Emil Brumaru – De-aș avea o sumă fabuloasă

De-aş avea o sumă fabuloasă
Mi-aş lua o mie de caleşti
Înhămînd, la fiecare, şase
Dragi femei cu sîni dumnezeieşti
Şi-aş porni bezmetic la plimbare
Hăţuind voios coapsele mari
Şfichiuite, ca din întîmplare,
Cu biciuşca-mi fină de mărar.
Şi-aş umbla prin burguri mai tot anul
Ca să-mi vadă lumea echipajul,
Iar pe capră,-n spate, blond, motanul
Mi-ar păzi onoarea şi bagajul
C-un rubin în dinţi şi trei pistoale
Doldora de gloanţe la centură.
Şi cînd, înspumate, albe, goale,

Ele, mestecînd zăbala-n gură,
Ar izbi nervoase cu piciorul,
Lin oprit alături de fîntînă
Eu le-aş adăpa cu binişorul
Şi le-aş da să pape melci din mînă,
Şi le-aş pune oje moi pe unghii
Şi în coame tragic centrifuge

Izuri iuţi ce-ar răscoli rărunchii
Gloatei desmăţate care muge.
Şi-aş pleca din nou cu spiţa roasă
De zefiri prin vechile poveşti.
De-aş avea o sumă fabuloasă
Mi-aş lua o mie de caleşti!

Fotografie de Paul Buciuta