar, in ’84 am terminat stagiul, dar primul secundariat s-a dat abia in anii ’90. Dar eu eram pregatit, ma pregatisem in toti anii aia de dinainte sa fiu chirurg, asta imi doream. si am luat examenul din prima. Iar primul an a fost unul favorabil pentru mine, pentru ca existau posturi clare, si am ales Spitalul Militar, de unde plecasem. Acolo mi-am facut anii de chirurgie generala, dar lucrand intr-un compartiment de chirurgie toracica. Apoi, mi-am dat a doua specialitate in chirurgia toracica, deja venindu-mi destul de usor sa fac si partea asta, de esofag, partea digestiva.
Marea Dragoste / Tango: Stiu ca sunteti cel mai solicitat chirurg in domeniul chirurgiei toracice…
IOAN CORDOS: Nu stiu daca sunt, dar nu e bine sa fii cel mai solicitat chirurg, in niciun domeniu, ca ajungi sa nu mai ai viata personala.
Marea Dragoste / Tango: Banuiesc ca mai aveti si discipoli. Nu va ajuta, nu va preiau din munca?
IOAN CORDOS: Da, e vorba de rezidentii pe care-i pregatim, specialisti care ne urmeaza si care sunt foarte buni. Din pacate pentru ei, soarta nu a fost atat de surazatoare, pentru ca, in toate specialitatile chirurgicale, exista azi chirurgi fara loc de munca. si nu sunt someri, caci un somer are o retributie. in momentul in care au terminat rezidentiatul, li s-a taiat salariul. E o lege nedreapta. Unii dintre ei au plecat din tara, cautandu-si diverse burse, ca sa aiba din ce trai, iar altii au ramas sa lucreze cu noi din pasiune. Ne folosim de ei, ceea ce nu-i firesc. si nu-i vorba ca-i apreciez eu, ca sunt elevii mei, dar ar trebui apreciati la nivel social, pentru ca sunt niste oameni supracalificati. Ei au facut scoala, au dat examenul de rezidenta, pe care se bat atatia, e un concurs la sange. Deci cei care il iau sunt cu adevarat buni! si nu sunt sute, sunt 5-6 oameni, chiar asa, nu se gasesc posturi pentru eia E absurd.
Marea Dragoste / Tango: Da, pentru ca banuiesc ca sunt foarte multi pacienti care au nevoie de ei.
IOAN CORDOS: Ei de-asta si raman, eu cu ei lucrez! Deci de lucru exista, iar ei sunt oameni de calitate. Dar, vedeti, pe de o parte ne plangem ca medicii pleaca, iar pe de alta parte nu facem nimic pentru ei ca sa stea aici. Ce le putem oferia Nici macar o perspectiva, o speranta.
Marea Dragoste / Tango: V-ati gandit sa mergeti spre medicina privata? Au tot aparut clinici particulare, in ultimii ani.
IOAN CORDOS: Medicina privata nu e pentru toata lumea, din pacate. Nu poti sa faci, in medicina privata, chirurgie mare, unde lucrurile pot evolua nu tocmai fericit si unde trebuie sa existe o terapie intensiva de amploare, cu oameni priceputi la treaba asta. Nici in strainatate nu se face asta in sistemul privat. in strainatate, chirurgia toracica e subventionata de stat. Ca si transplantul pulmonar, care costa intre 50.000 si 150.000 de euro. Din punct de vedere economic, cu 150.000 de euro, in Romania tii un spital de oras mic, il subventionezi. Deci chirurgia nu este rentabila economic, si la noi o s-o facem cat s-o mai putea, dupa care or sa umble oameni tot mai bolnavi pe strada.
Marea Dragoste / Tango: Frisonant! Cum va descurcati cu dotarea tehnica?
IOAN CORDOS: In prezent, slava Domnului, avem de toate. inca avem. Dar lumea s-a mai schimbat, tehnicile chirurgicale evolueaza rapid. Acum, insa, suntem la nivelul celor de afara. Tocmai am avut o pacienta din Anglia, romanca insa, care s-a operat la noi. Acolo era programata peste sase luni, iar aici am operat-o peste o saptamana de la prima vizita, deci sigur ca i-a convenit. Nu mai vorbesc ca o zi de spitalizare la noi costa mult mai putin decat o zi de spitalizare la Viena sau la New York. La americani, ziua de spitalizare este intre 1500 si 2500 de dolari. Aici este mai ieftin. Pe de alta parte, nici eu n-am un salariu de 200.000 de dolari pe an, ca medicii din strainatate, dar nici nu visez la asa ceva. Vorbim insa de ceea se investeste in domeniul sanitar, aici, si ce se investeste acolo. Nici nu ne comparam. Guvernantii astia ar trebui sa ne pupe in fiecare zi si sa ne cante osanale pentru ce facem aici, pe cati bani ni se dau. si nici mass-media nu ne sprijina, dimpotriva, prezinta numai cazuri in care medicii nu stiu ce-au mai gresit sau ce medicamente au luat din spital.
Marea Dragoste / Tango: Intr-adevar, din mass-media vine o presiune foarte mare asupra cadrelor medicale.
IOAN CORDOS: Dar nu intotdeauna lucrurile sunt chiar cele reale, de multe ori se exagereaza, stiind ca da bine pe ecran, creste audienta si populatia ne injura cu mare placere. I se permite asta si este incurajata, dar cand aceeasi populatie ajunge aici, la noi la usa, incepe sa planga.
Marea Dragoste / Tango: E regretabil, pentru ca toti ajungem, mai devreme sau mai tarziu, la usa unui medic.
IOAN CORDOS: Nu vorbesc pentru mine, strict, ci pentru medici in general. Din punctul meu de vedere, pot sa ma injure cat vor, sunt foarte putin sensibil la treburile astea. Dar medicul, ca om, este afectat. Iar cei tineri spun: pai sa stau aici, sa ma injure pe nimica? Mai bine plec din tara! Si ganditi-va ce se va intampla peste 3-4 ani. Noi, astia care am ramas, o sa fim mai batrani si cu mai putin chef. Bine, ca domnul deputat sau patron o sa plece la Viena, treaba lui. Dar ceilalti oameni ce-or sa faca?
Marea Dragoste / Tango: Mai ales intr-un spital ca acesta, unde spuneti ca vin oameni simpli…
IOAN CORDOS: Sa vedeti ce pavilion de lux exista aici, in spate, pentru pacientii cu tuberculoza rezistenta! Adica o categorie sociala rara!
S-a facut din fonduri europene, dar pentru chirurgie nu s-a investit, desi avem mai multi pacienti, si uitati cum arata pe-aici… Iar noi ne straduim ca pacientul sa nu simta ca avem greutati, si asa sufera destul. Multi pleaca de-aici multumindu-ne pentru cum au fost tratati. O parte din pacienti, din pacate, se simt oameni doar la noi. Ei pleaca acasa si sunt singuri, ai nimanui, pe cand aici toata lumea se ocupa de ei: doctorul, asistenta, infirmiera. Deci omul e bagat in seama, simte ca face parte din societate. Cum pleaca de aici, cu biletul de externare in mana, s-a terminat. E un paradox, o drama de care nu stie nimeni, sa te simti mai bine in spital decat acasa.
Marea Dragoste / Tango: Care sunt cele mai dificile operatii pe care le faceti, cazurile cele mai grave cu care va confruntatia
IOAN CORDOS: Interventiile pe esofag sunt cele mai „lucrative“, ca sa zic asa. Dureaza mult, iti cer cunostinte deosebite si, de multe ori, trebuie sa gasesti solutia pe loc. Deci trebuie sa ai in minte toate variantele posibile. Dar le facem foarte bine, ne incadram in rata de succese internationale. Interventii deosebit de dificile sunt si rezectiile pulmonare. Din pacate, pacientii n-au numai o boala, cand vin la noi, deci starea lor generala e foarte importanta. Mai ales fumatorii, ei au si bronsita cronica, cunoscutul BPOC, deci nu vin numai cu boala neoplazica. Unii sunt cardiopati, altii au si diabet sau probleme de ficat. Sunt multe adunate la un loc, si atunci trebuie sa stii foarte bine ce trebuie sa-i faci si, mai ales, ce sa nu-i faci! in chirurgie, cel mai greu este sa te abtii, din pacate. Iar in secolul 21, nu se mai poate tolera expresia: „Operatia a reusit, pacientul a decedat“.
Marea Dragoste / Tango: Operati si in regim de urgenta? 
IOAN CORDOS: Da, daca vin urgente, le acceptam, dar altfel noi suntem un spital de cronici. La noi problema e ca pacientii vin in stadii foarte avansate, iar operabil este numai unul din patru. Ceilalti sunt depasiti din punct de vedere chirurgical, dar nu sunt depasiti din punct de vedere al unui tratament oncologic sau de radioterapie. Iar noi suntem intr-o relatie foarte buna cu colegii nostri, deci nu-i abandonam pe acesti pacienti, ci ii trimitem la medicii specialisti.  in secolul nostru, important nu e numai ce faci, practic, pentru pacienti, ci si ce anume le indici sa faca. si este foarte bine ca toti medicii sa stie treaba asta, pentru ca daca le-ai dat o indicatie proasta, iese prost. Poate in urma unui indicatii terapeutice nu este ales tocmai procedeul cu care te ocupi tu, dar trebuie sa ai buna orientare de a trimite pacientul catre medicul care-l poate ajuta. Trebuie sa ai taria sa recunosti: eu nu fac asa ceva, dar stiu pe altcineva care poate. Imi pare rau ca spun asta, dar exista si unii care spun: daca nu fac eu, nu face nimeni! Trebuie sa depasesti acest orgoliu!
Marea Dragoste / Tango: Se mai intampla si lucruri de acest gena!
IOAN CORDOS: Da, si din pacate se intampla foarte des. Si de aceea, unii pacienti ajung tarziu. Fac radiografia in ianuarie, si la noi ajung in noiembrie, dupa aproape un an, ca nu stiu ce medic le-a zis ca nu e cazul sa se opereze. Dar apoi au mai cerut o parere, ori s-au uitat pe net…
Marea Dragoste / Tango: Noroc cu Internetul!
IOAN CORDOS: E un noroc, dar si o problema, in acelasi timp, pentru ca aici ma trezesc cu pacienti care mai intai se trateaza pe net. Iar lucrul cel mai dificil este sa accepti boala.
Marea Dragoste / Tango: Asa zic multi: nu ma duc la doctor, pentru ca nu vreau sa aflu.
IOAN CORDOS: E important sa afli si sa accepti. Pentru ca timpul trece, si cand tu o sa vrei, n-o sa te mai primeasca nimeni. Pentru ca n-o sa mai aiba ce sa-ti faca. Oamenii vin disperati, in ultimul moment, si se roaga sa-i salveze cineva. Numai Dumnezeu ii mai poate salva… Am trecut prin asta chiar cu oameni apropiati mie, desi am incercat sa le explic.
Marea Dragoste / Tango: De multe ori, cei mai apropiati noua sunt si cei mai subiectivi…
IOAN CORDOS: Da, niciunul nu crede ca i s-ar putea intampla chiar lui. Sau zic: de ce toate astea mi se intampla numai mie? Sau unora, dimpotriva, le zic: ce aveti dumneavoastra nu are nevoie de chirurgie. Aoleu, zice, nu puteti sa ma operati? Te pot opera, dar nu are rost!
Marea Dragoste / Tango: Serios? Exista oameni care cer operatii? Credeam ca lumea fuge de interventii chirurgicale!
IOAN CORDOS: Da. Iar altii, care trebuie operati, nu vor si intreaba daca nu exista alt tratament. Nicicum nu-i bine, iar cel mai greu e sa lamuresti omul ce trebuie sa faca. Altii vor sa fie tratati prin telefon, nu vor sa vina la consult. Sau suna pentru altcineva din familie si nu vor sa-i spuna cat de grav e. Asta nu se poate, pacientul trebuie sa vina la consult pentru a fi diagnosticat corect si pentru a i se face ecografie sau tomografie. insa sunt si pacienti care-si depasesc retinerile si apoi au incredere in tine, ca medic. Eu mi-am facut foarte multi prieteni printre pacienti, daca as vrea sa-mi petrec cate un concediu in fiecare parte de tara, as avea la cine sa ma duc!
Marea Dragoste / Tango: In ce ritm munciti, cam cate operatii faceti pe zi?
IOAN CORDOS: In chirurgia toracica, nu poti sa operezi foarte mult intr-o zi, pentru ca o operatie dureaza intre doua si patru ore. Deci poti face maxim doua operatii. Este vorba si de consumul nervos, si de efortul fizic, ca stai in picioare… inainte, cand eram in chirurgia generala, faceam noua apendicite pe zi, fara nicio problema. Dura 20 de minute o operatie, maximum. Aici nu se poate. Iar daca operam pe esofag, ne ia o zi intreaga, poate dura operatia si 12 ore.
Marea Dragoste / Tango: Din pacate, multi ignoram „piesa“ asta, esofagul. Nu ni se pare prea importanta, ne gandim ca nu poate sa aiba mare lucru…
IOAN CORDOS: Da, dar „piesa“ asta trece prin trei regiuni: gat, torace si abdomen. Deci, ca sa-l operezi, trebuie sa actionezi in toate cele trei regiuni. Si e vorba nu numai de extirparea unei formatiuni, ci si de reconstructie, de aceea operatia dureaza asa de mult. Exista acum si metode chirurgicale minim invazive, dar noi inca nu le folosim, nu avem experienta necesara in asa ceva. Se folosesc mai ales in cancerul de esofag, se pare ca cei de la Fundeni au si astfel de interventii, au dotarea necesara.
Marea Dragoste / Tango: Timp pentru dumneavoastra aveti, pentru viata personala?
IOAN CORDOS: Am viata personala, ca si eu sunt om, chiar daca nu par! (rade). Am doua fete mari, una de 23, iar cealalta de 31 de ani…
Marea Dragoste / Tango: Deci ati facut copiii de foarte tanar!
IOAN CORDOS: Pai m-am gandit ca e mai bine asa, ca sa am timp apoi sa ma ocup de medicina! Cand eram in anul II de facultate am avut prima fata, iar apoi, ceva mai tarziu, s-a nascut a doua.
Marea Dragoste / Tango: Si se poate sa fii student la Medicina si sa ai timp si pentru copii?
IOAN CORDOS: Da. Faceam naveta la Ploiesti, pentru ca sotia mea este de-acolo. Ea a terminat facultatea mai devreme, ca a absolvit Filologia, si ne-au ajutat foarte mult si socrii. Ei au crescut fetita, practic, dar apoi ne-am facut si noua un copil, cum ne place sa spunem, pe cea de-a doua fata, pe care am crescut-o noi.
Marea Dragoste / Tango: Si fetele v-au urmat in cariera?
IOAN CORDOS: Nu, niciuna. Cea mare a facut Psihologia, si a lucrat la sectorul 4, la Asistenta Sociala, iar acum lucreaza la un ONG, tot pe asistenta sociala. A facut o pasiune din asta. Fata cea mica a terminat Liceul Tonitza, a facut sculptura, iar acum studiaza Istoria Artei. Asta ii place, asta sa faca! Lumea mai traieste si pentru spirit, nu numai sa bage la jgheab. E drept ca si eu le-am incurajat pe fiecare sa faca ce vor. Si se pare ca in familia mea, medicina a inceput cu mine si se va termina cu mine.
Marea Dragoste / Tango: Sotia dumneavoastra cu ce se ocupa?
IOAN CORDOS: Sotia mea este profesor la Dinu Lipatti. In rest, lucrurile merg bine. Gratie acestor apucaturi, vedem toate concertele de rock care sunt in Bucuresti! Spiritul trebuie sa se mentina tanar. Cand mergem la concerte, mergem toti, cu fete si baieti, suntem toti pasionati. Cam asta e cu viata de familie, ne rupem de job si mai facem si lucruri de genul asta. Apoi ne intoarcem la pacienti, iar munca face parte tot din pasiune. Chiar le spuneam colegilor mai tineri ca in comunism spuneau tovarasii ca munca trebuie sa devina o placere. Pai inseamna ca noi suntem in comunism de foarte multa vreme, pentru ca la noi munca este, intr-adevar, o placere!
Marea Dragoste / Tango: Ce calitati trebuie sa aiba un om ca sa ajunga un chirurg bun? Cum trebuie sa fii structurat ca sa o iei in fiecare zi de la capat si sa tii in maini, la propriu, viata cuiva?
IOAN CORDOS: Un chirurg trebuie sa aiba tenacitate, ambitie. Dar nu ambitia aia prosteasca, sa vrei sa ajungi presedinte de stat sau prim-ministru sau mai stiu eu ce. Trebuie sa fii incapatanat, dar tot asa, in sensul bun al cuvantului, adica sa nu te lasi doborat de primul insucces. Reversul medaliei e ca, atunci cand te zbati, cand vrei sa schimbi obiceiurile, devii foarte nesuferit. Asta am patit si eu. Lucruri care tie ti se par morale si de bun simt altora nu li se par la fel. Dimpotriva, iti spun: ce, ai venit tu sa ne inveti pe noia Cum sa le spun ca somnul meu e facut din bucati? Ma trezesc la 2.00 noaptea si-mi aduc aminte de un pacient operat si ma gandesc ca poate sangereaza, apoi atipesc iar si ma trezesc la 4.00 dimineata cu gandul la alt pacient de la terapie intensiva, eu asa traiesc. Sunt si doctori care pleaca linistiti din spital, se urca in masina si dusi sunt, pana a doua zi, nu cara dupa ei grijile bolnavilor. Eu nu reusesc sa ma detasez asa. E greu sa-i explic cuiva ca eu nu dorm aproape niciodata linistit.