ELENA GHEORGHE: Consider că fiecare artist își croiește drumul lui și fiecare dintre noi are bucățica lui. Eu sunt foarte împăcată cu ceea ce fac și voi fi pe scenă atât timp cât iubesc ceea ce fac. Când nu voi mai simți asta, nu voi mai fi pe scenă, pentru că va fi clar că nu mai am ce să ofer. Dar acum simt că am multe de oferit și mi-aș dori ca Dumnezeu să mă susțină cât mai mult în acest plan. Muzica este un stil de viață pe care eu l-am îmbrățișat încă de când eram foarte mică. Fac ceea ce îmi place și niciodată nu simt că sunt obosită din cauza muzicii. În momentul în care sunt pe scenă nu mai există absolut nimic pentru mine decât eu și acea conexiune cu publicul, cu omul, cu sufletul lui și cu parte din ceea ce ne-a dat nouă Dumnezeu. Fiecare dintre noi rezonăm cu anumiți oameni, cu anumite note muzicale și eu sper ca mesajul meu să ajungă acolo unde îmi doresc, adică la sufletul omului.
Îmi spuneai că înveți în continuare. Ce înveți mai departe?
ELENA GHEORGHE: Merg în continuare la canto, întrețin tot ceea ce înseamnă mușchi vocali. Nu este foarte simplu să cânți, nu este un lucru pe care trebuie să îl neglijezi. Dimpotrivă. Cu cât ajungi mai sus, cu atât trebuie să construiești mai mult să te poți menține. Am mai multe profesoare. Am mai luat lecții de canto și în afară. Întotdeauna trebuie să aduci altceva. Trebuie să te gândești cum poți să atingi cel mai bine sufletul omului, să ai grijă ce note muzicale atingi și ce cuvinte alegi pentru ca mesajul tău să ajungă acolo unde trebuie, să fie unul pătrunzător, dar în același timp și pe înțelesul lor. Asta vreau să fac în continuare, vreau să cânt despre oameni, despre povestea lor de viață, despre povestea mea de viață, despre lucruri care merită spuse.
Fan Box:
O carte: În ultimul timp îl citesc pe Osho, deși nu sunt de acord în totalitate cu el. Citesc tot felul de cărți de dezvoltare personală, pentru că mă ajută pe mine cu mine și pentru că simt nevoia să le citesc, fiind foarte ușor să te pierzi într-o lume ca a noastră. De aceea trebuie să ai echilibrul pe care ți-l oferă familia, pe care la rândul tău îl dăruiești familiei tale. Mă bucur de acest echilibru tocmai pentru că am grijă de el.
O piesă: Toate lucrurile cu care mă asociez sau pe care aleg să le promovez, au de-a face cu latura mea spirituală că aleg o piesă care spune ceva ce mi s-a întâmplat mie în adolescență sau o stare de bine pe care am avut-o la un moment. Fac versuri și atunci, dacă simt să cânt despre ceva, rog pe cineva să mergem cu compoziția în acea direcție. Anul trecut am făcut versurile pentru o piesă care se numește „Acasă la noi”… Eram plecată într-un turneu și nu mai ajungeam acasă, iar toată starea mea de dor am rupt-o din suflet și am încercat să o dăruiesc celor care sunt departe de casa lor.
Un parfum: Parfumul meu preferat este My Destiny de la Oriflame cu care am ales să mă asociez pentru că eu cred că lucrurile se întâmplă cu un anumit scop. Eu am ales să fiu fericită. Este o alegere la fiecare dintre noi. Și la mine a fost greu până mi-am dat seama cum funcționează asta. Și tu care citești acest interviu și ai o problemă, care nu ține de sănătate, alegi să fii fericit sau să fii trist. Tocmai de aceea mă vedeți pozitivă și cu zâmbetul larg. Am ales să fac asta. Alegând să fii fericit, devii fericit. Ține de destinul meu.
O ciudățenie: Mie îmi place să mă duc în Londra la shopping, pentru că nu mă cunoaște nimeni și când vreau să nu mă cunoască nimeni mă camuflez bine. Am și o perucă. Mă duc, de exemplu, în parcul Cișmigiu și stau și observ oamenii. Când mă văd și mă recunosc, oamenii sunt zâmbitori, sunt fericiți, vor să facem o poză, totul se transformă în jurul meu. Dar vreau să îi văd și pe ei cum sunt, dacă sunt fericiți sau îndrăgostiți ori rușinați, vreau să îi văd așa cum sunt, pentru că eu cânt despre ei. Dacă aș cânta despre fericirea pe care o au pe față când mă văd, când le cânt ceva sau când facem o poză, asta nu ar fi real, ar fi doar ceva de moment.
Florile preferate: Îmi plac trandafirii albi, roz, îmi plac bujorii. Floarea este ea însăși o stare de fericire.
Pagini: 1 2
